ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 119/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 119/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și
Administrarea Participațiilor Statului, fostul F.P.S. București, a chemat în
judecată pe pârâta S.C. P.P. S.A. București pentru a fi obligată la plata sumei
de 29.401.421 lei, reprezentând daune interese, calculate la nivelul dobânzilor
bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen
de 1 an, pentru dividende aferente anului 1996.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că suma cuvenită
F.P.S. - ului cu titlu de dividende pentru anul 1996 a fost achitată cu întârziere,
fapt pentru care s-au calculat daune interese începând cu 1 octombrie 1997 și
până la data ultimei plăți, respectiv, 6 februarie 1998.
Prin sentința nr. 1473 din 4 decembrie 2000,
Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis
acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 29.401.412 lei, reprezentând
daune interese moratorii.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că
dividendele sunt drepturi de creanță exigibile de la data aprobării de către
A.G.A. și că debitoarea este de drept în întârziere, cererea reclamantei fiind
fondată în temeiul prevederilor art. 43 C. com.
Pârâta S.C. P.P. S.A. Brașov a declarat apel
împotriva sentinței nr. 1473 din 4 decembrie 2000 a Tribunalului Brașov,
susținând că art. 43 C. com. nu se aplică în cauză, că potrivit art. 68 din
Legea nr. 31/1990, dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi și că nu s-a făcut
dovada plății unor dobânzi bancare de către reclamantă, iar simplul fapt că are
deschis cont la B.R.D. nu dovedește existența prejudiciului.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și
contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâta S.C. P.P. S.A.
Brașov, pronunțând decizia nr. 300 din 25 mai 2001, prin care a fost respinsă
acțiunea formulată de reclamantă.
În motivarea deciziei s-a reținut că, până la
apariția O.G. nr. 9/2000, nu au existat reglementări legale privind dobânda
comercială și că dobândă datorată ar fi dobânda pieții raportată la dobânda
practicată de B.N.R., reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate
între prejudiciul suferit și fapta culpabilă a pârâtei, daunele solicitate
reprezintă dobânzi bancare și nu dobânzi comerciale.
Reclamanta A.P.A.P.S. București a declarat recurs
împotriva deciziei nr. 300 din 25 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, susținând
următoarele:
- plata cu întârziere a dividendelor angajează
răspunderea societății care, potrivit art. 43 C. com., cuprinde dobânzile
comerciale, și anume dobânda practicată de băncile comerciale, care curg de
drept de la scadență, chiar dacă nu au fost stabilite prin contract de către
pârâți și fără a fi necesară punerea în întârziere și a solicitat daune în sumă
de 30.349.092 lei, calculate în funcție de dobânda de referință a B.N.R.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În speță, daunele interese moratorii, solicitate
pentru virarea cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar
1996, nu se calculează potrivit prevederilor O.G. nr. 9/2000, act normativ
apărut ulterior și care nu poate fi aplicat retroactiv.
Chiar dacă în recurs recurenta a pretins dobânzi în
raport de rata de scont a B.N.R., calcul care însumează 30.349.092 lei, nu i se
pot onora aceste dobânzi întrucât o asemenea cerere echivalează cu modificarea
cererii inițiale, ceea ce este inadmisibil în această fază procesuală.
Potrivit art. 43 C. com., pentru dividendele
calculate în baza bilanțului anual și neachitate, reclamanta este îndreptățită
să obțină dobânzi, deoarece dividendele constituie datorii certe, lichide și
exigibile.
Curtea, apreciază că soluția instanței de apel este
netemeinică și corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei pentru
29.401.421 lei daune, care reprezintă prejudiciul suferit de A.P.A.P.S. pentru
neconstituirea depozitului la B.N.R. din dividendele cuvenite pentru anul 1996,
pentru care banca ar fi acordat dobânzi.
În concluzie, recursul declarat în cauză este fondat,
astfel că va fi admis, urmând a fi modificată decizia atacată, în sensul
respingerii apelului pârâtei.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite
recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea
Participațiilor Statului București, împotriva deciziei nr. 300 din 25 mai 2001
a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ.
Modifică decizia atacată și respinge apelul pârâtei
S.C. P.P. S.A. Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie
2003.