ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 728/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 26 septembrie 2000, reclamanta F.P.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA Sibiu pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 500.164.684 lei, cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar 1997, și a sumei de 276.138.371 lei, cu titlu de daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 1747 din 16 noiembrie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului F.P.S.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta a achitat reclamantei 539.188.502 lei în iunie 2000 și că dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi, nefiind aplicabile dispozițiile art. 43 C.com., respingerea capătului de cerere privind daunele interese moratorii s-a motivat pe inexistența unui contract în baza căruia să fie acordate despăgubiri. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 4134 din 23 mai 2001. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pârâta a plătit dividendele anterior notificării emise de reclamantă și că reclamanta avea obligația să se prezinte la sediul societății și să ceară plata dividendelor.

Or, reclamanta neprocedând astfel, pretențiile formulate de aceasta pentru dobânzi sau daune moratorii contravin principiului cherabilității dividendelor și ar permite reclamantei să se prevaleze de propria culpă în obținerea unor pretenții. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamanta A.P.A.P.S București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, susținând, în esență, că ambele hotărâri au fost date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, critica vizând nelegalitatea respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și obligarea intimatei la plata daunelor interese moratorii în sumă de 276.138.371 lei.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale, incidente cauzei, rezultă că ambele instanțe în mod greșit au apreciat actul juridic dedus judecății pronunțând hotărâri netemeinice și nelegale. În speță, reclamantei, în calitate de acționar al pârâtei, i se cuvin dividende pentru exercițiul financiar al anului 1997, creanța reclamantei devenind certă și exigibilă la data de 15 aprilie 1998, dată la care intimata-pârâtă trebuia să întocmească bilanțul contabil pe anul respectiv. Fiind vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, în baza art. 43 C. com., intimata-pârâtă datorează recurentei daune moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor.

Cum dobânzile acordate, în baza art. 43 C.com., sunt daune interese moratorii, iar condiția prevăzută de această prevedere legală este îndeplinită în speță, societatea pârâtă având calitatea de comerciant, conform art. 7 C.com. și art. 1 din Legea nr. 26/1990, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii trebuia admis, iar nu respins. În speță nu sunt îndeplinite prevederile art. 68 din Legea nr. 31/1990, în sensul că aportul la capitalul social nu este purtător de dobânzi, deoarece are un regim juridic diferit de regimul juridic al dividendelor. În absența unor reglementări legale a unei dobânzi comerciale pentru perioada în litigiu, dobânda datorată nu poate fi cea practicată de o bancă comercială, cum eronat a considerat reclamanta, deoarece o atare dobândă are caracter fluctuant și, deci, nu poate fi considerată dobânda pieții, care este reprezentată numai de dobânda de referință a B.N.R.

Recurenta a depus la dosar recalcularea daunelor interese moratorii la nivelul dobânzii de referință a B.N.R. (dosar recurs) rezultând suma de 298.933.526 lei, care nu poate fi acordată integral deoarece ar constitui un „plus petite”, cererea reclamantei fiind pentru 276.138.371 lei daune interese moratorii. În consecință, pentru considerentele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 296 C. proc. civ., recursul reclamantei fiind fondat, urmează a fi admis, se va modifica decizia atacată în sensul că se admite apelul reclamantei și se va schimba în parte sentința civilă nr. 1747/2000 a Tribunalului Sibiu, în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 276.138.371 lei daune interese moratorii.

Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S București, împotriva deciziei nr. 413/A din 23 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, admite apelul declarat de reclamantă, schimbă în parte sentința civilă nr. 1747 din 16 noiembrie 2000 a Tribunalului Sibiu, în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 276.138.371 lei, reprezentând daune interese moratorii. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 februarie 2003.