ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3936/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 469 din 10 aprilie 2001 Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. în contradictoriu cu S.C. T.P. S.A. Brașov prin care reclamanta solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 20.595.881 lei cu titlu de daune interese moratorii sub forma dobânzilor pentru depozitele la termen constituite la B.R.D. Și-a motivat reclamanta acțiunea că prin calitatea sa de acționar al pârâtei avea dreptul la dividende care au fost stabilite în A.G.A. pentru anul 1997 dividende care i-au fost plătite cu întârziere. În adoptarea soluției Tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că prin neachitarea de către pârâtă la termen a dividendelor ar fi suferit vreo pagubă.

Se mai reține în considerentele sentinței că reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 43 C. com. Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat prin decizia nr. 538 din 26 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov care în esență susține că deși reclamanta a solicitat instanței să oblige pârâta la daune în baza art. 43 C. com. când a efectuat calculul acestora a făcut referință la dobânda acordată de B.R.D. pentru depozite constituite la termen situație în care avea obligația să probeze dauna suferită. Împotriva acestei ultime soluții a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență se susține că instanțele au făcut în cauză o greșită interpretare și aplicare a art. 43 C. com.

Critica este întemeiată iar recursul se va admite pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 43 C. com. debitele comerciale, lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Cum dividendele cuvenite reclamantei – în calitatea sa de acționar al pârâtei reprezintă beneficiul legal datorat exigibil la data încheierii bilanțului contabil anual această datorie produce dobândă de drept. Nivelul dobânzii însă este cel al dobânzii de referință a B.N.R. și nu cel practicat de societățile bancare în cazul contractelor de depozit bancar, admisibilă doar în cazul existenței unui atare contract ceea ce nu s-a dovedit în cauză. Dat fiind însă că reclamanta a indicat prin cererea introductivă ca temei de drept al acțiunii art. 43 C. com.

atât instanța de fond cât și cea de apel aveau obligația (rezultată din prevederile art. 129 și art. 130 C. proc. civ.) să pună în vedere reclamantei să calculeze dobânzile la nivelul celor de referință a B.N.R. și nu să respingă acțiunea motivată pe un temei de drept străin pricinii (art. 1948 și urm. C. civ.). Pentru aceste considerente se va admite recursul se va casa decizia Curții de Apel Brașov și se va trimite cauza acelei instanțe pentru a administra probe în stabilirea cuantumului dobânzilor cuvenite reclamantei recurente. Având în vedere cele ce preced, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București. Casează decizia nr. 538 din 26 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza aceleiași instanțe pentru completarea probatoriului privind dobânda, respectiv stabilirea dobânzii de referință a B.N.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.