ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4267/2003

Deliberând asupra recursului de

față,

Reclamantul F.P.S. București a

solicitat, prin acțiunea înregistrată sub nr. 1150 din 28 ianuarie 2000,

obligarea pârâtei, SC M.U.R. SA Târgu Mureș, la plata sumelor de 309.484 lei

dividende pentru anul 1998 și 12.545.550 lei dobânzi calculate la nivelul celor

bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen

de 1 an.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că i se cuvin dividende, în baza art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

și art. 122 alin. (3) din aceeași lege, fiind acționar al pârâtei, iar pentru

întârzierea plății se datorează și dobânzi, conform art. 43 C. com.

Tribunalul Mureș, prin sentința

civilă nr. 453 din 24 martie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei și a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 309.484 lei dividende pe anul 1997, cu

dobânzile legale calculate de la data punerii în întârziere – 28 iunie 1999 și

până la achitarea integrală.

A fost respins capătul de cerere privind plata daunelor de 12.545.552

lei cu titlu de daune-interese moratorii.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că se datorează dividendele către reclamantă în

calitate de acționar.

În ceea ce privește daunele

moratorii, s-a apreciat că acceptarea de către reclamantă a plății eșalonate a

dividendelor și faptul că dividendele sunt venit la bugetul statului și

trebuiau vărsate imediat, neputând fi depuse la bancă, justifică respingerea

acestui capăt de cerere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, considerând că, în mod greșit, a fost respins capătul

de cerere privind plata de daune moratorii, în cauză, fiind aplicabile

dispozițiile art. 43 C. com.

Apelul a fost respins de Curtea de

Apel Târgu-Mureș prin decizia civilă nr. 33/A din 22 ianuarie 2001.

S-a reținut că suma achitată la data

de 30 septembrie 2000, ca dividende pentru anul 1998, este plătită în termen,

întrucât legea nu stabilește un termen de plată și nu există culpa pârâtei în

achitarea cu întârziere a dividendelor.

Cu privire la daunele moratorii se

precizează că se puteau cere astfel de daune în temeiul art. 43 C. com. la

nivelul ratei de scont, dar nu s-au cerut la fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 11 C.

proc. civ.

Se susține că, la 30 martie 1998, A.G.A.

a aprobat bilanțul și repartizarea dividendelor, astfel că nu era necesar nici

un termen de la care să se plătească dividendele.

De altfel, chiar s-a aprobat un

termen de prelungire a plății, respectiv, 15 aprilie 1998, pentru perioada

cuprinsă între 30 martie 1998 și 15 aprilie 1998, necalculându-se daune.

Recurenta arată că a solicitat daune

tocmai în temeiul art. 43 C. com. și consideră că modul de calcul cel la care

este îndreptățită pentru stabilirea cuantumului acestor daune este dobânda la

nivelul bonificat de B.R.D., întrucât opțiunea privind forma de depunere la

bancă a banilor aparține creditorului.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Prin acțiune, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata dividendelor în sumă de 309.484 lei pentru anul 1997

și daune-interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de

B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 67 alin. (2) și 122 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cât și art.

43 C. com.

Rezultă că, în mod greșit, s-a

reținut de către instanța de apel că nu s-au cerut daune moratorii, în baza art.

43 C. com. Cu privire la modul de calcul al acestora, aplicarea corectă și

echilibrată a legii este atributul instanțelor. Chiar dacă reclamanta a cerut

ca, la stabilirea cuantumului daunelor moratorii, să se aibă în vedere dobânda

bonificată de B.R.D. la depozitele pe un an, pentru persoanele juridice, doar

indicarea unui mod de calcul apreciat de instanță ca greșit nu este suficient

pentru a justifica respingerea cererii de daune.

Astfel, datoriile plătibile în bani

produc dobândă de drept de la data scadenței, conform art. 43 C. com., și

reclamanta a cerut ca daune moratorii tocmai dobânda sumelor datorate cu titlu

de dividende.

Culpa debitorului este prezumată de

lege, din moment ce dobânzile sunt considerate că se produc de drept fără

punere în întârziere, cunoscut fiind că, în materie comercială, sumele de bani

produc beneficii prin utilizarea sau depozitarea lor.

Nici faptul că legea nu stabilește

un termen de scadență expres pentru dividende nu este un motiv pentru a

considera că nu există culpa în întârziere, atât pentru motivele deja

menționate, dar și pentru faptul că dividendele se datorează imediat după ce

hotărârea A.G.A. a dispus distribuirea acestora.

Așadar, au fost aplicate greșit

dispozițiile art. 43 C. com., fiind respins, în mod greșit, capătul de cerere

referitor la daune-interese. Acest capăt va fi admis ca urmare a admiterii

recursului conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a admiterii apelului

reclamantei.

Instanța de fond a acordat greșit

dobânda legală, tocmai pentru că trebuia folosit criteriul ratei de scont a

B.N.R. ca mod de determinare a daunelor moratorii.

Urmează a fi modificată decizia în

sensul celor menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 33/A din 22 ianuarie

2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia recurată.

Admite apelul declarat de reclamanta

A.P.A.P.S. București împotriva sentinței nr. 453 din 24 martie 2000 a

Tribunalului Mureș, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta SC M.U.R.

SA Târgu Mureș și la 10.044.798 lei daune moratorii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 6 noiembrie 2003.