ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1225/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul F.P.S. București a

chemat-o în judecată pe pârâta SC R.U. SA Brașov, pentru a fi obligată la plata

sumei de 2.316.534.530 lei, reprezentând 1.404.594.572 lei dividende aferente

exercițiilor financiare ale anilor 1996 și 1997 și 911.939.958 lei daune-interese

moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele

constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Prin sentința civilă nr. 1037/C din

19 septembrie 2000, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantului și, în consecință, a

obligat-o pe pârâtă să-i plătească acestuia suma de 700.166.700 lei dividende

datorate pentru anul 1996 și suma de 695.964.818 lei dividende pentru anul

1997, respingând restul pretențiilor.

În motivarea acestei hotărâri, prima

instanță a reținut că dreptul la plata dividendelor decurge din calitatea de

acționar al reclamantului la societatea pârâtă și, deci, dividendele sunt

datorate, dar daune moratorii nu sunt datorate, deoarece dividendele nu sunt

generatoare de dobânzi, în speță, nefiind aplicabile prevederile art. 43 C.

com.

Prin decizia nr. 103/Ap din 23 martie

2001, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins apelul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului București, împotriva sentinței mai sus menționate,

pe care a păstrat-o ca fiind temeinică și legală.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut că, în speță, apelanta-reclamantă nu a solicitat

dobânda pieței certificate de B.N.R., ci a cerut daune echivalente cu dobânda

bonificată de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen

de un an, împrejurare în care sunt aplicabile dispozițiile art. 1086 C. civ., iar,

pentru acordarea daunelor, apelanta-reclamantă trebuia să facă dovada legăturii

de cauzalitate între prejudiciul pretins suferit și fapta culpabilă a debitoarei,

dovadă ce nu s-a făcut.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și,

ca urmare a rejudecării, obligarea intimatei-pârâte la plata daunelor-interese

în cuantumul precizat în acțiunea introductivă, în sumă de 911.939.958 lei.

Recurenta-reclamantă susține astfel

că greșit i-a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor-interese,

neobservându-se că, potrivit art. 43 C. com., în privința obligațiilor

comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în

întârziere din momentul în care obligația a devenit exigibilă, dobânda curge de

drept, fără efectuarea vreunei probațiuni, iar creditorul are dreptul la

dobânda pe care ar fi încasat-o dacă ar fi avut suma de bani depusă sub formă

de depozit la bancă, opțiunea privind forma de depunere la bancă a sumelor de

bani aparținând creditorului.

Recursul este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

43 și 370 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc

dobândă de drept din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în

întârziere și nici ca reclamantul creditor să facă dovada vreunui prejudiciu (art.

1088 C. civ.).

Dobânda solicitată în cauză trebuie

să reprezinte netăgăduit expresia daunelor-interese moratorii datorate pentru

repararea prejudiciului cauzat prin simpla întârziere în executarea obligației

având ca obiect sumele de bani ce i se cuveneau reclamantului cu titlu de

dividende pentru exercițiul financiar al anilor 1996 și 1997.

De principiu, în astfel de

obligații, în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor-interese moratorii

este echivalent cu dobânda stipulată de părți pe cale convențională, iar în lipsa

unei înțelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată.

În condițiile în care, însă, nici

părțile și nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar

acordarea lor se impune, conform art. 43 C. com., lipsa trebuie suplinită pe

cale judiciară, revenind instanțelor judecătorești sarcina evaluării, în

concret a nivelului lor.

În cazul în speță, reclamantul a

solicitat daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, or,

acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condițiile unui contract de

depozit, care, în cauză, nu există.

În această împrejurare, se reține că,

chiar înainte de apariția O.G. nr. 9/2000, dobânda stabilită la nivelul taxei

de scont B.N.R. era cea mai echitabilă și posibil de executat și cum este cert

că pârâta a achitat cu întârziere dividendele, urmează să răspundă prin plata

dobânzilor comerciale, în temeiul art. 43 C. com., în cuantumul stabilit de

reclamantă, conform calculului depus la dosarul de la recurs, respectiv, pentru

461.678.237 lei pe anul 1996 și 303.173.479 lei pe anul 1997.

În consecință, se va admite recursul

declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului București, se va modifica decizia recurată, se va

admite și apelul aceleiași părți și se va schimba în parte sentința

tribunalului, în sensul că se va admite și capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la plata daunelor interese și, ca atare, va fi obligată pârâta la plata

sumei totale de 764.851.716 lei cu acest titlu, menținându-se restul

dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului București.

Modifică decizia civilă nr. 103 Ap

din 23 martie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, admite apelul aceleiași părți, schimbă în parte sentința civilă nr.

1037/C din 19 septembrie 2000 a Tribunalului Brașov, în sensul că admite și

capătul de cerere privind obligarea pârâtei SC R.U. SA Brașov și la plata

daunelor-interese și, în consecință, obligă pârâta la plata sumei de

764.851.716 lei cu acest titlu.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 30 martie 2004.