ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1350/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 4538 din 29 martie

2000, reclamantul Fondul Proprietății de Stat București a chemat în judecată

pârâta S.C. S. S.A. Sibiu pentru ca aceasta să fie obligată la plata sumei de

134.725.253 lei cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar 1997 și

74.381.125 lei daune interese moratorii.

Tribunalul Sibiu, prin sentința nr. 1523 din 17

octombrie 2000, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

S-a reținut că reclamanta este acționar al societății

pârâte, îndreptățită la încasarea dividendelor stabilite de A.G.A.,

proporțional cu cota de participare la capitalul social (art. 67 din Legea nr.

31/1990, republicată).

Totodată, s-a reținut că dividendele sunt creanțe

comerciale ce produc dobândă de drept, exigibile din momentul aprobării

acestora în A.G.A., astfel că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 43 C.

com.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 92/ A din

7 februarie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat, în parte, sentința

atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind daunele moratorii.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a

reținut că daunele interese moratorii reprezintă echivalentul prejudiciului pe

care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligației ce

rezultă dintr-un contract sau convenție a părților, ceea ce nu este cazul în

speță.

Potrivit art. 68 din Legea nr. 31/1990, aportul

acționarilor nu este purtător de dobândă, astfel că, reține Curtea, reclamanta

nu este îndreptățită să pretindă daune. Mai mult, argumentează aceeași

instanță, reclamanta, solicitând aceste daune, nerecunoscute de pârâtă, trebuia

să dovedească cuantumul prejudiciului, cu acte pentru nivelul dobânzilor și

punerea în întârziere a pârâtei.

Cu petiția înregistrată la data de 27 martie 2001,

reclamanta A.P.A.P.S., succesoarea legală a FPS, a declarat recurs împotriva

deciziei mai sus precizată, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și

303 C. proc. civ.

Recursul a fost întemeiat în drept pe prevederile

art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ.

Criticile formulate de reclamantă vizează

nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate în partea privitoare la

neacordarea daunelor interese moratorii, în sumă de 74.381.125 lei, stabilite

la nivelul dobânzii bonificate de B.R.D., la depozitele constituite de

persoanele juridice pe termen de un an.

Recurenta a invocat prevederile art. 304 alin. (9) C.

proc. civ. și a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea

Legii nr. 31/1990.

În argumentarea acestei critici, recurenta a susținut

că dreptul de a pretinde dividende pe anul 1997 s-a născut la aprobarea de

către Adunarea generală a bilanțului contabil, că, dividendele sunt drepturi de

creanță ce pot fi valorificate pe calea acțiunii în justiție, cât timp plata

acestora nu se face din proprie inițiativă.

Totodată, a arătat că dividendele nu reprezintă aport

la capitalul social, ci cotă parte din beneficiu ce se cuvine acționarilor,

proporțional cu cota de participare la capitalul social.

A mai susținut că legea prezumă prin art. 43 C. com.

că lipsa folosinței banilor produce creditorului un prejudiciu și, cum

debitorul se află de drept în întârziere, din momentul în care obligația a

devenit exigibilă, în mod greșit instanța nu i-a acordat daunele interese

moratorii.

Recursul este fondat și va fi admis, casată decizia,

cu trimitere spre rejudecare aceleași instanțe, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Din examinarea actelor aflate la dosar și din susținerile

orale ale recurentei-reclamante, în raport de criticile ce vizează neacordarea

daunelor moratorii, Curtea reține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990.

Astfel, instanța avea de examinat, în condițiile în

care nu s-a pus în discuție aprobarea bilanțului și plata dividendelor aferente

anului 1997, numai cererea pentru plata daunelor moratorii.

Este de necontestat că obligația de plată a

dividendelor este o obligație comercială și că, în speță, sunt aplicabile

prevederile art. 43 C. com.

Motivarea instanței de apel, în sensul că dividendele

nu sunt purtătoare de dobânzi, este incorectă în raport de prevederile art. 67

din Legea nr. 31/1990.

Chiar și aportul acționarilor la capitalul social, în

situațiile prevăzute de lege este purtător de dobânzi.

În cauză, însă, instanța face o confuzie între aport

la capital și dividend, invocând o prevedere legală (art. 68 din Legea nr.

31/1990) ce nu-și găsește aplicabilitate în speță.

Datoria pârâtei, cu titlu de dividende, a devenit

certă, lichidă și exigibilă, după aprobarea bilanțului de către A.G.A., care a

dispus și distribuirea beneficiilor. De la această dată, dreptul de a pretinde

dividende a devenit un drept de creanță, aparținând fiecărui acționar care are

deschis și dreptul la acțiune pentru valorificarea acestora, în cazul în care

plata s-a făcut cu întârziere.

Prin urmare, de principiu, dividendele sunt

purtătoare de dobânzi comerciale, numai că, în speță, s-au solicitat dobânzi

bancare la nivelul B.R.D., pentru depozite constituite de persoanele juridice,

pe timp de un an.

Cu înscrisurile depuse la dosar, recurenta a

prezentat instanței și varianta de calcul a prejudiciului, în raport de dobânda

la vedere a B.R.D. și, respectiv, rata de referință a B.N.R. în perioada

solicitată.

În situația dată, Curtea apreciază că împrejurările

de fapt nu au fost pe deplin clarificate, stabilirea cuantumului prejudiciului,

urmând a se face de către instanța de apel, prin completarea probatoriului în

acest sens.

Astfel fiind, pentru considerentele ce preced, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 315 alin. (1) C. proc. civ.,

Curtea va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.

București, împotriva deciziei nr. 92/ A din 7 februarie 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,

casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 5 martie 2003.