ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2650/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 52 din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții D.V. și D.E.M., în contradictoriu cu pârâtele D.D. - Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Drept urmare a aplicat pârâtei D.D., în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 31 octombrie 2011 și până la emiterea titlului de despăgubire, conform S.C.

nr. 445 din 23 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1633/33/2010 al Curții de Apel Cluj, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 4378 din 28 septembrie 2011 a Î.C.C.J. Prin aceeași sentință, instanța de judecată a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității petitului referitor la aplicarea amenzii, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Dispoziția Primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 10376 din 29 noiembrie 2007, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin procesul-verbal de predare-primire din 14 octombrie 2008 emis de Instituția Prefectului județului Cluj, făcând în prezent obiectul dosarului de despăgubire nr. 42035/CC, aflat pe rolul pârâtei.

La data de 28 decembrie 2010, evaluatorul numit de A.N.R.P., SC R. SA, departamentul evaluări, a efectuat evaluarea imobilului în litigiu în condițiile art. 16 alin. (5) și (6) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la suma de 576.000 lei. Antecesorul reclamanților, D.I., a făcut repetate demersuri în vederea emiterii de către pârâtă a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în dosarul nr. 42035/CC, promovând, în final, acțiunea înregistrată sub nr. 1633/33/2010, pe rolul Curții de Apel Cluj, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 446 din 23 noiembrie 2010, modificată prin Decizia nr. 4378 din 28 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind admisă acțiunea formulată de reclamantul D.I.

împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și fiind obligată aceasta la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj-Napoca str. București (fosta str. Moricz Zsigmond), înscris inițial în CF. Cluj-Napoca, casă demolată și teren. Întrucât petentul din acest dosar și titularul dispoziției emise de primar a decedat, reclamanții, în calitate de moștenitori, au continuat demersurile în vederea obținerii titlului de despăgubire, care au rămas însă până în prezent fără rezultat. Așa fiind, au promovat prezenta acțiune, prin care s-a cerut a se face aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) și art. 25 din Legea contenciosului administrativ, prin aplicarea amenzii președintelui Comisiei și prin obligarea acesteia la despăgubiri pe zi de întârziere, în condițiile în care C.C.S.D.

trebuia să emită până la data de 28 octombrie 2011 decizia reprezentând titlul de despăgubire (dată la care a expirat termenul de 30 de zile de la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1633/33/2010) obligație pe care nu a îndeplinit-o până în prezent, cu toate demersurile întreprinse în acest sens de către petenți. Raportat la faptul că C.C.S.D. nu a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, corect arată reclamanții că se impune aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și anume aplicarea conducătorului autorității publice, pârâta de rând 2 din prezenta speță, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data indicată în cuprinsul acțiunii și până la punerea în executare a acesteia, mai exact până la emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamanților.

Nu poate fi reținută excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, pe considerentul că nu există o decizie a primului-ministru, prin care aceasta să fie desemnată în calitate de președinte a C.C.S.D., în condițiile în care s-a relevat că pârâta are calitatea de președinte a A.N.R.P. Or, conform prevederilor art. 13 alin. (2) și (4) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în componența C.C.S.D. intră și președintele A.N.R.P., iar lucrările Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt conduse de către președintele A.N.R.P. Coroborând aceste prevederi legale cu dispozițiile art. 14 al aceluiași act normativ, sunt corecte susținerile reclamanților conform cărora, din moment ce pârâta a fost numită în funcția de președinte al A.N.R.P., de drept este și președinta C.C.S.D.

și conduce lucrările acestei comisii. Numirea pârâtei în funcția de președinte al C.C.S.D. prin decizia primului-ministru are, ca atare, doar efect declarativ. În acest context, se constată că, în lipsă de alte stipulații contrare, titlul de despăgubire trebuia emis de către C.C.S.D. în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a titlului deținut de către reclamanți, nerespectarea lui deschizând astfel posibilitatea de a acționa în justiție pe calea procedurii de executare în materia, contenciosului administrativ, relevante fiind dispozițiile art. 24 alin. (2) din LCA. Se apreciază că justificările prezentate de pârâtă în vederea probării caracterului justificat al nerespectării unei hotărâri judecătorești irevocabile date în această materie, în termenul legal, inclusiv invocarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității petitului I, nu sunt pertinente și apte a fundamenta teza că autoritatea nu este culpabilă.

Aspectele ce privesc reorganizarea administrației nu pot fi opuse particularului, care are prerogativa în continuare să beneficieze de respectarea dreptului la o bună administrație în armonie cu legislația și practica administrativă pertinentă. De asemenea, nu poate fi opus cu succes particularului ca și motiv al întârzierii emiterii titlului de despăgubire lipsa unei armonizări a practicii administrative în materia numirii președintelui C.C.S.D., din moment ce cel al A.N.R.P. a fost deja desemnat.

Dacă ar fi să se admită această teză s-ar da credit unei marje de apreciere mult prea mari a administrației, care pentru astfel de motive ar putea bloca o perioadă neprecizată de timp punerea în executare a unei hotărâri irevocabile, cu consecințe importante pe terenul drepturilor particularului garantate de Legea fundamentală și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificate de România prin Legea nr. 30/1994, în special a dreptului la un proces echitabil ce implică soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Astfel, în practica pertinentă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că termenul rezonabil în materie civilă include și durata unor proceduri administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, în mod obligatoriu, de parcurgerea unei atari proceduri, caz în care calculul termenului rezonabil are ca punct de plecare data la care a fost sesizată autoritatea administrativă competentă (C.E.D.O., hotărârea din 26 septembrie 2000 în cauza J.B. împotriva Franței paragraf 19). De aceea se impune a se statua că procedurile administrative interne trebuie să fie gestionate de așa manieră încât să nu interfereze cu drepturile garantate particularilor.

