ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 98/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, reclamanta S.I.F. B.C., succesoare a

F.P.S. B.C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată

pârâta la plata sumei de 22.653.000 lei cu titlu de dividende nete aferente

anului 1998,  a sumei de 5.935.581 lei cu titlu de dobânzi legale calculate

conform O.G. nr.9/2000 cu cheltuieli de judecată.

Prin

sentința civilă nr.368/PI din 27 februarie 2001, a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. B.C. (succesoarea F.P.S. 1 B.C.),

împotriva pârâtei S.C.”T.T.” S.A.  pentru pretenții.

A

obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 22.653.000 lei cu titlu de

dividende neplătite precum și cheltuieli de judecată corespunzătoare în sumă de

1.097.240 lei constând în taxe judiciare de timbru.

A respins

capătul de cerere privind dobânzile ca neîntemeiate.

Pentru

a hotărî astfel, prim instanță a reținut că reclamanta în calitate de

succesoare a F.P.S. 1 B.C., urmare a vânzării de acțiuni prin contractul

încheiat cu Asociația P.A.S. din cadrul pârâtei, a rămas deținătoare a 4.893

acțiuni la capiatlul social al pârâtei, iar conform formularului privind

repartizarea profitului aferent bilanțului contabil pe anul 1998 reclamantei îi

revenea suma de 22.653.000 lei cu titlu de dividende nete a căror scadență a

fost după data aprobării bilanțului contabil în hotărârea A.G.A. a societății

pârâte, iar pârâta nu a procedat la plata acestora, astfel că referitor la

primul capăt de cerere acțiunea este întemeiată și în baza art.67 din Legea

nr.31/1990 va fi admisă și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei

de 22.653.000 lei cu titlu de dividende restante, neplătite aferente anului

financiar 1998.

Susținerile

pârâtei din întâmpinare au fost înlăturate, vânzarea acțiunilor a avut loc la 5

iunie 1995 prin contract legal încheiat cu privire la un anumit bnumăr de

acțiuni, iar pentru restul în număr de 4.893, pârâta nu a făcut dovada că au

fost cumpărate, pentru a fi dovedită lipsa de calitate de acționar al

reclamantei.

Acțiunea

declanșată împotriva reclamantei de ASOCIAȚIA P.A.S. din cadrul pârâtei având

ca obiect obligarea reclamantei de a vinde și restul acțiunilor va produce

efecte de la data de care se va încheia contractul de vânzare – cumpărare.

Cu

privire la capătul de cerere privind dobânzile comerciale solicitate în baza

art.43 cod comercial, instanța l-a respins motivat de faptul că reclamanta nu

este o societate comercială, este acționarul pârâtei, iar dreptul la dividende

este prevăzut de legislația specială 67 din Legea nr.31/1990, între părți nu

s-a încheiat vreun contract care să prevadă  clauze speciale iar dispozițiile

legale ce reglementează organizarea și funcționarea reclamantei ca fond de

proprietate precum raporturile sale cu societățile comerciale unde deține

acțiuni nu prevăd modul de sancționare a neplății dividendelor la închiderea

exercițiului comercial, raporturile dintre părți fiind reglementate de legile

speciale, pretențiile privind dobânda comercială sunt neîntemeiate, fiind

respinse ca atare.

Nemulțumită

de această soluție ambele părți au declarat apel.

Prin decizia 607/30 mai 2001 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și,

în consecință, a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința în

sensul că a obligat pârâta la 5.935.581 lei cu titlu de dobânzi și a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței și a anulat ca netimbrat apelul pârâtei.

Pentru

a pronunța această  soluție, Curtea de apel a reținut:

- cu

privire la apelul pârâtei că aceasta deși a fost legal citată cu mențiunea

timbrării,  nu s-a conformat dispozițiilor legale

- cu

privire la apelul reclamantei, că greșit tribunalul nu i-a acordat dobânzile

solicitate conform O.G. 9/2000, calculate la nivelul taxei de scont prevăzută

de B.N.R., având în vedere că reclamanta a făcut dovada prejudiciului suferit

ca urmare a neplății la termen de către pârâtă a dividendelor cuvenite

reclamantei în calitate de acționar la societatea pârâtă.

În

contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta, motivat în drept

pe prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ..

În

cererea de recurs, reclamanta a criticat hotărârea recurată ca fiind parțial

netemeinică și nelegală întrucât nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de

judecată și asupra dobânzilor legale până la achitarea integrală a sumei

datorate.

Ulterior,

la 9 ianuarie 2004, prin concluziile intitulate „precizare” și îndosariate la

fila 8 din dosarul de recurs, reclamanta a menționat concret că pretențiile

sale din recurs vizează obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

11.387.899

lei dobânzi legale aferente  perioadei în care debitul nu s-a achitat,

1.309.896

lei cheltuieli de judecată corespunzătoare dobânzilor acordate în apel;

959.000 lei cheltuieli de judecată în apel

589.970 lei cheltuieli de judecată în recurs.

În

susținerea cererii de recurs reclamanta a anexat notă de calcul a dobânzii și

m.o. cu taxa scontului.

Recursul

reclamantei este nefondat.

Potrivit

art.304 pct.9 C. proc. civ., poate fi cerută modificarea unei hotărâri date în

apel când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prevederile

procedurale de mai sus nu își găsesc aplicabilitatea în cazul de față,

respectiv hotărârea recurată este corect motivată și nu au fost încălcate sau

aplicate greșit prevederile legale la pronunțarea acesteia.

Din

contră, pentru pretențiile referitoare la dobânzile legale, reclamantei îi este

conferit dreptul de a pretinde executarea lor silită prin deschiderea oferită

de textul art.371

2

alin.2 C. proc. civ..

În

privința cheltuielilor de judecată, reclamanta are deschisă calea acțiunii

separate pentru recuperarea acestora, astfel că nu  se regăsește această

critică în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ..

În

aceste împrejurări, recursul reclamantei se privește a fi nefondat și se va

respinge cu această mențiune în baza prevederilor art.312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. împotriva deciziei

nr.607 din 30 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  15 ianuarie 2004.