ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 419/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3676 din 9 iunie 2000 a Tribunalului București, secția comercială. s-a admis cererea formulată de reclamantul F.P.S. București și pârâta S.C. T. S.A. București a fost obligată la plata sumei de 2.244.696.000 lei dividende datorate reclamantei pentru anul financiar 1997 și 269.363.520 lei daune moratorii; s-a respins cererea pentru diferență preț ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâta datorează reclamantului suma pretinsă cu titlu de dividende pe anul 1997 având în vedere hotărârea AGA nr. 19 din 11 aprilie 1998 și faptul că reclamantul este acționar în numele statului la societatea pârâtă în temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 122 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Cu privire la daunele moratorii, cererea reclamantului a fost admisă în parte pentru suma de 269.363.520 lei reprezentând dobânda practicată de B.R.D. într-o anumită perioadă și având în vedere că reclamantul ar fi putut efectua operațiuni financiare prin intermediul acesteia. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 3548 din 13 decembrie 2000 a admis apelul reclamantului, a schimbat sentința tribunalului în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.380.702.088 lei cu titlu de daune interese; a respins capătul de cerere privind dividendele în sumă de 2.505.816.416 lei ca rămas fără obiect. Prin aceeași decizie s-a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe.

S-a reținut în considerentele deciziei că pârâta nu a făcut dovada că a virat în contul reclamantului deschis la B.R.D.-SMB suma cuvenită cu titlu de dividende pe exercițiul financiar 1997 astfel că în temeiul art. 43 C. com. datorează dobânda practicată de banca beneficiarului până la data achitării efective a acestei sume. În ceea ce privește capătul de cerere privind dividendele, s-a reținut că acestea au fost achitate conform ordinelor de plată depuse la dosar, fapt confirmat prin adresa nr. 14/24266 din 12 decembrie 2000 a beneficiarului. Referitor la apelul declarat de pârâtă s-a reținut că acesta nu a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru și timbru judiciar conform dispoziției instanței de la termenul din 18 octombrie 2000. Că pârâta a declarat în ședința publică de la 1 noiembrie 2000 că nu înțelege să timbreze cererea sa.

În termen legal pârâta S.C. T. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că este nelegală și netemeinică. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului pârâtei, ca nefondat. A susținut recurenta că deși a invocat excepția netimbrării de către reclamant a cererii de chemare în judecată, aceasta i-a fost respinsă cu motivarea că acțiunea în pretenții are ca obiect venituri bugetare. Că pentru egalitate de tratament, nu a înțeles să timbreze apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond. Critica nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 26 alin. (2) teza a II-a din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 „cererile și acțiunile precum și căile de atac formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea acestora sunt scutite de taxa judiciară de timbru atunci când au ca obiect venituri publice”. Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei „veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societăți comerciale, se varsă la bugetul de stat”. Ori intimata, face parte din categoria instituțiilor publice implicate potrivit art. 3 lit. a) și art. 4 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999, iar veniturile încasate de aceasta se varsă la bugetul de stat (art. 9 din actul normativ menționat). Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că acțiunea intimatei având ca obiect obligarea recurentei la plata dividendelor datorate acesteia în calitate de acționar al statului, precum și capătul de cerere privind daunele moratorii este scutită de taxă de timbru în condițiile art. 146/1997. Referitor la timbrul judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/1995 modificată și completată prin Legea nr. 123/1997 acesta nu se aplică în cazurile în care nu se percepe taxa de timbru. Față de aceste considerente, susținerea recurentei că pentru egalitate de tratament nici aceasta nu trebuia să timbreze cererea de apel, va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.

În cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că dispozițiile art. 68 din Legea nr. 31/1990 republicată prevăd că aportul asociaților la capitalul social nu este purtător de dobânzi. Că dreptul de a primi dividende derivă din calitatea de asociat și de participant cu o cotă parte la capitalul social al societății și întrucât aportul la capitalul social nu este purtător de dobânzi, rezultă că nici dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi. S-a precizat că reclamanta nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu pentru îndeplinirea cu întârziere a obligației privind plata dividendelor de către pârâtă. Nici această critică nu este întemeiată. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea privind daunele moratorii pe dispozițiile art. 43 C. com.

care stipulează că datoriile comerciale produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Dividendele nu reprezintă un aport de capital, așa cum a susținut recurenta, ci beneficiul legal datorat exigibil la data încheierii bilanțului anual contabil, astfel că ele produc dobândă de drept potrivit dispozițiilor art. 43 C. com., iar reclamanta nu trebuia să facă dovada vreunui prejudiciu. Față de toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și pe cale de consecință, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. T. S.A. București împotriva deciziei nr. 3548 din 13 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.