ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4307/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 22 decembrie 2000, reclamantul F.P.S.

(în prezent A.P.A.P.S.) București a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P.

S.A., sucursala P. Brașov, pentru a fi obligată la plata sumei de 71.328.821

lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de

B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an,

pentru dividendele aferente anului 1997, achitate cu întârziere.

Prin sentința civilă nr. 566 din 30 aprilie

2001, Tribunalul Brașov a respins acțiunea reclamantei.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 516

din 14 septembrie 2001, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea

acțiunii sale așa cum a fost formulată.

În

legătură cu recursul de față se rețin următoarele:

Reclamanta și-a întemeiat pretențiile privind

dobânzile în discuție pe art. 43 C. com., care prevede că datoriile comerciale

lichide și plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua când devin

exigibile.

În raport de aceste prevederi, în cazul neplății

unor datorii comerciale lichide și exigibile, comerciantul debitor datorează de

drept dobânzi.

În consecință, cum dividendele sunt sume

datorate la sfârșitul anului contabil calculate pe baza bilanțului anual, când

devin exigibile, reclamanta este în drept să le pretindă potrivit art. 43 C.

com., soluția instanțelor fiind greșită sub acest aspect.

Este de reținut, însă, că cererea reclamantei

recurente de a fi aplicabile dobânzile practicate de societățile bancare în

cazul contractelor de depozit bancar nu-și are temei, întrucât acordarea

acestor dobânzi este admisibilă numai în condițiile existenței unui contract de

depozit.

Or, în speță, pentru anul 1997 aflat în litigiu,

reclamanta poate să pretindă numai dobânzile acordate de organul bancar pentru

sumele existente în contul curent și anume dobânda la vedere practicată de

banca ce o deservește.

Având în vedere acest mod de calcul al

dobânzilor, prezentat de reclamantă prin adresa sa nr. 11108 din 30 septembrie

2002, se constată că pârâta datorează cu acest titlu suma de 16.654.866 lei.

În consecință, recursul reclamantei va fi admis,

se va modifica decizia atacată, va fi admis și apelul declarat de aceeași parte

și se va schimba în tot, hotărârea instanței de fond, în sensul că, va fi

admisă în parte acțiunea, pârâta fiind obligată la plata de dobânzi în sumă de

16.654.866 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 516 din 14 septembrie 2001 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul

reclamantei împotriva sentinței nr. 566 din 30 aprilie 2001 a Tribunalului

Brașov.

Schimbă, în tot, sentința susmenționată în

sensul că admite, în parte, acțiunea reclamantei și obligă pârâta S.N.P. P. S.A.,

sucursala P. Brașov, la plata sumei de 16.654.866 lei reprezentând dobânzi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11

octombrie 2003.