ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 98/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, reclamanta S.I.F. B.C., succesoare a F.P.S. B.C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 22.653.000 lei cu titlu de dividende nete aferente anului 1998, a sumei de 5.935.581 lei cu titlu de dobânzi legale calculate conform O.G. nr.9/2000 cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr.368/PI din 27 februarie 2001, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. B.C. (succesoarea F.P.S. 1 B.C.), împotriva pârâtei S.C.”T.T.” S.A. pentru pretenții. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 22.653.000 lei cu titlu de dividende neplătite precum și cheltuieli de judecată corespunzătoare în sumă de 1.097.240 lei constând în taxe judiciare de timbru.

A respins capătul de cerere privind dobânzile ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, prim instanță a reținut că reclamanta în calitate de succesoare a F.P.S. 1 B.C., urmare a vânzării de acțiuni prin contractul încheiat cu Asociația P.A.S. din cadrul pârâtei, a rămas deținătoare a 4.893 acțiuni la capiatlul social al pârâtei, iar conform formularului privind repartizarea profitului aferent bilanțului contabil pe anul 1998 reclamantei îi revenea suma de 22.653.000 lei cu titlu de dividende nete a căror scadență a fost după data aprobării bilanțului contabil în hotărârea A.G.A.

a societății pârâte, iar pârâta nu a procedat la plata acestora, astfel că referitor la primul capăt de cerere acțiunea este întemeiată și în baza art.67 din Legea nr.31/1990 va fi admisă și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22.653.000 lei cu titlu de dividende restante, neplătite aferente anului financiar 1998. Susținerile pârâtei din întâmpinare au fost înlăturate, vânzarea acțiunilor a avut loc la 5 iunie 1995 prin contract legal încheiat cu privire la un anumit bnumăr de acțiuni, iar pentru restul în număr de 4.893, pârâta nu a făcut dovada că au fost cumpărate, pentru a fi dovedită lipsa de calitate de acționar al reclamantei. Acțiunea declanșată împotriva reclamantei de ASOCIAȚIA P.A.S.

din cadrul pârâtei având ca obiect obligarea reclamantei de a vinde și restul acțiunilor va produce efecte de la data de care se va încheia contractul de vânzare – cumpărare. Cu privire la capătul de cerere privind dobânzile comerciale solicitate în baza art.43 cod comercial, instanța l-a respins motivat de faptul că reclamanta nu este o societate comercială, este acționarul pârâtei, iar dreptul la dividende este prevăzut de legislația specială 67 din Legea nr.31/1990, între părți nu s-a încheiat vreun contract care să prevadă clauze speciale iar dispozițiile legale ce reglementează organizarea și funcționarea reclamantei ca fond de proprietate precum raporturile sale cu societățile comerciale unde deține acțiuni nu prevăd modul de sancționare a neplății dividendelor la închiderea exercițiului comercial, raporturile dintre părți fiind reglementate de legile speciale, pretențiile privind dobânda comercială sunt neîntemeiate, fiind respinse ca atare.

Nemulțumită de această soluție ambele părți au declarat apel. Prin decizia 607/30 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și, în consecință, a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la 5.935.581 lei cu titlu de dobânzi și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a anulat ca netimbrat apelul pârâtei. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut: - cu privire la apelul pârâtei că aceasta deși a fost legal citată cu mențiunea timbrării, nu s-a conformat dispozițiilor legale - cu privire la apelul reclamantei, că greșit tribunalul nu i-a acordat dobânzile solicitate conform O.G.

9/2000, calculate la nivelul taxei de scont prevăzută de B.N.R., având în vedere că reclamanta a făcut dovada prejudiciului suferit ca urmare a neplății la termen de către pârâtă a dividendelor cuvenite reclamantei în calitate de acționar la societatea pârâtă. În contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta, motivat în drept pe prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ.. În cererea de recurs, reclamanta a criticat hotărârea recurată ca fiind parțial netemeinică și nelegală întrucât nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată și asupra dobânzilor legale până la achitarea integrală a sumei datorate.

Ulterior, la 9 ianuarie 2004, prin concluziile intitulate „precizare” și îndosariate la fila 8 din dosarul de recurs, reclamanta a menționat concret că pretențiile sale din recurs vizează obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 11.387.899 lei dobânzi legale aferente perioadei în care debitul nu s-a achitat, 1.309.896 lei cheltuieli de judecată corespunzătoare dobânzilor acordate în apel; 959.000 lei cheltuieli de judecată în apel 589.970 lei cheltuieli de judecată în recurs. În susținerea cererii de recurs reclamanta a anexat notă de calcul a dobânzii și m.o. cu taxa scontului. Recursul reclamantei este nefondat. Potrivit art.304 pct.9 C. proc. civ., poate fi cerută modificarea unei hotărâri date în apel când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prevederile procedurale de mai sus nu își găsesc aplicabilitatea în cazul de față, respectiv hotărârea recurată este corect motivată și nu au fost încălcate sau aplicate greșit prevederile legale la pronunțarea acesteia. Din contră, pentru pretențiile referitoare la dobânzile legale, reclamantei îi este conferit dreptul de a pretinde executarea lor silită prin deschiderea oferită de textul art.371 2 alin.2 C. proc. civ.. În privința cheltuielilor de judecată, reclamanta are deschisă calea acțiunii separate pentru recuperarea acestora, astfel că nu se regăsește această critică în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ.. În aceste împrejurări, recursul reclamantei se privește a fi nefondat și se va respinge cu această mențiune în baza prevederilor art.312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. împotriva deciziei nr.607 din 30 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2004.