ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4307/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 decembrie 2000, reclamantul F.P.S. (în prezent A.P.A.P.S.) București a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Brașov, pentru a fi obligată la plata sumei de 71.328.821 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, pentru dividendele aferente anului 1997, achitate cu întârziere. Prin sentința civilă nr. 566 din 30 aprilie 2001, Tribunalul Brașov a respins acțiunea reclamantei. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 516 din 14 septembrie 2001, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată. În legătură cu recursul de față se rețin următoarele: Reclamanta și-a întemeiat pretențiile privind dobânzile în discuție pe art. 43 C. com., care prevede că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. În raport de aceste prevederi, în cazul neplății unor datorii comerciale lichide și exigibile, comerciantul debitor datorează de drept dobânzi. În consecință, cum dividendele sunt sume datorate la sfârșitul anului contabil calculate pe baza bilanțului anual, când devin exigibile, reclamanta este în drept să le pretindă potrivit art. 43 C. com., soluția instanțelor fiind greșită sub acest aspect.

Este de reținut, însă, că cererea reclamantei recurente de a fi aplicabile dobânzile practicate de societățile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu-și are temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condițiile existenței unui contract de depozit. Or, în speță, pentru anul 1997 aflat în litigiu, reclamanta poate să pretindă numai dobânzile acordate de organul bancar pentru sumele existente în contul curent și anume dobânda la vedere practicată de banca ce o deservește. Având în vedere acest mod de calcul al dobânzilor, prezentat de reclamantă prin adresa sa nr. 11108 din 30 septembrie 2002, se constată că pârâta datorează cu acest titlu suma de 16.654.866 lei.

În consecință, recursul reclamantei va fi admis, se va modifica decizia atacată, va fi admis și apelul declarat de aceeași parte și se va schimba în tot, hotărârea instanței de fond, în sensul că, va fi admisă în parte acțiunea, pârâta fiind obligată la plata de dobânzi în sumă de 16.654.866 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 516 din 14 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 566 din 30 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov. Schimbă, în tot, sentința susmenționată în sensul că admite, în parte, acțiunea reclamantei și obligă pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Brașov, la plata sumei de 16.654.866 lei reprezentând dobânzi. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 octombrie 2003.