Aceste considerente sunt incidente, parțial, și în privința justificării excepției lipsei calității procesuale a acestei pârâte pe împrejurarea că, nici chiar ulterior emiterii deciziei primului-ministru nr. 132 din 9 decembrie 2011, președintelui C.C.S.D. nu îi sunt aplicabile prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, cu atât mai mult cu cât o astfel de distincție nu are suport legal. Astfel, în susținerea acestei excepții, pârâta a relevat că potrivit legii speciale, respectiv art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, această Comisie fiind un organism colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi egale în cadrul comisiei.

De asemenea, președintele Comisiei Centrale asigură conducerea lucrărilor Comisiei Centrale, însă votul acestuia este egal cu al celorlalți membri, neexistând raporturi de subordonare față de președintele acesteia. În plus, conform art. 14 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală decide cu majoritatea de voturi a celor prezenți. Așa fiind, partea chemată în judecată în calitate de președinte a C.C.S.D. invocă în susținerea excepțiilor, atât a lipsei calității procesuale, cât și a inadmisibilității aplicării amenzii prevederilor de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, că nu are un instrument legal de a determina votul celorlalți membri ai comisiei și că, în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești, răspunderea aparține Comisiei în întregul său și nu președintelui, care are un drept de vot egal cu ceilalți membri.

Deși nu se neagă aspectele relevate de pârâtă, în privința modului de funcționare a C.C.S.D., nu este mai puțin adevărat că ele nu par a avea relevanță, din perspectiva prevederilor imperative ale art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, întrucât interpretarea dată de aceasta este de natură să restrângă excesiv, dacă nu să golească de conținut aceste dispoziții, textul legal necondiționând aplicabilitatea lui la situațiile în care obligația este stabilită prin hotărârea judecătorească, direct în sarcina conducătorului autorității publice sau la cele în care există, în cadrul acesteia, raporturi prepus-comitent.

În plus, nu se poate susține că nu există nici un instrument la îndemâna pârâtei pentru a asigura respectarea unei dispoziții date prin hotărâre judecătorească irevocabilă, din moment ce chiar aceasta relevă că îi revine atribuția de a convoca membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea participării la lucrările ședinței comisiei, așa cum s-a întâmplat și în data de 14 decembrie 2011, când însă nu a putut fi discutată ordinea de zi, din lipsă de cvorum. Nu sunt întemeiate restul pretențiilor formulate, privind plata, de către pârâta C.C.S.D., a despăgubirilor de 1500 lei, pe zi de întârziere, în favoarea reclamanților, solicitate pe aceeași perioadă, întrucât modul de cuantificare al despăgubirilor nu este în acord cu legislația specială în domeniu, respectiv cu Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Astfel, conform art. 3 din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la data de 30 iunie 2010, pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, este suspendată. De asemenea conform alin. (2) și (3) din art. 3 „valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1)”. Ca atare, luând în calcul aceste prevederi, rezultă că reclamanții nu ar fi putut beneficia, nici dacă ar fi fost în posesia deciziei C.C.S.D., de suma stabilită prin raportul de evaluare.

În condițiile în care reclamanții aveau la dispoziție două opțiuni, respectiv pe aceea a conversiei în acțiuni sau pe aceea a primirii titlului de plată, după expirarea perioadei de suspendare, de 2 ani, prejudiciul suferit prin întârziere ar putea consta, eventual, în drepturile aferente acțiunilor care ar fi putut fi emise pe numele lor, neexistând însă nici un indiciu în sensul în care ele ar fi echivalente cu suma solicitată prin acțiune. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta D.D. - președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc.

civ., se arată, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 247/2005, care prevăd că atribuția emiterii titlului de despăgubire revine Comisiei, ca organism colegial, coroborate cu cele ale art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, și că nu a existat intenția tergiversării soluționării dosarului de despăgubire și nici a nesocotirii hotărârii judecătorești executorii. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând recursul formulat și declarat în termenul legal, prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 446/2010 a Curții de Apel Cluj – secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, modificată prin Decizia nr. 4378/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D.I.

împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta din urmă fiind obligată la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj-Napoca str. București. Intimații-reclamanți din cauza de față, în calitate de moștenitori ai reclamantului D.I., care între timp a decedat, au continuat demersurile în vederea obținerii titlului de despăgubire, care au rămas fără rezultat. Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, executarea unei hotărâri definitive și irevocabile (cum este cazul sentinței civile nr. 446/2010 a Curții de Apel Cluj) prin care o autoritate publică este autorizată să emită un act, se face în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În cazul în care acest termen nu este respectat, devin incidente dispozițiile art. 24 pct. 2 din aceeași lege. Dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ prevăd în mod expres că: „în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conductorului autorității publice… o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere…”. În raport de dispozițiile legale sus enunțate, în mod corect instanța de fond a pronunțat soluția recurată având în vedere că pârâta-recurentă C.C.S.D. nu a pus în executare în termenul legal și nici până la pronunțarea soluției, o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Susținerea recurentei-pârâte în sensul că emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor aparține C.C.S.D.

care este un organ colegial și că în această situație, ea, în calitate de președinte, nu poate fi sancționată potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, este lipsită de relevanță în raport de textul legal invocat care în mod explicit face vorbire de „conducătorul autorității publice”. De altfel, aceeași susținere nu poate fi primită deoarece textul legal aplicat în cauză nu condiționează aplicabilitatea sa de forma de organizare a autorității obligate printr-o hotărâre judecătorească. În raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.D. – președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 52 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.