ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1252/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1252/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea din 3 martie 2000,
reclamanta A.P.A.P.S. București, fost F.P.S., a solicitat obligarea pârâtei
S.C. C. S.A. Drobeta Turnu Severin la 2.160.911.329 lei dividende datorate pe
anii 1996 – 1997 și 1.639.296.820 lei daune moratorii, calculate la nivelul
dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite pentru persoanele
juridice pe termen de 1 an.
Prin sentința civilă nr. 626/ C din
13 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost admisă acțiunea
reclamantei și a fost obligată pârâta la 900.911.329 lei cu titlu de dividende
și 1.639.296.820 lei cu titlu de daune sub formă de dobânzi.
Pentru a pronunța această sentință
instanța a reținut că, pentru exercițiul financiar al anilor 1996 și 1997,
pârâta nu a achitat decât o parte din dividende, iar pentru întârziere, conform
art. 43 C. com. datorează daune interese.
Apelul declarat de pârâtă, a fost
admis prin decizia civilă nr. 756 din 10 iulie 2001, pronunțată de Curtea de
Apel Craiova care a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins acțiunea
privind dividende pentru anul 1996 și 1997, obligând pârâta la 1.174.586.788
lei dobândă comercială.
Curtea a reținut că pârâta a făcut
dovada achitării întregii sume reprezentând dividende.
Sub aspectul cuantumului daunelor
moratorii, s-a apreciat că, pentru anii 1996 – 2000, neexistând reglementată o
dobândă legală, pârâta datorează dobânda calculată în raport de taxa de scont a
B.N.R.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, a declarat recurs reclamanta și pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică
și nelegală.
Astfel, în recursul reclamantei,
invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se
susține că dispozițiile art. 43 C. com. se referă la „dobânda de drept”, urmare
a întârzierii în executare a unei obligații bănești, fără a se referi însă la
dobânda legală, ci la cea comercială, așa cum s-a solicitat prin acțiunea
introductivă.
La rândul său, pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9
și 10 C. proc. civ., susține că dividendele, nefiind de natură comercială, nu
pot produce dobânzi și, deci, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com.,
ci acelea prevăzute de art. 68 din Legea 31/1999.
Recursurile sunt nefondate pentru
considerentele ce urmează:
Invocarea de către recurenta-pârâtă
a dispozițiilor art. 68 din Legea 31/1990 nu are legătură cu pretențiile
reclamantei întrucât, acest text se referă la aportul asociaților la capitalul
social, care, într-adevăr, nu este purtător de dobândă, iar daunele interese
moratorii, solicitate în conformitate cu art. 43 C. com. și 1088 C. civ. pentru
neplata la scadență a dividendelor, reprezintă o categorie juridică distinctă
în raport cu prima.
Astfel, potrivit art. 43 C. com.,
datoriile comerciale, lichide și plătibile în bani, produc dobândă de drept din
ziua când devin exigibile, iar debitorul se află de drept în întârziere din
momentul când obligația a devenit exigibilă.
Dispozițiile legale stabilesc, de
asemenea, că, dacă debitorul nu plătește la scadență suma datorată, înseamnă că
o folosește în interes propriu, îmbogățindu-se fără just temei, fapt pentru
care creditorul nu este ținut să facă dovada vreunui prejudiciu.
Cât privește calculul acestora,
instanța a reținut corect că nu se poate acorda dobânda practicată de B.R.D. la
depozitele pe termen de 1 an ale persoanei juridice deoarece, pe de o parte,
reclamanta nu este îndreptățită să facă asemenea gen de depozite, iar pe de
altă parte, în cazul în care dobânda nu este stabilită de părți printr-o
convenție, cum este cazul în speță, se aplică dobânda prevăzută de lege.
Prin urmare, decizia pronunțată
fiind temeinică și legală, urmează ca, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge
recursurile declarate de reclamanta A.P.A.P.S. și de pârâta S.C. C. S.A.
Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 756 din 10 iulie 2001 a Curții de
Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 februarie 2003.