ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. 1. Soluția primei

instanțe

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 196 din 19 octombrie 2010 a admis, în parte, cererea de chemare în judecată

formulată de către reclamantul K.T. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și, pe cale de consecință, a obligat conducătorul autorității

pârâte ( președintele C.C.S.D.) la plata unei amenzi de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu 28 iunie 2010 și până la

executarea sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj

pronunțată în dosarul nr. 1647/33/2009.

Prin aceiași sentință a

respins cererea reclamantului de obligare la despăgubiri.

de prima instanță în motivarea soluției sale.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că prin sentința nr. 564 din 09

noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 1647/33/2009, irevocabilă la

data de 28 mai 2010, a fost admisă, în parte, acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul K.T. împotriva pârâtei Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost obligată pârâta să emită în favoarea

reclamantului o decizie, reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul

situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 1754 Cluj-Napoca cu nr. top 10000,

precum și la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în

favoarea reclamantului.

Instanța a constatat că

pârâta este pusă de drept în întârziere pentru emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. (7) ale Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, obligație care, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

îi revenea începând cu data de 28 iunie 2010, în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Cluj.

În acest sens, a reținut

că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a respectat

obligația de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă

evidențiată mai sus, aspect ce denotă, fără îndoială, culpa acesteia și, în

același timp, îndreptățeste reclamantul să solicite, în conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, obligarea conducătorului autorității

publice pârâte, presedintele C.C.S.D., în conformitate cu dispozitiile art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut

pe economie pe zi de întârziere, începând din data de 28 iunie 2010 și până la

executarea efectivă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă la

data de 28 mai 2010.

Referitor însă la plata

despăgubirilor, instanța a apreciat că în lipsa unor dovezi din partea

reclamantului care să probeze existența și întinderea prejudiciului, cererea

privind obligarea pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 de

lei pe zi, în favoarea reclamantului, începând din data de 28 iunie 2010 și

până la executarea efectivă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, este

neîntemeiată.

Cu privire la

cheltuielile de judecate solicitate, instanța a apreciat că nu pot fi acordate în

condițiile în care reclamantul nu a depus la dosar dovezi cu privire la costurile

generate de prezentul litigiu.

Înscrisul reprezentând

chitanță - onorariu avocațial este datat 09 octombrie 2008 și nu poate fi

reținut ca fiind un cost al purtării prezentei cauze, înregistrate pe rolul

instanței la 05 august 2010.

3.

Recursul exercitat de

către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, prin Președinte, invocând motivul de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu caracter general

cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a

combătut hotărârea Curții de apel sub următoarele aspecte:

conducătorului autorității pârâte, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilo, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/ zi de întârziere,

începând cu data de 20 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței

nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, deși acesta nu a fost

citat și nu a fost parte în cauză.

În dezvoltarea acestui

motiv, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 corelate cu cele ale art. 25 din același act normativ, sancțiunea

amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității publice

obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prevăzute la art. 24 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ.

În acest sens, a precizat

faptul că în baza art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, instanța de fond

trebuia să pună în

discuție, din oficiu

,

necesitatea introducerii în cauză

a conducătorului

autorității pârâte, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în nume

personal.

sarcina autorității pârâte un refuz nejustificat de a emite în favoarea

reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire, atâta timp cât dosarul

de despăgubire al reclamantului a fost aprobat în ședința din data de 07

octombrie 2010 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea

emiterii titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin hotărârea

judecătoarească.

În dezvoltarea motivului

expus, recurenta a susținut că nu se poate solicita sancționarea autorității pârâte,

în condițiile în care, emiterea actului administrativ depinde de răspunsul și

demersul ce trebuie făcut de reclamant privind comunicarea sentinței în copie

conformă cu originalul.

Chiar și în aceste

condiții, de culpă evidentă a reclamatului, autoritatea pârâtă a depus toate

diligențele pentru a pune în executare hotărârea judecătorească, iar în opinia

acesteia, aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 trebuie

raportată la circumstanțele particulare ale speței.

apărările referitoare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei

acordate reclamantului de instanța care a pronuțat fondul cauzei.

Sub acest aspect, a

susținut faptul că a solicitat instanței de fond să pună în vedere reclamatului

să comunice hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. 1647/33/2009, în

original, investite cu formulă executorie cu indicarea contului bancar unde

aceste cheltuieli să fie achitate.

Printr-o precizare depusă

ulterior la dosar, recurenta a menționat faptul că reclamantul a comunicat în

cursul lunii decembrie actele solicitate, fiind astfel declanșată procedura de

plată a cheltuielilor de judecată.

Intimatul –reclamant nu a

formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Analizând cu prioritate

criticile recurentei-pârâte care au fost grupate în primul motiv de recurs, întrucât

vizează încălcări ale normelor de procedură care se încadrează în motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că

sunt fondate.

Prin sentința nr. 564 din

09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, irevocabilă, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie,

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris

în C.F. nr. 1754 Cluj-Napoca cu nr. top 10000, precum și la plata sumei de 1200

lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Reclamantul a apreciat că

instituția pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligației de a pune în

executare hotărârea judecătorească irevocabilă, solicitând în conformitate cu

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 obligarea conducătorului

autorității publice pârâtei, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe

economie/ zi de întârziere, începând din data de 20 iunie 2010, până la

executarea efectivă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Cluj.

În cauză, a avut

calitatea de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin

Președinte.

Instanța de fond a

aplicat conducătorului autorității pârâte, președintele Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 modificată, o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, începând cu data de 20 iunie 2010 și până la

executarea efectivă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Cluj, irevocabilă.

Potrivit art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, modificată:

“Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii.

Alin. (2):

În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică

conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul

are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

Înalta Curte

constată că instanța de fond a dispus

amendarea unei persoane care nu a avut calitatea de

parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea conducătorului autorității

pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără a-l nominaliza

și cita în cauză.

În aceste circumstanțe,

persoana amendată nu a putut să-și exercite dreptul la apărare, garantat în

legislația națională, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 16

1

din aceeași lege:

“

Instanța de contencios

administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale

interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în

cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept”.

Înalta Curte apreciază că

se impunea ca în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ. și art. 16

1

din

Legea nr. 554/2004, prima instanță să pună în discuția părților introducerea în

cauză a conducătorului autorității obligate prin sentința nr. 564 din 09

noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj.

În situația în care

această persoană nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod direct,

este lipsită de dreptul de a se apăra și de a-și susține interesele legate de

litigiul respectiv.

Instanța de fond trebuia,

în raport de obiectul pricinii, să stabilească și calitatea procesuală pasivă a

părților și să pună în discuție completarea cadrului procesual, prin

introducerea în cauză a conducătorului autorității publice.

Soluția decurge atât din

prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, dar și pentru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la

apărare în vederea garantării unui proces echitabil.

De asemenea, trebuie avut

în vedere faptul că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter

partes, respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care

conducătorul autorității nu a avut calitatea de parte, sentința nu este opozabilă

acestuia.

Neprocedând în modul

enunțat mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea

prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența

motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5) C. proc. civ.

În rejudecare, se va pune

în discuție introducerea în cauză a conducătorului autorității pârâte, prin

nominalizarea sa.

instanței de recurs

Pentru aceste

considerente, în baza art. 312 alin. (1) – (3) raportat la art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte împotriva

sentinței nr. 196 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2011.