ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 566/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția comercială, prin sentința nr. 7379 din 15 noiembrie 2000 a

respins ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamantul F.P.S. în

contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. București.

Prin

aceeași sentință s-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâtă ca

fiind rămasă fără obiect.

Se

reține că reclamanta a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei la 17.966.144

lei cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar al anului 1997 și la

9.894.402 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor

bonificate de BRD la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de

un an.

Pârâta

a plătit în cursul procesului, rămânând fără obiect și cererea reconvențională

prin compensarea creditelor reciproce, suma reprezentând dividendele. Cât

privește suma solicitată cu titlu de daune moratorii, capătul de cerere cu

acest obiect a fost respins ca nefondat sub motiv că aportul asociaților la

capitalul social nu este purtător de dobânzi conform art. 69 din Legea nr. 31/1990

republicată și pe cale de consecință nici dividendele aferente acestuia.

Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 613 din 5 aprilie

2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.

În

considerentele deciziei se arată că dobânda pe care reclamanta putea să o

solicite era dobânda pieței raportată la dobânda practicată de Banca Națională

iar nu daune interese echivalente cu dobânzile BRD pe de o parte, iar pe de altă

parte reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 1086 C. civ. respectiv

a legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins și fapta culpabilă a

debitorului sau a existenței vreunui prejudiciu.

În

contra deciziei reclamanta a declarat recurs pentru motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aceasta invocând în esență:

- aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 43 C.

com., creanța în litigiu fiind comercială iar nu una bugetară.

- greșita aplicare a dispozițiilor art. 1086 C. civ. raportul

juridic dedus judecății fiind unul comercial iar nu civil.

Recurenta a depus la dosar și un calcul detaliat al

daunelor interese calculate la nivelul taxei de scont a BNR în sumă de

10.651.690 lei precizând totodată că își menține punctul de vedere în sensul

obligării intimatei la plata daunelor interese moratorii în cuantum de

9.894.403 lei calculate la nivelul dobânzilor bonificate de BRD la depozitele

constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Recursul este fondat.

Este de necontestat că pentru societatea pârâtă, în

virtutea calității sale de comerciant, obligația de plată a dividendelor este o

obligație comercială iar de la data determinării lor prin hotărârea adunării

generale de bilanț această obligație este lichidă și scadentă dacă nu s-a

convenit prin hotărâre asupra unui termen sau condiției de plată.

Executarea cu întârziere a obligației de plată a

dividendelor îndreptățește pe acționarul creditor, în speță pe recurenta

reclamantă A.P.A.P.S. să solicite daune interese moratorii, respectiv dobânzi

în temeiul art. 43 C. com.

Potrivit acestui text de lege dobânzile curg de

drept, din ziua când obligația a devenit exigibilă, nemaifiind așadar necesară

dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii, caracterul acestora în virtutea

raportului de accesorialitate fiind tot unul comercial.

Stabilirea nivelului dobânzii comerciale pentru

perioada în care acestea nu au fost reglementate prin lege o face judecătorul

prin aplicarea principiilor de drept comercial, cu luarea în considerare a

ratei dobânzii propusă de reclamantul creditor, cum ar fi cazul în speță, rata

dobânzii pe termen de un an a băncii care-l deservea la acea epocă, a poziției

procesuale a debitorului fără a putea respinge ca neîntemeiată cererea de

obligare la daune sub motiv că nivelul dobânzii propus prin acțiunea este

diferit de cel care în opinia instanței este îndreptățit creditorul sau că nu

sunt întrunite condițiile răspunderii, aceasta deoarece temeiul cererii este

art. 43 C. com.

Prin urmare curtea, constatând că pârâta nu a

contestat și nu a avut obiecțiuni cu privire la criteriul propus de reclamantă

în calculul cuantumului daunelor, în fața instanței de fond, în raport de

considerentele mai sus expuse, va admite recursul, va modifica decizia atacată

în sensul că va admite și apelul declarat împotriva sentinței pe care schimbând-o

în tot va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata sumei de 9.894.402 lei

reprezentând daune interese aferente dividendelor cuvenite pentru anul

financiar 1997.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E :

Admite

recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 613

din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care

o modifică.

Admite apelul aceleiași părți declarat împotriva

sentinței civile nr. 7379 din 15 noiembrie 2000 a Tribunalului București pe

care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea reclamantei A.P.A.P.S.

București formulată împotriva pârâtei S.C. C. S.A. București pe care o obligă

la plata sumei de 9.894.402 lei reprezentând daune interese.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie

2003.