ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2984/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul F.P.S. București a chemat-o în judecată pe pârâta SC M. SA Târgu Mureș, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.362.438.462 lei, reprezentând: 1.314.659.541 lei dividende datorate acționarului F.P.S. pentru exercițiul financiar al anului 1996, precum și 1.047.778.921 lei daune-interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Prin sentința nr. 215 din 17 februarie 2000, Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acestuia suma de 1.314.659.541 lei, reprezentând dividende datorate prin exercițiul financiar 1996, precum și suma de 1.047.778.921 lei cu titlu de daune-interese moratorii.

Prin decizia nr. 1/A din 9 ianuarie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei, împotriva sentinței tribunalului, în litigiul cu reclamanta A.P.A.P.S. București, în calitate de succesoare de drept a fostului F.P.S. București, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: A admis în parte acțiunea, în ce privește daunele moratorii pe care le-a redus de la suma de 1.047.778.921 lei, la 312.062.316 lei, cu respingerea pentru restul pretențiilor de 735.714.605 lei. A menținut dispozițiile sentinței, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.314.659.541 lei dividende, capăt de cerere principal neapelat.

În motivarea acestei soluții, în ce privește daunele-interese moratorii, instanța de apel a reținut că acestea sunt datorate – raportate la calculul efectuat de pârâtă, în funcție de dobânda la vedere, calcul care se cifrează la suma de 312.062.316 lei, din care: 233.563.732 lei pe perioada 1 octombrie 1997 – 7 aprilie 1998 și 78.498.584 lei pe perioada 8 aprilie 1999 – 11 noiembrie 1999, sumă necontestată în principiu de apelantă. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs ambele părți. În recursul său, reclamanta A.P.A.P.S. București critică hotărârea instanței de apel, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cere modificarea în parte a acesteia, în sensul acordării daunelor moratorii în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată și admis de instanța de fond, respectiv, de 1.047.778.921 lei, sumă calculată în raport cu dobânda la depozit practicată de B.R.D.

pentru depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Recurenta-reclamantă susține astfel, că instanța de apel a apreciat unilateral modul de cuantificare a daunelor, încălcând principiul disponibilității, cât și pe cel al contradictorialității și stabilind greșit atât procentul, cât și perioada în care instituția sa avea obligația virării banilor încasați din dividende / daune la bugetul de stat. Pârâta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 10 și urm. C. proc. civ. și solicită desființarea în parte a deciziei curții de apel, în sensul respingerii cererii reclamantei în ce privește obligarea sa la plata daunelor-interese moratorii. Recurenta-pârâtă arată că, în mod greșit, s-a acordat reclamantei daune-interese moratorii în sumă de 312.062.316 lei, întrucât aceasta nu a făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate între dobânzile calculate (nici chiar la nivelul dobânzilor la vedere) și prejudiciul pretins.

Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse, în conformitate cu considerentele ce vor fi arătate în continuare. În ceea ce privește recursul reclamantei. Dobânda solicitată în cauză de reclamantă trebuie să reprezinte netăgăduit expresia daunelor interese moratorii datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin simpla întârziere a obligației având ca obiect sumele de bani ce i se cuveneau, cu titlu de dividende, pentru exercițiul financiar 1996. De principiu, în astfel de obligații, în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor-interese moratorii este echivalent cu dobânda stipulată de părți pe cale convențională, iar în lipsa unei înțelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată.

În condițiile în care, însă, nici părțile nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea lor se impune, conform art. 43 C. com., lipsa trebuie să fie suplinită pe cale judiciară, revenind instanțelor judecătorești evaluarea în concret a nivelului lor. Se constată astfel că dobânzile practicate de societățile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu-și au temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă, numai în condițiile existenței unui contract de depozit. Or, în speță, reclamanta putea să pretindă daune numai la nivelul dobânzilor acordate de organele bancare pentru sumele existente în contul curent, și anume, dobânda le vedere practicată de banca ce o deservește, respectiv, B.R.D., acestea fiind în cuantum de 312.062.316 lei, potrivit calculului depus la dosar de pârâtă și necontestat în principiu de reclamantă, așa cum corect a reținut și instanța de apel.

Astfel fiind, față de considerentele mai sus arătate, criticile formulate de reclamantă în recurs apar ca fiind neîntemeiate și vor fi respinse, ca atare. Referitor la recursul pârâtei. Conform prevederilor art. 43 și 370 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere și nici ca reclamanta creditoare să facă dovada vreunui prejudiciu (art. 1088 C. civ.) sau a unei legături de cauzalitate între dobânzile calculate și prejudiciul pretins, așa cum greșit susține recurenta-pârâtă. Prin urmare și criticile exprimate de pârâtă în recurs vor fi înlăturate, ca neîntemeiate. În consecință, având în vedere că părțile nu au formulat nici un motiv de recurs, întemeiat, în baza dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ., urmează a fi respinse ambele recursuri declarate în cauză și se va menține hotărârea pronunțată de curtea de apel, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.P.A.P.S. București și pârâta SC M. SA Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 1/A din 9 ianuarie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2003.