ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 728/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 26 septembrie 2000,

reclamanta F.P.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA Sibiu

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de

500.164.684 lei, cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar 1997, și a

sumei de 276.138.371 lei, cu titlu de daune interese moratorii calculate la

nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele

juridice pe termen de un an.

Tribunalul Sibiu, prin sentința

civilă nr. 1747 din 16 noiembrie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamantului F.P.S.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că pârâta a achitat reclamantei 539.188.502 lei în

iunie 2000 și că dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi, nefiind aplicabile

dispozițiile art. 43 C.com., respingerea capătului de cerere privind daunele

interese moratorii s-a motivat pe inexistența unui contract în baza căruia să

fie acordate despăgubiri.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 4134

din 23 mai 2001.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că pârâta a plătit dividendele anterior notificării

emise de reclamantă și că reclamanta avea obligația să se prezinte la sediul

societății și să ceară plata dividendelor.

Or, reclamanta neprocedând astfel,

pretențiile formulate de aceasta pentru dobânzi sau daune moratorii contravin

principiului cherabilității dividendelor și ar permite reclamantei să se

prevaleze de propria culpă în obținerea unor pretenții.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamanta A.P.A.P.S București,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, susținând, în esență, că ambele

hotărâri au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, critica

vizând nelegalitatea respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei

la plata de daune interese moratorii.

În consecință, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și

motivat, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și

obligarea intimatei la plata daunelor interese moratorii în sumă de 276.138.371

lei.

Recursul este întemeiat pentru următoarele

considerente:

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale, incidente cauzei,

rezultă că ambele instanțe în mod greșit au apreciat actul juridic dedus

judecății pronunțând hotărâri netemeinice și nelegale.

În speță, reclamantei, în calitate

de acționar al pârâtei, i se cuvin dividende pentru exercițiul financiar al

anului 1997, creanța reclamantei devenind certă și exigibilă la data de 15

aprilie 1998, dată la care intimata-pârâtă trebuia să întocmească bilanțul

contabil pe anul respectiv.

Fiind vorba de o creanță certă,

lichidă și exigibilă, în baza art. 43 C. com., intimata-pârâtă datorează

recurentei daune moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor.

Cum dobânzile acordate, în baza art.

43 C.com., sunt daune interese moratorii, iar condiția prevăzută de această

prevedere legală este îndeplinită în speță, societatea pârâtă având calitatea

de comerciant, conform art. 7 C.com. și art. 1 din Legea nr. 26/1990, capătul

de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii

trebuia admis, iar nu respins.

În speță nu sunt îndeplinite

prevederile art. 68 din Legea nr. 31/1990, în sensul că aportul la capitalul

social nu este purtător de dobânzi, deoarece are un regim juridic diferit de

regimul juridic al dividendelor.

În absența unor reglementări legale

a unei dobânzi comerciale pentru perioada în litigiu, dobânda datorată nu poate

fi cea practicată de o bancă comercială, cum eronat a considerat reclamanta,

deoarece o atare dobândă are caracter fluctuant și, deci, nu poate fi

considerată dobânda pieții, care este reprezentată numai de dobânda de

referință a B.N.R.

Recurenta a depus la dosar

recalcularea daunelor interese moratorii la nivelul dobânzii de referință a B.N.R.

(dosar recurs) rezultând suma de 298.933.526 lei, care nu poate fi acordată

integral deoarece ar constitui un „plus petite”, cererea reclamantei fiind

pentru 276.138.371 lei daune interese moratorii.

În consecință, pentru considerentele

arătate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 296 C. proc. civ., recursul

reclamantei fiind fondat, urmează a fi admis, se va modifica decizia atacată în

sensul că se admite apelul reclamantei și se va schimba în parte sentința

civilă nr. 1747/2000 a Tribunalului Sibiu, în sensul că obligă pârâta la plata

sumei de 276.138.371 lei daune interese moratorii.

Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta,

A.P.A.P.S București, împotriva deciziei nr. 413/A din 23 mai 2001 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o

modifică, admite apelul declarat de reclamantă, schimbă în parte sentința

civilă nr. 1747 din 16 noiembrie 2000 a Tribunalului Sibiu, în sensul că obligă

pârâta la plata sumei de 276.138.371 lei, reprezentând daune interese

moratorii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 februarie 2003.