ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 601/2003

R O M Â N I A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introductivă reclamantul F.P.S.

București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligată pârâta S.C. M. S.A. Brașov la plata sumei de 51.644.244 lei,

reprezentând daune interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor

practicate de B.R.D., la depozitele constituite de persoanele juridice pe

termen de un an, făcându-se aplicabilitatea art. 43 C. com. pentru plata cu

întârziere a dividendelor aferente anului 1996.

Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 182

din 19 februarie 2000 a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Prin decizia nr. 439 din 4 iulie 2001, Curtea de

Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul

reclamantului declarat împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii reclamanta

A.P.A.P.S. București a declarat recurs în temeiul art. 304, pct. 8 și 9 C.

proc. civ., precizat ulterior, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând în concluzie admiterea recursului său astfel cum a fost precizat,

casarea ambelor hotărâri și obligarea pârâtei la plata daunelor interese.

În criticile formulate recurenta susține în

esență următoarele:

- decizia instanței de apel se întemeiază pe aplicarea

greșită a legii, deoarece dobânzile solicitate de A.P.A.P.S. dunt daune

interese ce au rolul de a repara prejudiciul suferit de creditor prin

întârzierea  executării obligației;

- în mod nelegal s-a respins cererea sa pentru dobânzi

întrucât s-au invocat dispozițiile art. 43 C. com., text care particularizează

regula cuprinsă în art. 1088 Cod civil;

- dreptul său de a pretinde dobânzi este întemeiat și pe

dispozițiile art. 370 C. com. care stabilește că toate datoriile comerciale

lichide și exigibile sunt purtătoare de dobânzi din ziua când devin exigibile.

Recursul reclamantei este fondat.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că

reclamanta și-a întemeiat pretențiile referitoare la dobânzi pe dispozițiile art.

43 C. com., potrivit cărora datoriile lichide și plătibile în bani produc

dobândă de drept din ziua când devin exigibile.

Dividendele fiind sume de bani

datorate la sfârșitul anului

contabil, calculate pe baza bilanțului anual când devin

exigibile, este îndreptățită pretenția reclamantei de a solicita daune interese

potrivit art. 43 C. com., soluția instanțelor fiind greșită sub acest aspect.

Dobânzile acordate în baza art. 43 C. com. sunt

daune interese moratorii care curg de drept, dacă obligația debitorului

întrunește următoarele condiții: constă în plata unei sume de bani, este

lichidă și este exigibilă, nemai fiind necesară dovada ca prejudiciul să fie

consecința directă a culpei debitorului, cum greșit a reținut instanța de apel.

Dreptul la dividende este un drept de creanță,

având ca izvor legea și contractul de societate, iar acționarul este creditorul

societății pentru dividendele pe care trebuia să le încaseze și care sunt scadente

la data distribuirii lor prin hotărârea adunării generale de bilanț.

Este de reținut, însă, că cererea reclamantei

recurente de a fi aplicabile dobânzile practicate de societățile bancare în

cazul contractelor de depozit bancar nu-și are temei, întrucât acordarea

acestor dobânzi este admisibilă numai în condițiile existenței unui contract de

depozit.

Cum recurenta și-a precizat acțiunea și cum

daunele interese sunt solicitate de reclamantă pentru o perioadă anterioară

intrării în vigoare a O.G. nr. 9/2000, recurentei i se cuvine dobânda băncii cu

care reclamanta a desfășurat operațiuni financiare, deci dobânda la vedere.

În consecință, recursul urmează a fi admis, a se

modifica decizia instanței de apel în sensul admiterii apelului reclamantei, a schimbării

în fapt a sentinței de la fond și a obligării pârâtei la plata daunelor

interese moratorii în sumă de 13.594.028 lei.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 439

din 4 iulie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul reclamantei declarat

împotriva sentinței nr. 182 din 19 februarie 2001 a Tribunalului București pe

care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea reclamantei A.P.A.P.S.

București și obligă pârâta S.C. M. S.A. Brașov la plata sumei de 13.594.028 lei

daune interese moratorii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

februarie 2003.