ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2994/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta F.P.S. a chemat în

judecată pe pârâta SC H.S. SA Bihor, solicitând obligarea acesteia la plata

sumelor de 82.642.165 lei, dividende datorate pentru anul 1996 și de 77.331.575

lei, daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor B.R.D.

Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 548/LC din

15 iunie 2000, a admis acțiunea precizată, a desprins capătul de cerere privind

plata dividendelor și a obligat pe pârâtă la plata dobânzii legale de 6%,

aferentă sumei achitată în cursul procesului.

Instanța de fond a reținut că, prin

ordinul de plată 713 din 24 februarie 2000, pârâta a plătit suma ce reprezenta

dividendele pe anul 1996, iar dobânda legală de 6% pe an se poate aplica, în

lipsa unor alte prevederi contractuale, privind calculul dobânzilor B.R.D.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

211/A-C din 2 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, considerând

că raportarea la nivelul dobânzilor B.R.D. este posibilă în condițiile în care

aceasta ar fi dovedit existența depozitelor în bancă, astfel cum sunt incidente

dispozițiile O.G. nr. 9/2000.

Împotriva deciziei, astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta susține că dobânzile, în

cazul obligațiilor comerciale, curg de drept, fără a fi prevăzută o anumită

dobândă, lăsând la disponibilitatea creditorului să cuantifice prejudiciul.

Instanțele au greșit făcând

aplicația O.G. nr. 9/2000, întrucât aceasta este ulterioară obligației iar

prevederile ei nu retroactivează.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce se vor expune.

Potrivit dispozițiilor art. 43 C.

com., dobânzile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept

din ziua când devin exigibile.

Calculul dobânzilor, în condițiile

în care nu sunt stabilite contractual elemente de cuantificare al acestora,

trebuie să aibă un criteriu obiectiv. Iar acesta nu poate fi decât acela

stabilit printr-o normă general aplicabilă.

În aceste condiții, instanța de fond

a considerat judicios că dobânda legală aplicabilă, față de momentul nașterii

obligației de plată, era aceea de 6%/an, calculată la suma datorată.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat,

recursul declarat, împotriva deciziei 211/AC din 2 mai 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București,

împotriva deciziei nr. 211 din 2 mai 2001 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 septembrie 2004.