ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2984/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul F.P.S. București a

chemat-o în judecată pe pârâta SC M. SA Târgu Mureș, solicitând obligarea

acesteia la plata sumei de 2.362.438.462 lei, reprezentând: 1.314.659.541 lei

dividende datorate acționarului F.P.S. pentru exercițiul financiar al anului

1996, precum și 1.047.778.921 lei daune-interese moratorii, calculate la

nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele

juridice pe termen de un an.

Prin sentința nr. 215 din 17

februarie 2000, Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă

să-i plătească acestuia suma de 1.314.659.541 lei, reprezentând dividende

datorate prin exercițiul financiar 1996, precum și suma de 1.047.778.921 lei cu

titlu de daune-interese moratorii.

Prin decizia nr. 1/A din 9 ianuarie

2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul pârâtei, împotriva sentinței tribunalului, în

litigiul cu reclamanta A.P.A.P.S. București, în calitate de succesoare de drept

a fostului F.P.S. București, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis în parte acțiunea, în ce

privește daunele moratorii pe care le-a redus de la suma de 1.047.778.921 lei,

la 312.062.316 lei, cu respingerea pentru restul pretențiilor de 735.714.605

lei.

A menținut dispozițiile sentinței,

privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.314.659.541 lei dividende, capăt

de cerere principal neapelat.

În motivarea acestei soluții, în ce

privește daunele-interese moratorii, instanța de apel a reținut că acestea sunt

datorate – raportate la calculul efectuat de pârâtă, în funcție de dobânda la

vedere, calcul care se cifrează la suma de 312.062.316 lei, din care:

233.563.732 lei pe perioada 1 octombrie 1997 – 7 aprilie 1998 și 78.498.584 lei

pe perioada 8 aprilie 1999 – 11 noiembrie 1999, sumă necontestată în principiu

de apelantă.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs ambele părți.

În recursul său, reclamanta A.P.A.P.S.

București critică hotărârea instanței de apel, întemeindu-se pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și cere modificarea în parte a acesteia, în sensul

acordării daunelor moratorii în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în

judecată și admis de instanța de fond, respectiv, de 1.047.778.921 lei, sumă

calculată în raport cu dobânda la depozit practicată de B.R.D. pentru

depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Recurenta-reclamantă susține astfel,

că instanța de apel a apreciat unilateral modul de cuantificare a daunelor,

încălcând principiul disponibilității, cât și pe cel al contradictorialității

și stabilind greșit atât procentul, cât și perioada în care instituția sa avea

obligația virării banilor încasați din dividende / daune la bugetul de stat.

Pârâta își întemeiază recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 10 și urm. C. proc. civ. și solicită desființarea în

parte a deciziei curții de apel, în sensul respingerii cererii reclamantei în

ce privește obligarea sa la plata daunelor-interese moratorii.

Recurenta-pârâtă arată că, în mod

greșit, s-a acordat reclamantei daune-interese moratorii în sumă de 312.062.316

lei, întrucât aceasta nu a făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate

între dobânzile calculate (nici chiar la nivelul dobânzilor la vedere) și prejudiciul

pretins.

Recursurile sunt nefondate și vor fi

respinse, în conformitate cu considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În ceea ce privește recursul

reclamantei.

Dobânda solicitată în cauză de

reclamantă trebuie să reprezinte netăgăduit expresia daunelor interese

moratorii datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin simpla întârziere

a obligației având ca obiect sumele de bani ce i se cuveneau, cu titlu de

dividende, pentru exercițiul financiar 1996.

De principiu, în astfel de obligații,

în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor-interese moratorii este

echivalent cu dobânda stipulată de părți pe cale convențională, iar în lipsa

unei înțelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată.

În condițiile în care, însă, nici

părțile nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea

lor se impune, conform art. 43 C. com., lipsa trebuie să fie suplinită pe cale

judiciară, revenind instanțelor judecătorești evaluarea în concret a nivelului

lor.

Se constată astfel că dobânzile

practicate de societățile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu-și

au temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă, numai în

condițiile existenței unui contract de depozit.

Or, în speță, reclamanta putea să pretindă

daune numai la nivelul dobânzilor acordate de organele bancare pentru sumele

existente în contul curent, și anume, dobânda le vedere practicată de banca ce

o deservește, respectiv, B.R.D., acestea fiind în cuantum de 312.062.316 lei,

potrivit calculului depus la dosar de pârâtă și necontestat în principiu de

reclamantă, așa cum corect a reținut și instanța de apel.

Astfel fiind, față de considerentele

mai sus arătate, criticile formulate de reclamantă în recurs apar ca fiind

neîntemeiate și vor fi respinse, ca atare.

Referitor la recursul pârâtei.

Conform prevederilor art. 43 și 370 C.

com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept

din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere și

nici ca reclamanta creditoare să facă dovada vreunui prejudiciu (art. 1088 C.

civ.) sau a unei legături de cauzalitate între dobânzile calculate și

prejudiciul pretins, așa cum greșit susține recurenta-pârâtă.

Prin urmare și criticile exprimate

de pârâtă în recurs vor fi înlăturate, ca neîntemeiate.

În consecință, având în vedere că

părțile nu au formulat nici un motiv de recurs, întemeiat, în baza

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., urmează a fi respinse ambele recursuri

declarate în cauză și se va menține hotărârea pronunțată de curtea de apel, ca

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta

A.P.A.P.S. București și pârâta SC M. SA Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 1/A

din 9 ianuarie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 10 iunie 2003.