ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. 1. Soluția primei instanțe Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 196 din 19 octombrie 2010 a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul K.T. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, pe cale de consecință, a obligat conducătorul autorității pârâte ( președintele C.C.S.D.) la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu 28 iunie 2010 și până la executarea sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. 1647/33/2009.

Prin aceiași sentință a respins cererea reclamantului de obligare la despăgubiri. 2. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că prin sentința nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 1647/33/2009, irevocabilă la data de 28 mai 2010, a fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul K.T. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului o decizie, reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F.

nr. 1754 Cluj-Napoca cu nr. top 10000, precum și la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului. Instanța a constatat că pârâta este pusă de drept în întârziere pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. (7) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, obligație care, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 îi revenea începând cu data de 28 iunie 2010, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj.

În acest sens, a reținut că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a respectat obligația de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă evidențiată mai sus, aspect ce denotă, fără îndoială, culpa acesteia și, în același timp, îndreptățeste reclamantul să solicite, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, obligarea conducătorului autorității publice pârâte, presedintele C.C.S.D., în conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând din data de 28 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă la data de 28 mai 2010. Referitor însă la plata despăgubirilor, instanța a apreciat că în lipsa unor dovezi din partea reclamantului care să probeze existența și întinderea prejudiciului, cererea privind obligarea pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 de lei pe zi, în favoarea reclamantului, începând din data de 28 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

este neîntemeiată. Cu privire la cheltuielile de judecate solicitate, instanța a apreciat că nu pot fi acordate în condițiile în care reclamantul nu a depus la dosar dovezi cu privire la costurile generate de prezentul litigiu. Înscrisul reprezentând chitanță - onorariu avocațial este datat 09 octombrie 2008 și nu poate fi reținut ca fiind un cost al purtării prezentei cauze, înregistrate pe rolul instanței la 05 august 2010. 3. Recursul exercitat de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a combătut hotărârea Curții de apel sub următoarele aspecte: 1. Instanța a aplicat conducătorului autorității pârâte, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilo, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/ zi de întârziere, începând cu data de 20 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, deși acesta nu a fost citat și nu a fost parte în cauză.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 corelate cu cele ale art. 25 din același act normativ, sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. În acest sens, a precizat faptul că în baza art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond trebuia să pună în discuție, din oficiu , necesitatea introducerii în cauză a conducătorului autorității pârâte, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în nume personal.

2. Nu se poate reține în sarcina autorității pârâte un refuz nejustificat de a emite în favoarea reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire, atâta timp cât dosarul de despăgubire al reclamantului a fost aprobat în ședința din data de 07 octombrie 2010 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin hotărârea judecătoarească. În dezvoltarea motivului expus, recurenta a susținut că nu se poate solicita sancționarea autorității pârâte, în condițiile în care, emiterea actului administrativ depinde de răspunsul și demersul ce trebuie făcut de reclamant privind comunicarea sentinței în copie conformă cu originalul.

Chiar și în aceste condiții, de culpă evidentă a reclamatului, autoritatea pârâtă a depus toate diligențele pentru a pune în executare hotărârea judecătorească, iar în opinia acesteia, aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 trebuie raportată la circumstanțele particulare ale speței. 3. Nu au fost analizate apărările referitoare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei acordate reclamantului de instanța care a pronuțat fondul cauzei. Sub acest aspect, a susținut faptul că a solicitat instanței de fond să pună în vedere reclamatului să comunice hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. 1647/33/2009, în original, investite cu formulă executorie cu indicarea contului bancar unde aceste cheltuieli să fie achitate.

Printr-o precizare depusă ulterior la dosar, recurenta a menționat faptul că reclamantul a comunicat în cursul lunii decembrie actele solicitate, fiind astfel declanșată procedura de plată a cheltuielilor de judecată. Intimatul –reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Analizând cu prioritate criticile recurentei-pârâte care au fost grupate în primul motiv de recurs, întrucât vizează încălcări ale normelor de procedură care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește că sunt fondate. Prin sentința nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie, reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 1754 Cluj-Napoca cu nr. top 10000, precum și la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Reclamantul a apreciat că instituția pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligației de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 obligarea conducătorului autorității publice pârâtei, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/ zi de întârziere, începând din data de 20 iunie 2010, până la executarea efectivă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj. În cauză, a avut calitatea de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte.

Instanța de fond a aplicat conducătorului autorității pârâte, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 20 iunie 2010 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată: “Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Alin. (2): În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.” Înalta Curte constată că instanța de fond a dispus amendarea unei persoane care nu a avut calitatea de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea conducătorului autorității pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără a-l nominaliza și cita în cauză. În aceste circumstanțe, persoana amendată nu a putut să-și exercite dreptul la apărare, garantat în legislația națională, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 16 1 din aceeași lege: “ Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept”. Înalta Curte apreciază că se impunea ca în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, prima instanță să pună în discuția părților introducerea în cauză a conducătorului autorității obligate prin sentința nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj. În situația în care această persoană nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod direct, este lipsită de dreptul de a se apăra și de a-și susține interesele legate de litigiul respectiv.

Instanța de fond trebuia, în raport de obiectul pricinii, să stabilească și calitatea procesuală pasivă a părților și să pună în discuție completarea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a conducătorului autorității publice. Soluția decurge atât din prevederile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, dar și pentru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare în vederea garantării unui proces echitabil. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter partes, respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care conducătorul autorității nu a avut calitatea de parte, sentința nu este opozabilă acestuia.

Neprocedând în modul enunțat mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5) C. proc. civ. În rejudecare, se va pune în discuție introducerea în cauză a conducătorului autorității pârâte, prin nominalizarea sa. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) – (3) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Președinte împotriva sentinței nr. 196 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.