ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4044/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 17 februarie 2000,

reclamantul F.P.S. (A.V.A.S.) București a chemat în judecată pe pârâta SC C.C.

SA Constanța, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.394.642.000 lei

dividende datorate pe anul 1996 și 1997 și 1.116.167.820 lei daune interese

moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele

constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Prin sentința nr. 1417 din 19 mai

2000, Tribunalul Constanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune

al reclamantei pentru dividendele pe anul 1996, în sumă de 1.321.134.000 lei, a

admis acțiunea reclamantei, în parte și a obligat pe pârâtă la plata sumei de

73.508.000 lei dividende pe anul 1997, respingând acțiunea ca prescrisă pentru

dividendele pe anul 1996 și ca nefondată pentru daunele interese moratorii.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia nr. 893 din 16 noiembrie 2000, a admis apelul reclamantei, a desființat

în parte sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare pentru dividendele

pe anul 1996, menținând pretențiile pentru anul 1997.

În fond, după casare, Tribunalul

Constanța prin decizia nr. 649 din 21 martie 2001, a respins acțiunea

reclamantei pentru dividendele în sumă de 1.321.134.000 lei pentru anul 1996,

ca rămasă fără obiect, reținând că pârâta a făcut dovada achitării lor.

Reclamanta a formulat apel împotriva

acestei decizii, care a fost respins prin decizia nr. 623 din 20 iunie 2001 a

Curții de Apel Constanța.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, solicitând obligarea pârâtei și la plata sumei de

1.075.020.476 lei daune moratorii, pentru întârzierea la plata dividendelor

pretinse prin acțiune.

Prin decizia nr. 6112 din 22

octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul

declarat de reclamantă, a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul

declarat de aceeași parte împotriva sentinței instanței de fond pe care o

casează în parte cu privire la daunele-noratorii și a trimis cauza spre

rejudecare, aceleiași instanțe, sub acest aspect și a menținut dispozițiile

privind dividendele.

Cauza a fost înregistrată sub nr. R.1702/2003

la Tribunalul Constanța.

Prin sentința nr. 4108 din 17 mai

2004, pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă în parte cererea privind

acordarea daunelor interese moratorii pârâta a fost obligată la suma de

494.635.567 lei daune interese moratorii. Daunele interese moratorii definite

în doctrină ca fiind echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferea

ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor, își au temeiul juridic în

textul art. 1082 C. civ., iar în materie comercială curgerea lor este direct

legată de împlinirea termenului scadenței.

Instanța a reținut că reclamanta a

probat atât temeiul de raportare la criteriul dobânzilor practicate de B.R.D.

(a avut cont curent deschis la B.R.D.) cât și respectarea dispozițiilor art. 9 alin.

(6

1

) cuprinse în modificările aduse ordonanței prin Legea nr. 99/1999

dispoziții care obligă instituțiile publice să deruleze operațiunile financiare

exclusiv prin trezoreriile statului.

Împotriva sentinței nr. 4108 din 7

mai 2004 a Tribunalului Constanța, au declarat apel reclamanta A.V.A.S.

București și pârâta SC C. SA Constanța.

Reclamanta A.V.A.S. a solicitat

admiterea apelului în sensul schimbării hotărârii, conform art. 296 C. proc. civ.,

susținând că în mod greșit instanța de fond nu a dispus obligarea pârâtei la

plata diferenței de daune interese moratorii și a solicitat admiterea acțiunii

astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de

1.116.167.820 lei, reprezentând daune interese moratorii aferente anului 1996

(1.075.020.467 lei) și respectiv 41.147.345 lei (daune interese moratorii

pentru anul 1997).

Pârâta SC C. SA Constanța a

solicitat schimbarea în parte a sentinței instanței de fond privind obligarea

la plata cheltuielilor de judecată de 32.000.000 lei.

Prin decizia nr. 284 din 13

octombrie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. București și a admis apelul

declarat de pârâta SC C. SA Constanța, a modificat în parte hotărârea, în

sensul înlăturării măsurii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța a reținut, cu privire la apelul reclamantei, că cererea a fost admisă

corect pentru 494.635.567 lei daune moratorii, astfel cum a arătat Curtea

Supremă de Justiție în decizia de casare, că se pot pretinde numai sume

existente în contul curent și anume dobânda la vedere practicată de banca care

o deservește.

Cu privire la apelul pârâtei,

instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut cheltuieli de judecată.

Reclamanta A.V.A.S. a declarat

recurs împotriva deciziei nr. 288 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, solicitând schimbarea în parte a deciziei atacate

în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.116.167.820 lei, cu titlu de

daune moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anilor 1996

și 1997.

Recursul declarat de reclamantă este

nefondat, deoarece instanța de fond, rejudecând cauza, a analizat cererea de

chemare în judecată sub aspectul daunelor moratorii astfel cum a decis secția comercială

a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 6112 din 22 octombrie

2002.

Având în vedere prevederile art. 315

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, îndrumările instanței de recurs sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului, corect instanțele de fond și apel au

analizat pretențiile reclamantei, recursul declarat în cauză nu este fondat și

va fi respins, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată către

intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 284 din 13 octombrie 2004

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 26.180.000 lei

cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 30 iunie 2005.