ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4044/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 februarie 2000, reclamantul F.P.S. (A.V.A.S.) București a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SA Constanța, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.394.642.000 lei dividende datorate pe anul 1996 și 1997 și 1.116.167.820 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Prin sentința nr. 1417 din 19 mai 2000, Tribunalul Constanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru dividendele pe anul 1996, în sumă de 1.321.134.000 lei, a admis acțiunea reclamantei, în parte și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 73.508.000 lei dividende pe anul 1997, respingând acțiunea ca prescrisă pentru dividendele pe anul 1996 și ca nefondată pentru daunele interese moratorii.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 893 din 16 noiembrie 2000, a admis apelul reclamantei, a desființat în parte sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare pentru dividendele pe anul 1996, menținând pretențiile pentru anul 1997. În fond, după casare, Tribunalul Constanța prin decizia nr. 649 din 21 martie 2001, a respins acțiunea reclamantei pentru dividendele în sumă de 1.321.134.000 lei pentru anul 1996, ca rămasă fără obiect, reținând că pârâta a făcut dovada achitării lor. Reclamanta a formulat apel împotriva acestei decizii, care a fost respins prin decizia nr. 623 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând obligarea pârâtei și la plata sumei de 1.075.020.476 lei daune moratorii, pentru întârzierea la plata dividendelor pretinse prin acțiune.

Prin decizia nr. 6112 din 22 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamantă, a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței instanței de fond pe care o casează în parte cu privire la daunele-noratorii și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, sub acest aspect și a menținut dispozițiile privind dividendele. Cauza a fost înregistrată sub nr. R.1702/2003 la Tribunalul Constanța. Prin sentința nr. 4108 din 17 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă în parte cererea privind acordarea daunelor interese moratorii pârâta a fost obligată la suma de 494.635.567 lei daune interese moratorii.

Daunele interese moratorii definite în doctrină ca fiind echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferea ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor, își au temeiul juridic în textul art. 1082 C. civ., iar în materie comercială curgerea lor este direct legată de împlinirea termenului scadenței. Instanța a reținut că reclamanta a probat atât temeiul de raportare la criteriul dobânzilor practicate de B.R.D. (a avut cont curent deschis la B.R.D.) cât și respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (6 1 ) cuprinse în modificările aduse ordonanței prin Legea nr. 99/1999 dispoziții care obligă instituțiile publice să deruleze operațiunile financiare exclusiv prin trezoreriile statului. Împotriva sentinței nr. 4108 din 7 mai 2004 a Tribunalului Constanța, au declarat apel reclamanta A.V.A.S.

București și pârâta SC C. SA Constanța. Reclamanta A.V.A.S. a solicitat admiterea apelului în sensul schimbării hotărârii, conform art. 296 C. proc. civ., susținând că în mod greșit instanța de fond nu a dispus obligarea pârâtei la plata diferenței de daune interese moratorii și a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.116.167.820 lei, reprezentând daune interese moratorii aferente anului 1996 (1.075.020.467 lei) și respectiv 41.147.345 lei (daune interese moratorii pentru anul 1997). Pârâta SC C. SA Constanța a solicitat schimbarea în parte a sentinței instanței de fond privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată de 32.000.000 lei.

Prin decizia nr. 284 din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. București și a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA Constanța, a modificat în parte hotărârea, în sensul înlăturării măsurii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, cu privire la apelul reclamantei, că cererea a fost admisă corect pentru 494.635.567 lei daune moratorii, astfel cum a arătat Curtea Supremă de Justiție în decizia de casare, că se pot pretinde numai sume existente în contul curent și anume dobânda la vedere practicată de banca care o deservește. Cu privire la apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut cheltuieli de judecată.

Reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 288 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, solicitând schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.116.167.820 lei, cu titlu de daune moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anilor 1996 și 1997. Recursul declarat de reclamantă este nefondat, deoarece instanța de fond, rejudecând cauza, a analizat cererea de chemare în judecată sub aspectul daunelor moratorii astfel cum a decis secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 6112 din 22 octombrie 2002. Având în vedere prevederile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora, îndrumările instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, corect instanțele de fond și apel au analizat pretențiile reclamantei, recursul declarat în cauză nu este fondat și va fi respins, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 284 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 26.180.000 lei cheltuieli de judecată către intimată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 iunie 2005.