ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 419/2003

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 3676 din 9 iunie 2000 a Tribunalului București, secția

comercială. s-a admis cererea formulată de reclamantul F.P.S. București și

pârâta S.C. T. S.A. București a fost obligată la plata sumei de 2.244.696.000

lei dividende datorate reclamantei pentru anul financiar 1997 și 269.363.520

lei daune moratorii; s-a respins cererea pentru diferență preț ca neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel, s-a reținut că pârâta datorează reclamantului suma pretinsă cu

titlu de dividende pe anul 1997 având în vedere hotărârea AGA nr. 19 din 11

aprilie 1998 și faptul că reclamantul este acționar în numele statului la

societatea pârâtă în temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 122 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990 republicată.

Cu

privire la daunele moratorii, cererea reclamantului a fost admisă în parte

pentru suma de 269.363.520 lei reprezentând dobânda practicată de B.R.D. într-o

anumită perioadă și având în vedere că reclamantul ar fi putut efectua

operațiuni financiare prin intermediul acesteia.

Curtea

de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 3548 din 13

decembrie 2000 a admis apelul reclamantului, a schimbat sentința tribunalului

în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de

1.380.702.088 lei cu titlu de daune interese; a respins capătul de cerere

privind dividendele în sumă  de 2.505.816.416 lei ca rămas fără obiect.

Prin

aceeași decizie s-a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâtă

împotriva aceleiași sentințe.

S-a

reținut în considerentele deciziei că pârâta nu a făcut dovada că a virat în

contul reclamantului  deschis la B.R.D.-SMB suma cuvenită cu titlu de dividende

pe exercițiul financiar 1997 astfel că în temeiul art. 43 C. com. datorează

dobânda practicată de banca beneficiarului până la data achitării efective a

acestei sume.

În

ceea ce privește capătul de cerere privind dividendele, s-a reținut că acestea

au fost achitate conform ordinelor de plată depuse la dosar, fapt confirmat prin

adresa nr. 14/24266 din 12 decembrie 2000 a beneficiarului.

Referitor

la apelul declarat de pârâtă s-a reținut că acesta nu a fost timbrat cu taxa

judiciară de timbru și timbru judiciar conform dispoziției instanței de la

termenul din 18 octombrie 2000. Că pârâta a declarat în ședința publică de la 1

noiembrie 2000 că nu înțelege să timbreze cererea sa.

În

termen legal pârâta S.C. T. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că este nelegală și

netemeinică.

Prin

întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului pârâtei, ca nefondat.

A

susținut recurenta că deși a invocat excepția netimbrării de către reclamant a

cererii de chemare în judecată, aceasta i-a fost respinsă cu motivarea că

acțiunea în pretenții are ca obiect venituri bugetare. Că pentru egalitate de

tratament, nu a înțeles să timbreze apelul declarat împotriva sentinței

instanței de fond.

Critica

nu este întemeiată.

Potrivit

dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

și art. 26 alin. (2) teza a II-a din Normele Metodologice de aplicare a Legii

nr. 146/1997 „cererile și acțiunile precum și căile de atac formulate de alte

instituții publice, indiferent de calitatea acestora sunt scutite de taxa

judiciară de timbru atunci când au ca obiect venituri publice”.

Conform

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea

reformei „veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea

acțiunilor emise de societăți comerciale, se varsă la bugetul de stat”.

Ori

intimata, face parte din categoria instituțiilor publice implicate potrivit

art. 3 lit. a) și art. 4

3

alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 modificată

prin Legea nr. 99/1999, iar veniturile încasate de aceasta se varsă la bugetul

de stat (art. 9 din actul normativ menționat).

Din

coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că acțiunea intimatei având ca

obiect obligarea recurentei la plata dividendelor datorate acesteia în calitate

de acționar al statului, precum și capătul de cerere privind daunele moratorii

este scutită de taxă de timbru în condițiile art. 146/1997.

Referitor

la timbrul judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/1995

modificată și completată prin Legea nr. 123/1997 acesta nu se aplică în

cazurile în care nu se percepe taxa de timbru.

Față

de aceste considerente, susținerea recurentei că pentru egalitate de tratament

nici aceasta nu trebuia să timbreze cererea de apel, va fi înlăturată întrucât

nu are temei legal.

În

cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că dispozițiile art. 68 din

Legea nr. 31/1990 republicată prevăd că aportul asociaților la capitalul social

nu este purtător de dobânzi. Că dreptul de a primi dividende derivă din

calitatea de asociat și de participant cu o cotă parte la capitalul social al

societății și întrucât aportul la capitalul social nu este purtător de dobânzi,

rezultă că nici dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi.

S-a

precizat că reclamanta nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu pentru

îndeplinirea cu întârziere a obligației privind plata dividendelor de către

pârâtă.

Nici

această critică nu este întemeiată.

Reclamanta

și-a întemeiat acțiunea privind daunele moratorii pe dispozițiile art. 43 C.

com. care stipulează că datoriile comerciale produc  dobândă de drept din ziua

când devin exigibile.

Dividendele

nu reprezintă un aport de capital, așa cum a susținut recurenta, ci beneficiul

legal datorat exigibil la data încheierii bilanțului anual contabil, astfel că

ele produc dobândă de drept potrivit dispozițiilor art. 43 C. com., iar

reclamanta nu trebuia să facă dovada vreunui prejudiciu.

Față

de toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este

legală și temeinică și pe cale de consecință, urmează ca potrivit dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat

de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta S.C. T. S.A. București împotriva deciziei nr. 3548

din 13 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.