ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 568/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 858/C din 12

aprilie 2001, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, A.P.P.A.P.S.,

împotriva pârâtei, SC S.O. SA Dej, prin care s-a solicitat obligarea acesteia

la plata sumei de 98.100.085 lei, reprezentând daune moratorii aferente

dividendelor datorate F.P.S. (reorganizat în baza O.U.G. nr. 296/2000) pentru

exercițiul financiar al anului 1997, calculate la nivelul dobânzilor bonificate

de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Apelul declarat împotriva

susmenționatei sentințe de reclamanta, A.P.A.P.S. București, a fost admis prin

decizia nr. 812 din 5 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, și ca urmare, hotărârea primei instanțe

a fost modificată în sensul că:

Admite, în parte, acțiunea formulată

de reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva pârâtei, SC S.O. SA Dej, și în

consecință obligă pârâta la plata sumei de 71.152.418 lei dobândă de 35% pe an,

calculată asupra sumei de 371.009.038 lei reprezentând dividende pentru

perioada 16 aprilie 1998-2 noiembrie 1998.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, dat fiind natura comercială a dividendelor, pârâta datorează

pentru achitarea cu întârziere a acestora, dobânzi conform art. 43 din C. com.,

al căror cuantum se raportează la prevederile art. 3 din O.G. nr. 3/2000.

Împotriva acestei ultime hotărâri au

declarat recurs, atât reclamanta, A.P.A.P.S. București, cât și pârâta, SC S.O.

SA Dej.

Prin decizia nr. 7324 din 3

decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis ambele

recursuri, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță de apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut în esență, că, din moment ce pârâta a achitat cu întârziere

dividendele ce se cuveneau reclamantei în calitate de acționar, aceasta

datorează, în conformitate cu dispozițiile art. 43 C. com., pentru lipsa de

folosință a sumelor cuvenite creditoarei, dobânzi, fără ca reclamanta să fie

obligată să justifice existența vreunei pagube din această cauză.

A mai reținut instanța de recurs că,

întrucât creanța a devenit exigibilă la 3 aprilie 1998, greșit instanța de apel

a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000,

care nu pot retroactiva și deci, a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzilor

calculate potrivit textului legal menționat pe perioada 1 aprilie-1 noiembrie

1998.

De asemenea, s-a mai reținut că daunele

interese moratorii cuvenite reclamantei, nu se pot acorda nici potrivit

susținerilor acesteia, adică la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la

depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, astfel că, în

lipsa unor dispoziții legale în acest sens și ținând seama că suma pretinsă de

recurentă nu se află într-un depozit bancar, urmează a se acorda dobânda legală

, respectiv dobânda la vedere, această situație fiind în fapt și consecința

lipsei unei convenții a părților, în care să fie prevăzut nivelul dobânzii

aplicabile în cazul plății cu întârziere a dividendelor.

Rejudecând cauza după casare, Curtea

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.

12 din 28 mai 2003, a admis apelul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. București,

împotriva sentinței nr. 858 din 12 aprilie 2001, a Tribunalului Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, pe care a modificat-o în sensul că

admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, A.P.A.P.S. București, și

obligă pârâta, SC. S.O. SA Dej, să plătească reclamantei daune interese

moratorii în sumă de 22.484.164 lei reprezentând dobânda la vedere, calculate

la suma de 371.009.038 lei pentru perioada 16 aprilie-1 noiembrie 1998.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a avut în vedere îndrumarea din decizia de casare și nivelul dobânzii la

vedere în perioada de referință.

Împotriva deciziei instanței de apel,

a declarat recurs, reclamanta, A.P.A.P.S., reluând sub forma criticilor

susținerile făcute la fond și care au constituit ulterior și motive de apel,

arătând în esență că, în calitate de acționar la societatea pârâtă, pentru plata

cu întârziere a dividendelor, i se cuvin de drept sub forma daunelor interese

moratorii, dobânzile prevăzute de art. 43 C. com., care se cifrează la suma de

98.100.095 lei, așa cum a solicitat prin acțiune și nu numai la suma de

22.484.164 lei cât i s-a acordat prin decizia atacată.

În consecință, reclamanta solicită

admiterea recursului în sensul și pentru motivele scrise depuse la dosar.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar,

rezultă că urmare îndrumărilor primite prin decizia de casare nr. 7324 din 3

decembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

instanța de apel a acordat reclamantei pe perioada de referință (16 aprilie-1

noiembrie 1998) și în raport de cuantumul dividendelor, a căror plată a fost

făcută cu întârziere (371.009.038 lei), suma de 22.484.104 lei cu titlu de

daune interese moratorii, raportat la dobânda la vedere practicată de B.R.D. pe

perioada în litigiu, sumă stabilită de pârâtă prin calculul din apel și

însușită de instanța de apel.

Or, având în vedere, pe de o parte,

că decizia de casare (nr. 7342 din 3 decembrie 2002, a Curții Supreme de

Justiție, secția comercială), prin care instanța de apel a fost îndrumată ca la

rejudecare să recalculeze dobânzile cuvenite reclamantei, ținând cont de

dobânda la vedere practicată de B.R.D., nu a fost desființată printr-o cale

extraordinară de atac, iar pe de altă parte, că în cauză nu s-a invocat și cu

atât mai puțin dovedit, că nivelul dobânzii stabilite la suma de 22.484.104 lei

ar conține erori de calcul, nu se poate reproșa instanței de apel că ar fi

pronunțat o hotărâre greșită, din moment ce aceasta era datoare potrivit art. 315

alin (1) C. proc. civ. să țină seama la pronunțarea deciziei de problemele de

drept dezlegate de instanța de recurs, așa încât, în mod corect, reclamantei i

s-a acordat numai dobânda la vedere în cuantumul arătat, și nu cea solicitată

prin acțiune (dobânda calculată la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la

depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an), în contextul

în care nu s-a probat că suma pretinsă era destinată constituirii unui depozit

bancar, ci dimpotrivă, trebuia vărsată la bugetul de stat (alin. (5) din

acțiune, pag.5).

Așa fiind, recursul reclamantei

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.P.A.P.S.,

împotriva deciziei nr. 12 din 28 mai 2003, a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 februarie 2004.