ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.03.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1572/2003

HOTĂRÂRE
13.03.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1572/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Deliberând asupra recursului de

față,

Prin cererea înregistrată sub nr. 2288

din 20 aprilie 1999, reclamantul Fondul Proprietății de Stat București, a

solicitat obligarea pârâtei, SC D.E. SA Deva, la plata sumelor de 311.096.784

lei, reprezentând dividende pe anul 1995; 415.308.239 lei daune moratorii,

calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele pe 1 an și

15.530.000 lei cheltuieli de judecată.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că pârâta îi datora dividende, în baza Legii nr. 31/1990 și, întrucât nu

le-a achitat, urmează să plătească și daune moratorii.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

civilă nr. 164 din 25 februarie 2000, a admis în parte acțiunea, a obligat-o pe

pârâtă la plata sumei de 311.096.784 lei, reprezentând dividende, 262.315.275 lei

dobânzi și la 13.999.120 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că pârâta datora dividende pe anul 1995, în sumă de

314.288.976 lei, din care a achitat 3.192.192 lei și mai are de achitat

311.096.784 lei.

A fost înlăturată apărarea pârâtei

că debitul ar trebui diminuat cu suma de 14.755.644 lei, sumă datorată

managerului, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 66/1993, cota de

profit cuvenită managerului se plătește de către societate.

În privința daunelor moratorii s-au

aplicat dispozițiile art. 1988 C. civ. și art. 43 C. com., calculându-se

dobânzile la nivelul ratei de scont a B.N.R.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel atât reclamanta, A.P.A.P.S,. cât și pârâta.

Reclamanta solicită admiterea în

totalitate, susținând că i se cuvin dobânzile la nivelul celor bonificate de B.R.D.

la depozitele pe 1 an.

Pârâta critică sentința de fond,

arătând că, în mod greșit, s-a considerat că se datorează dividende, întrucât

hotărârea A.G.A. nu a fost publicată în Monitorul Oficial, iar, la data

promovării acțiunii, pârâta nu avea beneficii, ci înregistra pierderi.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia nr. 207 din 23 martie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința

în totalitate și a respins acțiunea.

Apelul reclamantei a fost respins ca

tardiv motivat.

S-a reținut că acțiunea reclamantei

este prescrisă, fiind introdusă la 20 aprilie 1999, iar dreptul la acțiune a luat

naștere la 18 aprilie 1996, când s-a aprobat hotărârea de repartizare a

profitului net pe anul 1995.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că, potrivit art. 16 din

Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului,

pârâta achitând o parte din dividende, respectiv, 3.192.192 lei, conform

procesului-verbal din 1 ianuarie 1999.

Se mai arată că pârâta a făcut și

demersuri pentru stingerea obligației de plată.

În ceea ce privește calculul

daunelor moratorii, recurenta consideră că se datorau dobânzile bonificate de B.R.D.

la depozite pe 1 an.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958,

prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului. Pârâta a susținut, pe

tot parcursul procesului, că nu datorează dividende, cu motivarea că nu a avut

beneficii, ci pierderi.

Pretinsa recunoaștere prin plată nu

a fost dovedită, deoarece, deși i s-a solicitat recurentei să depună la dosar

procesul-verbal din 1 ianuarie 1999, prin care se susține că se dovedește

recunoașterea, reclamanta nu l-a depus.

Nedovedindu-se întreruperea cursului

prescripției se apreciază ca legală soluția instanței de apel, care a respins

acțiunea ca prescrisă, aplicând dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privind

prescripția extinctivă.

Motivul de recurs, referitor la

calculul daunelor moratorii, nu se va mai analiza, având în vedere soluționarea

capătului principal de cerere.

Respinge recursul declarat de

reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 207 din 23 martie 2001

a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 13 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1773/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul F.P.S. București, a chemat în judecată pe pârâta SC A.G. SA Bacău, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 556.277.929 lei, reprezentâ
ÎCCJ 2003-03-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1533/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 octombrie 2000, reclamantul, Fondul Proprietății de Stat București, în prezent, Autoritatea pentru Privatizarea Participațiilor Statului,
ÎCCJ 2003-05-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2582/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 170 din 17 ianuarie 2001, a respins acțiunea introdusă de Fondul Proprietății de Stat (în prezent Autoritat
ÎCCJ 2003-04-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2274/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul F.P.S. București a chemat-o în judecată pe pârâta SC H.S.C.P.I. SA Miercurea Ciuc, solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 291.
ÎCCJ 2003-02-27
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1252/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 3 martie 2000, reclamanta A.P.A.P.S. București, fost F.P.S., a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A. Drobeta Turnu Severin la 2.160.
Sursă