ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3037/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 28 august 2000,

reclamantul F.P.S. (în prezent A.V.A.S.) București a chemat în judecată pe

pârâta SC S. SA București, pentru a fi obligată la plata sumelor de 134.725.253

lei dividende pe anul financiar 1997 și 74.381.125 lei daune interese moratorii

calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite

de persoanele juridice pe termen de un an.

Prin sentința civilă nr. 1523

din 17 octombrie 2000, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea reclamantei și a

obligat pe pârâtă la plata sumelor de 134.725.253 lei dividende și 74.381.125

lei daune interese moratorii.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia civilă nr. 92 din 7 februarie 2003, a admis apelul pârâtei, a

schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul că a respins obligarea pârâtei

la daune moratorii, menținând restul dispozițiilor.

Prin decizia civilă nr. 1350

din 5 martie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis

recursul reclamantei, a casat soluția de mai sus și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași curte de apel.

După casare, prin decizia

civilă nr. 15 din 18 iunie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul

pârâtei, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond, în sensul că a

înlăturat obligarea la plata sumei de 74.381.125 lei daune moratorii, menținând

restul dispozițiilor.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență,

admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei

și la plata de daune moratorii calculate la depozitele constituite de persoanele

juridice pe termen de un an.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta și-a motivat

pretențiile din acțiune pentru daunele moratorii cerute, pe dispozițiile art. 43

C. com., care prevăd că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani

produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

Cum dividendele sunt sume

datorate la sfârșitul anului contabil calculate pe baza bilanțului anual, când

devin exigibile, reclamanta putea pretinde dobânzile comerciale menționate mai

sus.

Este de reținut, însă, că

cererea recurentei reclamante de a fi aplicabile dobânzile practicate de

societățile comerciale bancare în cazul contractelor de depozit bancar, nu

poate fi primită întrucât nu are un temei legal, decât în cazul existenței unui

contract de depozit.

În speță, reclamanta nu

putea pretinde pentru anul financiar 1997, decât dobânzile acordate de organul

bancar pentru sumele existente în contul curent și anume dobânda la vedere

practicată de banca care o deservește.

Se constată, însă, că

reclamanta nu a calculat și solicitat aceste dobânzi comerciale, situație în

care soluția prin care a fost înlăturată obligarea pârâtei la plata dobânzilor

la depozitele bancare pe un an ale persoanelor juridice, este legală și

temeinică.

În consecință, recursul

reclamantei se privește, ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ. și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 15 din 18 iunie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 24 mai 2005.