ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3008/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28

august 2000, reclamantul F.P.S. (în prezent A.V.A.S.) a chemat în judecată pe

pârâta SC T.C. SA Mediaș pentru a fi obligată la plata sumei de 31.066.652 lei

reprezentând dividende pentru exercițiul financiar 1997 plus 17.151.740 lei

daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozitele persoanelor juridice pe termen de un an.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că, în calitate de acționari în numele statului este îndreptățit să

primească dividendele aferente anului 1997 aprobate prin procesul verbal al A.G.A.

și în conformitate cu art. 67 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Prin sentința civilă nr. 1381 din 26

septembrie 2000, Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea iar pârâta SC T.C. SA

Mediaș a fost obligată să plătească suma de 31.066.652 lei reprezentând

dividende, fiind respins capătul de cerere privind daunele interese moratorii.

Hotărârea tribunalului a rămas

definitivă în baza deciziei nr. 391/ A din 14 mai 2001 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins,

ca nefondat, apelul reclamantei.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs autoritatea reclamantă, iar prin decizia nr. 7493 din 10 decembrie 2002,

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel cu motivarea că reclamanta este

îndreptățită să primească dobânzi conform art. 43 C. com., dobânzi ce urmează a

fi stabilite cu ocazia rejudecării.

Soluționând pricina în apel, după

casare, Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat decizia nr. 213/ A din 23 august

2004, prin care a respins apelul A.V.A.S. reținând că obligația de plată a

daunelor moratorii este lipsită de cauză în sensul art. 966 din C. civ.

Cu actul înregistrat la 21

septembrie 2004, reclamanta A.V.A.S. București a formulat motive de recurs în

temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârea

instanței de apel este nelegală deoarece a reținut eronat că obligația de plată

a dividendelor nu aparține societății ci administratorilor săi, în realitate

fiind aplicabile dispozițiile art. 111 alin. (2) din Legea societăților

comerciale.

Recursul reclamantei este fondat.

Din actele dosarului rezultă că prin

hotărârea Curții Supreme de Justiție a fost stabilit în mod irevocabil dreptul

reclamantei de a calcula și pretinde dobânzi în temeiul art. 43 C. com., curtea

reținând în considerente că dobânda curge de drept, din ziua când a devenit

exigibilă.

Ca atare, instanței de apel îi

revenea obligația de a stabili întinderea acestor dobânzi, cu luarea în

considerare a principiilor de drept comercial și a ratei dobânzii.

Pe de altă parte, instanța de apel a

reținut în mod greșit că obligația de plată a dividendelor revenea

administratorilor și nu societății comerciale deoarece, așa cum a susținut

recurenta, cuantumul și distribuirea dividendelor se stabilesc de A.G.A. conform

art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea Societăților Comerciale.

În consecință, recursul reclamantei

este întemeiat conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și va fi admis potrivit art.

312 alin. (3) din același cod, iar decizia atacată va fi modificată, în sensul

că se va admite apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului ce va fi

schimbată în parte, fiind admis și capătul de cerere pentru daune interese

moratorii în sumă de 18.525.252 lei.

De asemenea, vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 213/ A din 23 august 2004

a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia atacată. Admite

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 1381 din 26 septembrie

2000 a Tribunalului Sibiu pe care o schimbă în parte în sensul că admite și

cererea pentru daune interese moratorii și obligă pârâta la plata sumei de

18.525.252 lei.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 20 mai 2005.