ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3089/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 6489 din 19 octombrie 2000, a admis în parte acțiunea introdusă de

reclamanta F.P.S., în prezent, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului, împotriva SC V.N. SA București, pe care a obligat-o

la plata sumei de 120.066.469 lei, reprezentând dividende pentru anul 1996 și

la suma de 25.726.176 lei dividende pentru anul 1997, a fost respins capătul de

cerere privind daunele moratorii ca neîntemeiat.

S-au reținut, pentru primul capăt de

cerere, că operează dispozițiile art. 67 alin. (2) și 122 alin. (3) din Legea nr.

31/1990/R și în plus, pârâta nu a contestat obligația de plată.

Pentru cel de al doilea capăt de cerere, privind daunele-interese

moratorii, s-a motivat că aportul acționarului la capitalul social nu este

purtător de dobânzi, deci, nici de dividende și în plus, reclamanta nu a făcut

dovada prejudiciului.

După un prim ciclu procesual, Curtea

de Apel București, prin decizia nr. 163 din 25 noiembrie 2002, în fond, după

casarea de la Curtea Supremă de Justiție, a admis apelul declarat de

reclamantă, a schimbat în parte sentința și a obligat pârâta la plata sumei de

104.413.731 lei, daune-interese morale pentru anul 1996 și la suma de

14.358.367 lei pentru 1997.

S-a reținut că, în cauză, cu privire

la daune, operează dispozițiile art. 43 C. com., iar cuantumul acestora este

acela din acțiune stabilit la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la

depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta SC V.N. SA București, care, invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că s-a încălcat legea, respectiv,

dispozițiile art. 969 C. civ., deoarece, prin convențiile intervenite, părțile

nu au precizat vreo sancțiune în legătură cu plata dividendelor, iar sub

aspectul cuantumului acestor daune, reclamanta nu avea dreptul să le păstreze

în depozite bancare pe termen, dividendele fiind venituri bugetare. Se critică

hotărârea și pentru faptul că nu s-a reținut în dispozitivul deciziei

consemnarea cu O.P. nr. 6521 din 10 septembrie 2002 a sumelor reprezentând

dividende pentru anul 1996 și 1997.

Recursul este fondat, după cum

urmează:

Susținerea că s-a încălcat convenția

părților (art. 969 C. civ.) este neîntemeiată, pentru că nu părțile trebuie să

stabilească nașterea dobânzilor pentru datorii comerciale (dividende) lichide

și exigibile, ele curg de drept, conform art. 43 C. com., care, corect a fost

aplicat în speță de către instanța de apel, fiind și sunt datorate de pârâtă.

Neîntemeiată este și critica

referitoare la neconsemnarea ordinului de plată, prin care s-au plătit

dividendele, rezultând că s-a luat act în practicaua deciziei din apel.

Nu există nici o obligativitate

pentru instanță de a face o asemenea consemnare în dispozitivul hotărârii,

pentru că nu era susceptibil de executare.

Din recursul pârâtei este, însă,

întemeiat motivul vizând calculul daunelor interese moratorii.

De menționat că, la cererea

instanței, intimata a depus și nota de calcul conform căreia, pentru dobânda la

vedere, sumele pentru cei doi ani sunt mult mai reduse.

Această notă de calcul nu a fost

contestată de recurentă, deși a luat cunoștință de ea, iar cu ocazia judecării,

reprezentantul său a fost de acord cu sumele arătate.

Avându-se în vedere că situația de

fapt s-a schimbat față de aceea existentă în apel sub aspectul calculului

daunelor, varianta corectă fiind aceea din actul prezentat în recurs și care a

avut la bază dobânda la vedere B.R.D.

De menționat că, până la aplicarea O.G.

nr. 9/2000, acțiunea de față fiind introdusă chiar în ziua publicării

ordonanței și după abrogarea Decretului nr. 311/1954, instanțele au fost acelea

care au stabilit, prin practica creată, criteriile obiective de calcul, în

același timp flexibil în comparație cu dobânzile practicate de băncile

comerciale, condiții ce sunt îndeplinite de dobândă, astfel cum a fost

calculată prin nota depusă la dosar.

Cu precizările arătate, urmează a se

admite recursul în sensul notei de calcul și a se modifica decizia cu obligarea

pârâtei la plata sumei de 32.328.576 lei și 4.583.241 lei daune interese

moratorii pentru anii 1996 și 1997.

Potrivit art. 274 C. proc. civ.,

obligă pe reclamanta-intimată la 3.945.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta,

SC V.N. SA București, împotriva deciziei nr. 163 din 25 noiembrie 2002 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul

că obligă pe pârâta, SC V.N. SA București, să plătească reclamantei A.P.A.P.S.

București, suma de 32.328.576 lei, plus 4.583.241 lei daune moratorii.

Obligă recurenta la plata sumei de 3.945.000

lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 iunie 2003.