ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1222/2003

Deliberând asupra recursului de față

:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1152 din 1 martie 2000, reclamantul Fondul Proprietății de Stat a solicitat

obligarea pârâtei S.C. V. S.A. Mediaș la plata sumei de 21.147.509 lei, din

care 6.428.734 lei dividende pe anul 1996 și 14.719.775 lei daune interese

moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele

constituite pe un an de persoanele juridice.

Motivându-și acțiunea, reclamantul

arată că este acționar, în numele statului, la societatea pârâtă și avea de

primit dividende în valoare de 124.887.255 lei, din care a primit doar

118.458.521 lei cu O.P. nr. 2253 din 18 decembrie 1997, rămânând o diferență de

6.428.734 lei.

Prin sentința civilă nr. 1080 din 29

iunie 2000, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea reclamantului, reținând că

pârâta a plătit dividendele și că au existat dispute cu privire la cuantumul

acestora, făcându-se de către reclamant modificări în bilanțul depus de pârâtă

și ajungându-se la un alt bilanț decât cel aprobat de aceasta.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta susținând că, în mod greșit a respins instanța de fond acțiunea

întrucât, modificările din bilanț au reprezentat o corecție, având în vedere

acordarea necuvenită a unor drepturi managerului, neputându-se accepta

diminuarea în mod artificial a cuantumului dividendelor.

Curtea de Apel Alba, prin decizia

civilă nr. 93 din 7 februarie 2001 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei,

reținând că dividendele trebuiau plătite, conform bilanțului și nu după

modificările unilaterale ale reclamantului care cerea să includă și drepturile

managerului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, susținând că salariul managerului era eronat și acest lucru

a determinat un calcul greșit al dividendelor.

Recurenta mai susține și că i se

cuvin dobânzi, conform art. 43 C. com.

Recursul reclamantului este nefondat

pentru următoarele considerente :

Conform dispozițiilor art. 67 alin.

(2) din Legea 31/1990, republicată, acționarii sunt îndreptățiți să primească

dividende proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, iar

cuantumul și distribuirea dividendelor se stabilesc de către Adunarea Generală

a Acționarilor la data aprobării bilanțului contabil, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 111 lit. a) din aceeași Lege nr. 31/1990, republicată.

Din procesul verbal încheiat la 8

aprilie 1997, cu ocazia Adunării Generale a Acționarilor, ce a aprobat bilanțul

contabil pentru anul 1996, rezultă că dividendele nete, cuvenite reclamantei,

sunt în sumă de 118.458.521 lei.

Bilanțul a fost votat de

reprezentanții reclamantei.

Aceste dividende au fost plătite de

pârâtă la data de 18 decembrie 1997 cu O.P. nr. 2253/1997.

Conform acelorași dispoziții ale

art. 111 din Legea 31/1990, doar Adunarea Generală modifică bilanțul contabil

în aceeași procedură în care îl aprobă.

O asemenea hotărâre de modificare nu

a fost luată.

În schimb, reclamanta a modificat

exemplarul de pe bilanț pe care îl deținea, invocând un calcul greșit al

dividendelor, prin neobținerea aprobărilor referitoare la cota cuvenită

managerului, din profitul net realizat.

Aceste aspecte au fost invocate prin

adresa nr. 243/646 din 8 iulie 1997 a Fondului Proprietății de Stat, dar nu a

fost convocată o adunare generală care să rezolve disputele.

Corect instanțele de fond și de apel

au reținut că documentul de referință, pentru calculul dividendelor, este

bilanțul contabil aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor și, nici o

modificare unilaterală, nu poate fi avută în vedere.

Așadar, critica referitoare  la

calculul greșit al dividendelor nu poate fi reținută.

Nici întârzierea în plata

dividendelor nu este imputabilă pârâtei, având în vedere disputele cu privire

la acest cuantum întrucât, nu se puteau acorda dobânzi cu titlu de daune

interese, conform art. 43 C. com., cum corect au stabilit instanțele.

Hotărârile apreciindu-se ca legale,

iar motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind

întemeiat, se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

,

ca nefondat

,

recursul

declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 93/ A din 7

februarie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 27 februarie 2003.