ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2211/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2211/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Deliberând asupra recursului de
față;
Prin cererea înregistrată sub nr.
1679 din 13 septembrie 2000, reclamanta solicită obligarea pârâtei SC A. SA
Brașov la plata sumei de 77.689.338 lei daune interese moratorii, calculate la
nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele pe termen de 1 an de
către persoanele juridice.
Motivându-și acțiunea, reclamanta
arată că pârâta a plătit dividendele cu întârziere, astfel că, potrivit art. 43
C. com., datorează daune interese moratorii.
Tribunalul Brașov, prin sentința
civilă nr. 1208 din 23 octombrie 2000, a admis acțiunea reclamantei și a
obligat pârâta la plata sumei de 77.689.338 lei daune interese moratorii,
calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele pe 1 an.
S-a apreciat că pârâta trebuia să
plătească reclamantei dividendele potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr.
31/1990 și întârzierea în plată produce daune care trebuie acoperite, conform
dispozițiilor art. 43 C. com.
Împotriva acestei decizii a declarat
apel pârâta, susținând că acțiunea este prescrisă, întrucât dreptul la acțiune
s-a născut la 3 aprilie 1997, iar acțiunea a fost introdusă în 15 septembrie
2000.
Se mai arată că daunele moratorii
pretinse au fost calculate la nivelul dobânzilor bancare practicate de B.R.D.
la depozitele pe 1 an în procent de 35% pe an în 1997 și de 41 % pe an în 1998.
Este invocată și aplicarea
dispozițiilor art. 1086 C. civ., susținându-se că nu s-a dovedit legătura de
cauzalitate între achitarea cu întârziere a dividendelor și dobânzile
solicitate.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia
civilă nr. 305 din 28 mai 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot
sentința, a respins acțiunea reclamantei și a fost obligată intimata la
1.573.180 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie,
instanța de apel a reținut că se putea acorda dobânda pieței la nivelul ratei
de scont, dar nu s-a cerut această dobândă.
Se constată că nu a fost dovedit
raportul de cauzalitate între prejudiciul pretins și fapta culpabilă a pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamantul, susținând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.
proc. civ.
Se arată că daunele, în comercial,
se calculează la nivelul dobânzilor comerciale.
Se mai arată că, potrivit O.U.G. nr.
88/1997, Legii nr. 99/1999 și art. 5 din H.G. nr. 450/1999 de aplicare a O.U.G.
nr. 88/1997 se puteau depune banii în conturi bancare.
Prin precizarea depusă, recurenta
arată că pretinde dobânda la nivelul ratei de scont.
Recursul este fondat pentru
următoarele considerente:
Condițiile pentru acordarea daunelor
interese sunt întrunite în cauză, întrucât debitorul obligației de plată a
dividendelor a executat această obligație cu întârziere.
Potrivit dispozițiilor art. 1088 C.
civ., daunele interese pentru neexecutate, în cazul obligațiilor care au ca
obiect o sumă de bani, cuprind dobânda legală, iar în materie comercială se
aplică dispozițiile speciale prevăzute de art. 43 C. com.
Așadar, pentru neplata la timp a
datoriei comerciale, debitorul va fi obligat la dobânda care curge de drept,
acesta nefiind ținut să dovedească producerea vreunui prejudiciu.
Condiționând acordarea daunelor
interese pentru neexecutare de dovedirea legăturii de cauzalitate între
prejudiciul pretins și neexecutarea la timp din culpa pârâtei, instanța de apel
a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1088 C. civ. și a art. 43 C.
com., chiar dacă, în motivare, a reținut că i se puteau acorda dobânzile pieței
la nivelul ratei de scont, dar nu s-a cerut această dobândă. În cauză, nu se
aplică dispozițiile art. 1086 C. civ.
Indicarea unui cuantum greșit sau a
unei referințe de calcul necorespunzătoare, nu îndreptățește instanța să
respingă în întregime cererea de daune.
Decizia prin care s-a respins
cererea este greșită și va fi modificată ca urmare a admiterii recursului
pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce privește modul de calcul
al dobânzilor, reprezentând daune interese, se reține că rata de scont a B.N.R.
este cea mai stabilită și echitabilă referință pentru asigurarea unei
despăgubiri adecvate.
Reclamanta a solicitat să fie
calculate daunele la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele pe 1
an pentru persoane juridice, dar a depus și un calcul cu dobânzile la nivelul
taxei de scont a B.N.R.
Se vor acorda aceste dobânzi însă în
limita sumei cerută prin acțiune.
Prin urmare, va fi menținută
sentința de fond cu motivarea din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de
reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor
Statului București, împotriva deciziei nr. 305/ AP din 28 mai 2001 a Curții de
Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o
modifică și respinge apelul declarat de pârâta SC A. Brașov SA Brașov,
împotriva sentinței nr. 1208 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Brașov.
IREVOCABILĂ.
Pronunțata în ședință publică, astăzi
10 aprilie 2003.