ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2003

Asupra recursului de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1387 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Sibiu a fost admisă acțiunea Fondului Proprietății de Stat, iar pârâta SC A. SA a fost obligată la plata sumei de 209.879-898 lei, dividende, plus 115.873.621 lei, reprezentând daune-interese moratorii, calculate în raport cu dobânda, la depozite pe teren de un an, acordată de B.R.D. Apelul declarat de pârâtă, împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia civilă nr. 91 din 7 februarie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, această sentință fiind schimbată în partea privitoare la daunele moratorii, în sensul respingerii acestei cereri, restul sentinței fiind menținut.

Instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 43 C. com., pârâta datora dobânda legală comercială, dobândă care trebuia raportată la taxa de scont B.N.R., ceea ce reclamanta nu a solicitat, cerând dobânda bancară. Raportarea reclamantului la dobânda bonificată B.R.D., acordată depozitelor constituite pe termen de 1 an, nu putea fi acceptată decât în condițiile în care acesta ar fi făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1085 C. civ., dovadă nefăcută în speța de față. Nemulțumit de această decizie, reclamantul, devenit Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, a declarat recurs solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului pârâtei și păstrării soluției în fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține, în esență, că decizia din apel este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece ea este îndreptățită, conform dispozițiilor art. 43 C. com., la dobânzi acordate de B.R.D., bancă la care ea își putea păstra banii, putând constitui chiar depozite, până la apariția O.U.G. nr. 37/1999, ce o obliga să transfere veniturile la Trezoreria sectorului 1 București. Chiar dacă, prin O.U.G. nr. 88/1997, s-a stabilit că dividendele sunt venituri la bugetul de stat, aceste venituri la bugetul de stat trebuiau vărsate mai întâi în cont bancar, purtător de dobânzi și apoi la buget. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Potrivit dispozițiilor art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. În speță, recurenta nu putea pretinde, în temeiul acestor dispoziții pe care și-a fundamentat cererea, decât dobânda legală, dobândă care, așa cum a reținut și instanța de apel, era dobânda pieții raportată la taxa de scont B.N.R. (pentru anul 1998) iar apoi, dobânda calculată conform O.G. i nr. 9/2000, act normativ în vigoare la data promovării acțiunii, nicidecum dobânda acordată pentru depozite pe termen de un an de către B.R.D. Cum recurenta nu a solicitat dobânda legală, ci dobânda bonificată, acordată pentru depozitele pe care nu le-a putut constitui la B.R.D.

din cauza neachitării dividendelor, corect instanța de apel a apreciat că această dobândă nu poate fi acordată, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada legăturii cauzale între prejudiciul suferit și fapta culpabilă a debitorului, conform dispozițiilor art. 1085 C. civ. De altfel, chiar în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că dividendele, conform O.U.G. nr. 88/1997, trebuiau vărsate la bugetul statului, dar susține că această vărsare era efectuată numai după ce se constituiau depozite la bănci, ca urmare a vărsămintelor debitorilor, fapt nedovedit în speța de față. În consecință, Curtea apreciază că recursul este nefondat, motiv pentru care va dispune respingerea lui, decizia din apel fiind temeinică și legală.

Cererea intimatei-pârâte de a i se acorda cheltuielile de judecată, constând în contravaloare transport și diurnă, urmează a fi respinsă, ca nefondată, prin cele două bilete de transport în xerox, nedatate, și fără a menționa ruta pentru care s-au acordat, neprobându-se cheltuielile pretinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Autoritatea pentru Administrarea Participațiilor Statului împotriva deciziei nr. 91/A din 7 februarie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2003.