ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 1042 din
19 mai 2000, a admis în parte acțiunea reclamantului F.P.S. București și a
obligat pârâta S.C. C. S.A. Brașov la plata sumei de 50.045.847 lei dividende
datorate pe anul 1996 și de 392.984.867 lei dividende datorate pe anul 1997.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei
la plata daunelor interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor
bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoane juridice pe termen
de un an, solicitate în temeiul art. 43 C. com.
Prin decizia civilă nr. 118 din 29 martie 2001,
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a
respins apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva hotărârii instanței
de fond.
Împotriva menționatei decizii, reclamanta a declarat
recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului,
casarea deciziei și obligarea pârâtei și la daune interese, în sumă de
204.619.231 lei.
În criticile formulate recurenta susține, în esență,
că:
- în mod nelegal s-a respins cererea sa pentru
dobânzi, în temeiul art. 43 C. com., text care particularizează regula cuprinsă
în art. 1088 C. civ.
- decizia instanței de apel se întemeiază pe
aplicarea greșită a legii deoarece dobânzile solicitate de A.P.A.P.S. sunt
daune interese ce au rolul de a repara prejudiciul suferit de creditor prin
întârzierea executării obligației.
Recursul reclamantei este fondat.
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile privind
dobânzile în discuție pe art. 43 C. com. care prevede că datoriile comerciale
lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin
exigibile.
În raport de aceste prevederi, în cazul neplății unor
datorii comerciale lichide și exigibile, comerciantul debitor datorează de
drept dobânzi.
În consecință, cum dividendele sunt sume datorate la
sfârșitul anului contabil, calculate pe baza bilanțului anual, când devin
exigibile reclamanta este în drept să le pretindă, potrivit art. 43 din C.
com., nefiind necesară dovada ca prejudiciul să fie consecința directă a culpei
debitorului, soluția instanței de apel fiind greșită sub acest aspect.
Este de reținut, însă, că cererea reclamantei
recurente de a fi aplicabile dobânzile practicate de societățile bancare, în
cazul contractelor de depozit, nu-și are temei întrucât acordarea acestor
dobânzi este admisibilă numai în condițiile existenței unui contract de
depozit.
Cum daunele interese sunt solicitate de reclamantă
pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a O.G. nr. 9/2000, la
calcularea acestora se va avea în vedere dobânda băncii la care reclamanta a
desfășurat operațiuni financiare.
În consecință, urmează a se admite recursul, a se
casa decizia și a se trimite cauza spre soluționare Curții de Apel Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.
București împotriva deciziei nr. 118 din 29 martie 2001 a Curții de Apel
Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și
trimite cauza, spre soluționare, Curții de Apel Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie
2003.