ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 566/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 7379 din 15 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamantul F.P.S. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. București. Prin aceeași sentință s-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâtă ca fiind rămasă fără obiect. Se reține că reclamanta a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei la 17.966.144 lei cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar al anului 1997 și la 9.894.402 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de BRD la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Pârâta a plătit în cursul procesului, rămânând fără obiect și cererea reconvențională prin compensarea creditelor reciproce, suma reprezentând dividendele. Cât privește suma solicitată cu titlu de daune moratorii, capătul de cerere cu acest obiect a fost respins ca nefondat sub motiv că aportul asociaților la capitalul social nu este purtător de dobânzi conform art. 69 din Legea nr. 31/1990 republicată și pe cale de consecință nici dividendele aferente acestuia. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 613 din 5 aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. În considerentele deciziei se arată că dobânda pe care reclamanta putea să o solicite era dobânda pieței raportată la dobânda practicată de Banca Națională iar nu daune interese echivalente cu dobânzile BRD pe de o parte, iar pe de altă parte reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 1086 C. civ.

respectiv a legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins și fapta culpabilă a debitorului sau a existenței vreunui prejudiciu. În contra deciziei reclamanta a declarat recurs pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aceasta invocând în esență: - aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 43 C. com., creanța în litigiu fiind comercială iar nu una bugetară. - greșita aplicare a dispozițiilor art. 1086 C. civ. raportul juridic dedus judecății fiind unul comercial iar nu civil. Recurenta a depus la dosar și un calcul detaliat al daunelor interese calculate la nivelul taxei de scont a BNR în sumă de 10.651.690 lei precizând totodată că își menține punctul de vedere în sensul obligării intimatei la plata daunelor interese moratorii în cuantum de 9.894.403 lei calculate la nivelul dobânzilor bonificate de BRD la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Recursul este fondat. Este de necontestat că pentru societatea pârâtă, în virtutea calității sale de comerciant, obligația de plată a dividendelor este o obligație comercială iar de la data determinării lor prin hotărârea adunării generale de bilanț această obligație este lichidă și scadentă dacă nu s-a convenit prin hotărâre asupra unui termen sau condiției de plată. Executarea cu întârziere a obligației de plată a dividendelor îndreptățește pe acționarul creditor, în speță pe recurenta reclamantă A.P.A.P.S. să solicite daune interese moratorii, respectiv dobânzi în temeiul art. 43 C. com. Potrivit acestui text de lege dobânzile curg de drept, din ziua când obligația a devenit exigibilă, nemaifiind așadar necesară dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii, caracterul acestora în virtutea raportului de accesorialitate fiind tot unul comercial.

Stabilirea nivelului dobânzii comerciale pentru perioada în care acestea nu au fost reglementate prin lege o face judecătorul prin aplicarea principiilor de drept comercial, cu luarea în considerare a ratei dobânzii propusă de reclamantul creditor, cum ar fi cazul în speță, rata dobânzii pe termen de un an a băncii care-l deservea la acea epocă, a poziției procesuale a debitorului fără a putea respinge ca neîntemeiată cererea de obligare la daune sub motiv că nivelul dobânzii propus prin acțiunea este diferit de cel care în opinia instanței este îndreptățit creditorul sau că nu sunt întrunite condițiile răspunderii, aceasta deoarece temeiul cererii este art. 43 C. com.

Prin urmare curtea, constatând că pârâta nu a contestat și nu a avut obiecțiuni cu privire la criteriul propus de reclamantă în calculul cuantumului daunelor, în fața instanței de fond, în raport de considerentele mai sus expuse, va admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul că va admite și apelul declarat împotriva sentinței pe care schimbând-o în tot va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata sumei de 9.894.402 lei reprezentând daune interese aferente dividendelor cuvenite pentru anul financiar 1997. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 613 din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică. Admite apelul aceleiași părți declarat împotriva sentinței civile nr. 7379 din 15 noiembrie 2000 a Tribunalului București pe care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București formulată împotriva pârâtei S.C. C. S.A. București pe care o obligă la plata sumei de 9.894.402 lei reprezentând daune interese. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.