ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4222/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 22 decembrie 2000 sub nr. 210/2001 reclamantul F.P.S. București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Brașov, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 66.802.347 lei reprezentând daune – interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. și la Trezoreria Statului. În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamantul invocă faptul că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale Legii nr. 31/1990 F.P.S.-ul este acționar la societatea pârâtă și că, în această calitate, are dreptul la plata dividendelor stabilite conform art. 11 lit. a) din Legea nr. 31/1990.

A.G.O.A. a pârâtei a aprobat bilanțul contabil pentru exercițiul financiar al anului 1997, dividendele ce se cuveneau reclamantului fiind în valoare de 127.051.167 lei sumă care a fost plătită cu întârziere astfel că, reclamantul a calculat pentru perioada 1 octombrie 1997 – 23 noiembrie 1998 daune interese moratorii la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. Prin sentința nr. 567 din 30 aprilie 2001 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul F.P.S. București. Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că potrivit art. 1088 C. civ. la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată și nu pot cuprinde decât dobânda legală cu excepția regulilor speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate, iar, în materia plății dividendelor, legea nu prevede vreo derogare de la aceste dispoziții.

De asemenea, prima instanță reține că art. 43 C. com. prevede doar curgerea de drept a dobânzilor comerciale, fără a stabili vreo derogare de la norma generală invocată cu privire la cuantumul dobânzilor. În continuare, instanța de fond arată că reclamanta a solicitat dobânda bancară și nu pe cea legală, fără a face dovezi că prejudiciul suferit a fost echivalent cu dobânda. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamanta A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) București invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia. Apelanta – reclamantă arată că în mod eronat prima instanță a considerat că în speță s-ar aplica dobânda legală stabilită de O.G. nr. 9/2000 întrucât daunele interese moratorii solicitate sunt datorate pentru executarea cu întârziere a unei obligații anterioare intrării în vigoare a actului normativ sus-menționat.

Apelanta reclamantă invocă și faptul că potrivit art. 43 C. com., debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația sa a devenit exigibilă. Apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București a fost respins prin decizia nr. 517 din 14 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că în conformitate cu art. 1088 C. civ. daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, cu excepția regulilor speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate iar, în materia plății dividendelor, legea nu prevede vreo derogare de la dispozițiile art. 1088 C. civ. De asemenea, instanța de apel reține că art. 43 C. com.

prevede doar curgerea de drept a dobânzilor comerciale, fără a stabili vreo derogare de la norma generală din art. 1088 C. civ. cu privire la cuantumul dobânzilor. Instanța de apel consideră că, întrucât reclamanta nu a solicitat dobânda legală ci o dobândă bancară fără a face dovada că prejudiciul suferit a fost echivalent cu această dobândă, instanța de fond în mod corect a respins acordarea pretențiilor reclamantei reprezentând dobânzile practicate de B.R.D. În continuare, instanța de apel arată că reclamanta apelantă deși a invocat existența unor contracte de depozit la B.R.D. pe perioada în litigiu, aceasta nu a depus la dosar nici un astfel de contract. Totodată, instanța de apel reține că, și în lipsa unor reglementări cu privire la dobânda legală până la intrarea în vigoare a O.G.

nr. 9/2000, dobânda legală nu poate fi decât cea practicată de BNR , nicidecum de o altă bancă. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta învederează că temeiul legal al daunelor interese solicitate îl constituie art. 1088 C. civ. coroborat cu art. 43 C. com. astfel că, potrivit art. 1088 C. civ. creditorul unei sume oarecare poate cere plata daunelor interese moratorii pentru întârzierea în executarea obligației și daunele interese moratorii se cuvin creditorului fără ca acesta să fie ținut a justifica despre vreo pagubă. Recurenta arată că, din interpretarea dispozițiilor art. 1088 C. civ.

reiese că, pe cale de excepție, în raporturile de drept comercial, daunele nu vor fi calculate la nivelul dobânzii legale, ci potrivit regulilor speciale de drept comercial. Recurenta mai arată că potrivit art. 43 C. com. debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația a devenit exigibilă și că dobânzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadență, chiar dacă nu au fost stabilite prin contract între părți și fără a fi necesară punerea în întârziere. Recurenta apreciază că, interpretând dispozițiile art. 43 C. com., în cazul neexecutării obligațiilor bănești de natură comercială, se va aplica dobânda practicată de băncile comerciale iar creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă ar fi avut suma de bani depusă într-un depozit la bancă (dobânda la depozit).

Recurenta susține că, în baza dispozițiilor legale în vigoare pe perioada pentru care cere daunele – interese moratorii, sumele datorate F.P.S.-ului cu titlu de dividende ar fi produs dobânzi astfel că paguba este efectivă. În continuare, recurenta arată că A.P.A.P.S. a încheiat numeroase convenții de depozit bancar cu băncile comerciale la care acesta avea conturi deschise, în speță, B.R.D., depozite constituite pe o perioadă determinată („la termen”) și bonificate cu dobânzile acordate agenților economici pentru depozitele la termen. Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată în sensul obligării intimatei – pârâte la plata sumei de 66.862.347 lei cu titlu de daune – interese moratorii.

Recursul reclamantei A.P.A.P.S. București este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 43 C. com. datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua în care devin exigibile, fără a fi nevoie de punerea în întârziere. Plata dividendelor solicitate de reclamantă prin acțiune trebuia efectuată începând cu data aprobării bilanțului contabil. Prin nota de calcul depusă de recurenta reclamantă aceasta a calculat daunele datorate de către pârâtă pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite A.P.A.P.S. pentru anul 1997 în cuantum de 64.239.077 lei, având în vedere dobânda de referință a BNR. Rata de scont emisă de BNR reprezintă o medie oficială a dobânzilor comerciale de pe piață, fiind admisibilă și, în același timp, cea mai echitabilă în raport de obligația rezultată din art. 43 C. com.

și în lipsa reglementării unei dobânzi comerciale legale, anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 9/2000 sau a unei convenții a părților. Față de considerentele ce preced, instanța de recurs urmează a admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, a modifica decizia recurată în sensul admiterii apelului formulat de această parte cu schimbarea în tot a sentinței pronunțată de prima instanță în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligarea pârâtei S.C. B. S.A. Brașov la plata sumei de 64.239.077 lei cu titlu de daune. Așa fiind, Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 517 din 14 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată. Admite apelul. Schimbă în tot sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 64.239.077 lei daune – moratorii. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.