ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 872/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 23

noiembrie 2009, reclamantul M.S.T. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și pe conducătorul acestei autorități, D.C.N.,

solicitând aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe

zi de întârziere până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

precum și obligarea celei de-a doua pârâte la plata despăgubirilor pentru

întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că prin sentința nr. 724 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă prin decizia nr. 4251 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantului decizie

reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul nr. 16 situat în Cluj

Napoca, în raport de valorile reținute în dosarul nr. 9620/2004 al Tribunalului

Cluj.

Întrucât comisia nu a și-a executat

obligația stabilită în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii, s-a procedat de către reclamant la notificarea instituției pârâte,

fără a primi însă răspuns.

Prin sentința nr. 14 din 14 ianuarie 2010

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea și a aplicat pârâtei D.C.N. o amendă de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunțării și până la emiterea

titlului de despăgubire.

De asemenea, aceeași pârâtă a fost

obligată la plata despăgubirilor constând în dobânda legală din suma cuvenită

cu titlu de măsuri reparatorii de la data pronunțării și până la emiterea

titlului de despăgubire.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr.

554/2004, întrucât autoritatea pârâtă nu a respectat obligația stabilită a fi

efectuată într-un anumit termen prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Referitor la pârâta D.C.N. s-a constatat

că, în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, instituție ce nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite, îi sunt

aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ, atât cu privire la amenda de 20%, cât și la plata de despăgubiri

către reclamant, cuantificate în dobânda legală cuvenită cu titlu de măsuri

reparatorii.

Împotriva sentinței au declarat recurs

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.C.N., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În recursul formulat de autoritatea

pârâtă s-a învederat că instanța de fond a reținut în mod eronat atitudinea

culpabilă a pârâtei în neexecutarea hotărârii judecătorești, în condițiile în

care, dispoziția stabilită prin sentința nr. 724/2008, privind stabilirea unui

termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru numirea

unui evaluator autorizat a fost înlăturată prin decizia nr. 4251/2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție prin care s-a hotărât modificarea parțială a

sentinței.

Pârâta a mai învederat că nu se opune

executării hotărârii, precizând că în ședința din 29 ianuarie 2010 s-a aprobat

eliberarea titlului de despăgubire, emițându-se decizia nr. 7274/2009.

În recursul declarat de pârâta D.C.N. s-a

criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității

sale procesuale pasive, întrucât atribuțiile ce i-au fost conferite în calitate

de președinte al comisiei centrale sunt de ordin reprezentativ, neavând sarcini

privind desemnarea evaluatorului.

Și această pârâtă a făcut referire în

recursul său la lipsa culpei în neexecutarea hotărârii judecătorești,

neemiterea titlului de despăgubire fiind consecința faptului că nu s-a

desfășurat ședința comisiei decât la 29 ianuarie 2010 când a și fost aprobată

eliberarea titlului. S-a învederat și împrejurarea că prin sentința nr.

724/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 4251/2009 nu s-a

stabilit vreun termen pentru executarea obligației.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi

respinse ca atare.

Astfel, excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei D.C.N. a fost corect respinsă, aceasta având

calitatea de parte în calitate de președinte al autorității publice obligate

prin hotărâre judecătorească irevocabilă să elibereze titlul de despăgubire în

favoarea reclamantului. Textul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede

posibilitatea aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe

zi de întârziere, conducătorului autorității, fără a distinge după cum acesta

are sau nu atribuții concrete privind încheierea, modificarea sau eliberarea

actului administrativ.

Referitor la motivul comun de recurs

privind neprecizarea vreunui termen pentru executarea obligației stabilite prin

sentința nr. 724/2008, nici această susținere nu poate fi primită.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, executarea

hotărârilor definitive și irevocabile date în contencios administrativ se face

în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen,

în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În cauză, cum într-adevăr nu s-a stabilit

prin hotărârea judecătorească un termen pentru eliberarea titlului de

despăgubire la emiterea căreia a fost obligată autoritatea pârâtă, aceasta

trebuia să procedeze la întocmirea actului în cel mult 30 de zile din data de

13 octombrie 2009 când a fost pronunțată decizia nr. 4251/2009 a Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Nerespectându-se acest termen, s-a dispus

în mod justificat aplicarea amenzii în sarcina conducătorului Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilindu-se și plata unor despăgubiri

pentru reclamant.

Sub acest aspect nu poate fi considerat

ca exoneratoare de răspundere nici faptul că nu a fost organizată ședința

comisiei decât la 29 ianuarie 2010 și nici împrejurarea, intervenită după

pronunțarea sentinței la 14 ianuarie 2010, că s-a aprobat emiterea titlului de

despăgubire prin decizia nr. 7274 din 29 ianuarie 2010.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și de D.C.N. împotriva sentinței

civile nr. 14 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

februarie 2010.