ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1843/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 3 ianuarie 2001, reclamantul F.P.S. București, actualmente A.V.A.S., a cerut

obligarea pârâtei SC I. SA Oradea la plata sumei de 15.420.139 lei,

reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor

datorate reclamantei pentru exercițiul financiar al anului 1997.

Prin sentința civilă nr. 203/

LC din 27 februarie 2001, Tribunalul Bihor a admis acțiunea introdusă de

reclamanta F.P.S. București, continuată de A.P.A.P.S., și apoi de A.V.A.S.

București, împotriva pârâtei SC I. SA Oradea și, în consecință, a fost obligată

pârâta să plătească reclamantei suma de 15.420.139 lei, reprezentând daune

interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate de pârâta

către F.P.S. pentru exercițiul financiar al anului 1997.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut, în esență, că suma de 59.063.177 lei cuvenită acționarului

F.P.S., după plata impozitului aferent, conform bilanțului contabil pentru

exercițiul financiar al anului 1997, aprobat de A.G.O.A. din anul 1998, a fost

achitată de pârâtă cu întârziere față de data stabilită 15.04.1998, respectiv

la 22 septembrie 1998, suma de 29.843.774 lei și la data de 23 decembrie 1998,

suma de 29.843.77 lei, astfel că, în temeiul art. 43 C. com., reclamanta este

îndreptățită la daune interese cuprinzând cuantumul dobânzilor calculate pe

perioada întârzierii în executare, la nivelul dobânzii B.R.D., prin intermediul

căreia reclamanta și-a derulat fondurile în perioada în litigiu.

Prin decizia nr. 287 din 31

mai 2001, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, a anulat sentința

menționată reținând că citația comunicată pârâtei cuprinde o altă zi de

înfățișare, anterioară datei înscrise pe dovada de îndeplinire a procedurii.

Prin decizia nr. 346/C/2001

– A din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, pronunțată după

rejudecarea fondului cauzei în apelul declarat de pârâtă, este respinsă

acțiunea introdusă de reclamanta A.P.A.P.S. București.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de apel a reținut, în esență, că A.G.O.A. pârâtei din 8

aprilie 1998, a stabilit ca dată de plată a dividendelor către reclamantă ziua

de 31 iulie 1998, hotărâre neatacată de reclamantă care, astfel, nu are temei

să calculeze dobânzi de la 16 aprilie 1998 și care, nefăcând dovada unui contract

de depozit bancar la termen la B.R.D. pe perioada în litigiu, nu poate pretinde

pârâtei dobânzile practicate de menționata bancă la depozitele constituite de

persoane juridice pe termen de un an.

Nemulțumită de soluție,

reclamanta a formulat recurs prin care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

art. 1088 C. civ., art. 43, solicită modificarea deciziei recurate, în sensul

obligării pârâtei la plata sumei de 15.420.139 lei, reprezentând daune interese

moratorii calculate ca urmare a plății cu întârziere a dividendelor cuvenite

pentru exercițiul financiar al anului 1997.

În susținerea recursului său

reclamanta invocă greșita aplicare a art. 43 C. com. și art. 1088 C. civ., art.

111 din Legea nr. 31/1990 și a Legii nr. 82/1991, arătând că dividendele se datorează

de la data aprobării de către A.G.A. a bilanțului contabil pentru exercițiul

financiar care trebuie întocmit până la 15 aprilie a anului următor, în speță

de la 15 aprilie 1998, A.G.O.A. pârâtei aprobând bilanțul la 8 aprilie 1998,

iar plata cu întârziere a acestora a îndreptățit-o să calculeze daune interese

moratorii în sumă de 16.044.503 lei din care pârâta a achitat suma de 624.365

lei, rămânând de plătit suma de 15.420.139 lei pe care o pretinde.

Mai arată reclamanta că în

condițiile în care art. 43 C. com., nu precizează că un creditor poate solicita

numai dobânda de drept, adică legală, acesta are disponibilitatea să-și

cuantifice prejudiciul în funcție de orice dobândă legală, textul legal invocat

necerând dovada existenței conturilor creditorului.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar pârâta intimată solicită respingerea recursului, ca nefondat.

La 9 iunie 2003, recurenta

prezintă un alt calcul al dobânzilor solicitate raportat la dobânda de

referință a B.N.R., ridicate la suma de 7.487.463 lei, calculul la care renunță

prin susținerile orale de la termenul de dezbatere în fond, astfel că acesta nu

va fi examinat.

Recursul reclamantei nu este

fondat.

Din examinarea actelor de la

dosar rezultă că nu pot fi primite criticile formulate de recurentă cu privire

la decizia instanței de apel.

Astfel nu poate fi acceptată

susținerea recurentei, conform căreia dividendele cuvenite în baza hotărârii

adunării generale ordinare a acționarilor de aprobare a bilanțului contabil al exercițiului

financiar anterior sunt datorate acționarului de la 15 aprilie ale anului în

curs. Legea nr. 82/1991 a contabilității, invocată de recurentă, prevede numai

obligația aplicării de către A.G.A. a bilanțului contabil pe exercițiul

financiar al anului anterior cel târziu până la data de 15 aprilie din anul în

curs, dar nu stabilește că această dată este și data de la care se datorează

dividendele către acționari. Mai mult, așa cum corect a reținut instanța de

apel, A.G.O.A. pârâtei din 8 aprilie 1998, la care au participat și

reprezentanții reclamantei, a decis în unanimitate ca data plății dividendelor

datorate să fie 31 iulie 1998, astfel că apare incorect calculul daunelor

interese moratorii solicitate de reclamantă, cu atât mai mult cu cât reclamanta

nu a atacat respectiva hotărâre.

Nu se poate accepta nici cea

de a doua critică formulată de reclamantă conform căreia este la latitudinea

creditorului să cuantifice prejudiciul în funcție de orice dobândă legală

practicată fără a dovedi existența vreunui credit bancar, sens în care a

aplicat dobânda acordată de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele

juridice pe termen de un an în anul 1998.

Se reține în acest sens că,

întrucât prin Legea nr. 7/1998 din 13 ianuarie 1998 a fost abrogat decretul nr.

311/1994, privind stabilirea dobânzilor legale, pentru perioada la care se

referă recurenta nu era stabilită o dobândă legală, astfel încât ar fi fost

îndreptățită la dobânda de care a fost privată prin nedepunerea sumei cuvenite

ca dividende în contul său din bancă, dobânda pe care i-ar fi acordat-o

respectiva bancă la depozitul făcut, cum reclamanta nu a făcut dovada

existenței unui contract de depozit cu B.R.D. pe perioada în litigiu și a

dobânzii pe care i-o acorda respectiva bancă la eventualul depozit în aceeași

perioadă, corect a reținut instanța de apel că nu se pot aplica dobânzile

practicate de B.R.D. la depozitele constituite de persoane juridice pe termen

de un an cum a solicitat reclamanta.

Așadar, din actele dosarului

rezultă că decizia atacată a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale

invocate de recurentă, că este deci temeinică și legală și, în consecință,

recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 346/ C-A din 28 iunie

2001, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2005.