ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 568/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 858/C din 12 aprilie 2001, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, A.P.P.A.P.S., împotriva pârâtei, SC S.O. SA Dej, prin care s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 98.100.085 lei, reprezentând daune moratorii aferente dividendelor datorate F.P.S. (reorganizat în baza O.U.G. nr. 296/2000) pentru exercițiul financiar al anului 1997, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Apelul declarat împotriva susmenționatei sentințe de reclamanta, A.P.A.P.S.

București, a fost admis prin decizia nr. 812 din 5 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, și ca urmare, hotărârea primei instanțe a fost modificată în sensul că: Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva pârâtei, SC S.O. SA Dej, și în consecință obligă pârâta la plata sumei de 71.152.418 lei dobândă de 35% pe an, calculată asupra sumei de 371.009.038 lei reprezentând dividende pentru perioada 16 aprilie 1998-2 noiembrie 1998. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, dat fiind natura comercială a dividendelor, pârâta datorează pentru achitarea cu întârziere a acestora, dobânzi conform art. 43 din C. com., al căror cuantum se raportează la prevederile art. 3 din O.G.

nr. 3/2000. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, atât reclamanta, A.P.A.P.S. București, cât și pârâta, SC S.O. SA Dej. Prin decizia nr. 7324 din 3 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis ambele recursuri, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut în esență, că, din moment ce pârâta a achitat cu întârziere dividendele ce se cuveneau reclamantei în calitate de acționar, aceasta datorează, în conformitate cu dispozițiile art. 43 C. com., pentru lipsa de folosință a sumelor cuvenite creditoarei, dobânzi, fără ca reclamanta să fie obligată să justifice existența vreunei pagube din această cauză.

A mai reținut instanța de recurs că, întrucât creanța a devenit exigibilă la 3 aprilie 1998, greșit instanța de apel a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000, care nu pot retroactiva și deci, a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzilor calculate potrivit textului legal menționat pe perioada 1 aprilie-1 noiembrie 1998. De asemenea, s-a mai reținut că daunele interese moratorii cuvenite reclamantei, nu se pot acorda nici potrivit susținerilor acesteia, adică la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, astfel că, în lipsa unor dispoziții legale în acest sens și ținând seama că suma pretinsă de recurentă nu se află într-un depozit bancar, urmează a se acorda dobânda legală , respectiv dobânda la vedere, această situație fiind în fapt și consecința lipsei unei convenții a părților, în care să fie prevăzut nivelul dobânzii aplicabile în cazul plății cu întârziere a dividendelor. Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 12 din 28 mai 2003, a admis apelul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva sentinței nr. 858 din 12 aprilie 2001, a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a modificat-o în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, A.P.A.P.S.

București, și obligă pârâta, SC. S.O. SA Dej, să plătească reclamantei daune interese moratorii în sumă de 22.484.164 lei reprezentând dobânda la vedere, calculate la suma de 371.009.038 lei pentru perioada 16 aprilie-1 noiembrie 1998. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere îndrumarea din decizia de casare și nivelul dobânzii la vedere în perioada de referință. Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs, reclamanta, A.P.A.P.S., reluând sub forma criticilor susținerile făcute la fond și care au constituit ulterior și motive de apel, arătând în esență că, în calitate de acționar la societatea pârâtă, pentru plata cu întârziere a dividendelor, i se cuvin de drept sub forma daunelor interese moratorii, dobânzile prevăzute de art. 43 C. com., care se cifrează la suma de 98.100.095 lei, așa cum a solicitat prin acțiune și nu numai la suma de 22.484.164 lei cât i s-a acordat prin decizia atacată.

În consecință, reclamanta solicită admiterea recursului în sensul și pentru motivele scrise depuse la dosar. Recursul reclamantei nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că urmare îndrumărilor primite prin decizia de casare nr. 7324 din 3 decembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, instanța de apel a acordat reclamantei pe perioada de referință (16 aprilie-1 noiembrie 1998) și în raport de cuantumul dividendelor, a căror plată a fost făcută cu întârziere (371.009.038 lei), suma de 22.484.104 lei cu titlu de daune interese moratorii, raportat la dobânda la vedere practicată de B.R.D. pe perioada în litigiu, sumă stabilită de pârâtă prin calculul din apel și însușită de instanța de apel.

Or, având în vedere, pe de o parte, că decizia de casare (nr. 7342 din 3 decembrie 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția comercială), prin care instanța de apel a fost îndrumată ca la rejudecare să recalculeze dobânzile cuvenite reclamantei, ținând cont de dobânda la vedere practicată de B.R.D., nu a fost desființată printr-o cale extraordinară de atac, iar pe de altă parte, că în cauză nu s-a invocat și cu atât mai puțin dovedit, că nivelul dobânzii stabilite la suma de 22.484.104 lei ar conține erori de calcul, nu se poate reproșa instanței de apel că ar fi pronunțat o hotărâre greșită, din moment ce aceasta era datoare potrivit art. 315 alin (1) C. proc. civ. să țină seama la pronunțarea deciziei de problemele de drept dezlegate de instanța de recurs, așa încât, în mod corect, reclamantei i s-a acordat numai dobânda la vedere în cuantumul arătat, și nu cea solicitată prin acțiune (dobânda calculată la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an), în contextul în care nu s-a probat că suma pretinsă era destinată constituirii unui depozit bancar, ci dimpotrivă, trebuia vărsată la bugetul de stat (alin. (5) din acțiune, pag.5). Așa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.P.A.P.S., împotriva deciziei nr. 12 din 28 mai 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2004.