ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1740/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1740/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. Banat–Crișana
a chemat în judecată pe pârâta SC M.L. SA Tileagd, solicitând obligarea
acesteia la plata sumelor de 105.809.400 lei, dividende aferente anului 1998 și
de 27.724.376 lei, dobânzi, precum și la plata dobânzilor până la data
achitării debitului.
Tribunalul Bihor, prin
sentința civilă 322/LC din 22 martie 2001, a admis acțiunea, a obligat pe
pârâtă la plata dividendelor, a dobânzilor până la achitarea debitului și la
cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut
că reclamanta are calitatea de acționar la societatea pârâtă și este
îndreptățită la dividendele aferente anului 1998, în raport cu bilanțul
contabil aprobat prin hotărârea A.G.A.
În privința dobânzilor,
instanța a reținut că reclamanta a și notificat pârâtei datoria, fără ca
aceasta să o plătească.
Curtea de Apel Timișoara,
prin decizia nr. 426/A/C din 25 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul
pârâtei, considerând că, în conformitate cu dispozițiile art. 67 din Legea nr. 31/1990,
reclamanta era îndreptățită să primească dividende pentru calitatea de
acționar, în limita acțiunilor subscrise și vărsate, iar pentru întârzierea
datoriei exigibile, pârâta e datoare să plătească și dobânzi calculate pentru
perioada 1 ianuarie 2000-30 septembrie 2000, la nivelul stabilit de O.G. nr. 9/2000.
Împotriva deciziei, astfel
pronunțate, pârâta a declarat recurs, fără a-l încadra într-unul dintre
motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenta susține că
reclamanta a încheiat un contract de vânzare cumpărare a acțiunilor, fără a
ține cont de dispozițiile Legii nr. 77/1999, abuzând și inducând în eroare
societatea pârâtă.
Recursul este nefondat și va
fi respins, pentru considerentele ce se vor expune.
Recursul, caracterizat o
cale de atac de reformare, nedevolutivă, are drept obiect hotărârea pronunțată
de instanța de apel sau hotărârea dată fără drept de apel, precum și hotărârile
altor organe cu activitate jurisdicțională (art. 299 C. proc. civ.).
Dispozițiile art. 303
condiționează cuprinsul cererii de recurs, care trebuie să menționeze motivele
de casare și dezvoltarea lor, întrucât analiza hotărârii atacate nu poate fi
extinsă, decât pentru motive de ordine publică, dincolo de criticile formulate.
Motivele evocate de
recurentă privesc situațiile legate de încheierea unui act de vânzare-cumpărare
a acțiunilor, nefinalizat, ar fi avut incidențe cu plata dividendelor către
reclamantă; dar criticile asupra considerentelor, pentru care au fost acordate
dividendele și dobânzile, pot fi cel mult prezumate.
Analiza hotărârilor
judecătorești pronunțate de instanțele de fond, relevă legalitatea acordării
dividendelor reclamantei, în conformitate cu bilanțul contabil aprobat de
A.G.A., iar dobânzile sunt consecința directă a întârzierii plății unei datorii
scadente (art. 43 C. com.).
Așa fiind, în temeiul
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va
respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 426/A/C din 25
septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat
de pârâta SC M.L. SA Tileagd, împotriva deciziei nr. 426/2001-A/C din 25
septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi, 18 mai 2004.