ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2274/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul F.P.S. București a

chemat-o în judecată pe pârâta SC H.S.C.P.I. SA Miercurea Ciuc, solicitând

obligarea acesteia la plata sumei totale de 291.691.167 lei, reprezentând:

121.446.053 lei dividende datorate acționarului F.P.S., pentru exercițiul

financiar al anului 1995, 161.324.698 lei, reprezentând daune moratorii,

calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite

de persoanele juridice pe termen de un an, și 8.920.416 lei cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 124 din 17

februarie 2000, Tribunalul Harghita Miercurea Ciuc a admis în parte cererea

reclamantului F.P.S. București și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia

dividendele pe anul financiar 1995, în valoare de 121.446.053 lei, dobândă în

cuantum de 18.216.908 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 12.158.574 lei.

Primul capăt de cerere a fost admis,

pârâta a recunoscut că datorează reclamantului suma de 121.446.053 lei, cu

titlu de dividende pe anul financiar 1995, iar în ce privește cel de-al doilea

capăt de cerere, instanța a reținut că executarea de către reclamant a unei

obligații cu caracter financiar public la bugetul de stat nu are un caracter

comercial și, în consecință, a luat în considerare data de 1 februarie 1999,

când reclamantul a pus-o în întârziere pe pârâtă și a dispus obligarea pârâtei

la dobânda practicată de B.R.D., în valoare de 18.216.908 lei, aplicând

principiul stabilit de art. 1081 C. civ.

Prin decizia nr. 683/A din 13

noiembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul formulat de reclamantul F.P.S. București și a

schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat-o pe pârâta-intimată

să plătească reclamantului dobânzi, în cuantum de 161.324.698 lei, menținând

restul dispozițiilor sentinței atacate.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a apreciat ca fiind justificate pretențiile formulate de

reclamant și în ceea ce privește dobânzile bancare în cuantumul cerut, în baza

prevederilor art. 43 C. com., dobânzile curgând de drept de la data

exigibilității sumei purtătoare de dobânzi.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 11 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că greșit a fost obligată la plata daunelor-interese

moratorii, în sumă de 161.324.698 lei, calculate la nivelul dobânzilor

bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen

de un an, deoarece aceste dobânzi se acordă numai persoanelor juridice cărora

li s-au acordat credite pentru producție și creditul să fi fost folosit în

acest scop sau se mai acordă când a existat un contract cu clauză penală, dar

reclamanta nu se încadrează în nici una din aceste condiții.

Mai arată că este de acord cu

dobânda la vedere, care este de 10% pe an, dobândă care se acordă în cazul când

nu există un contract cu clauză penală și prezintă un calcul al daunelor

moratorii calculate pentru anul 1995, în raport cu dobânda la vedere practicată

de B.R.D., însumând 40.347.150 lei.

Recursul este fondat potrivit

considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Conform prevederilor art. 43 și 370 C.

com., datoriile comerciale, lichide și plătibile în bani, produc dobândă de

drept din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere

și nici ca reclamantul creditor să facă dovada vreunui prejudiciu (art. 1088 C.

civ.).

Dobânda solicitată în cauză de

reclamant trebuie să reprezinte netăgăduit expresia daunelor interese moratorii

datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin simpla întârziere a

obligației având ca obiect sumele de bani ce i se cuveneau cu titlu de

dividende pentru exercițiul financiar 1995.

De principiu, în astfel de

obligații, în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor-interese moratorii

este echivalent cu dobânda stipulată de părți pe cale convențională, iar în

lipsa unei înțelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată.

În condițiile în care, însă, nici

părțile și nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea

lor se impune, conform art. 43 C. com., lipsa trebuie să fie suplinită pe cale

judiciară, revenind instanțelor judecătorești evaluarea în concret a nivelului

lor.

În speță, se constată însă, că

dobânzile practicate de societățile comerciale bancare, în cazul contractelor

de depozit bancar, nu-și au temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este

admisibilă numai în condițiile existenței unui contract de depozit.

Or, în speță, reclamantul putea să

pretindă daune numai la nivelul dobânzilor acordate de organele bancare pentru

sumele existente în contul curent, și anume, dobânda la vedere practicată de

banca care îl deservește, respectiv, B.R.D., acestea fiind în cuantum de

40.347.150 lei, potrivit calculului depus la dosar de recurenta-pârâtă.

În consecință, se va admite recursul

declarat de pârâta H.S.C.P.I. SA Miercurea Ciuc, ce a fost preluată prin fuziune

de către SC L.A.B. SA București, împotriva deciziei curții de apel, care se va

modifica în parte, în sensul că se va reduce suma de plată cu titlu de daune-interese

moratorii, la nivelul dobânzilor B.R.D, de la suma de 161.324.628 lei, la

40.347.150 lei, conform considerentelor mai sus arătate.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta SC L.A.B. SA, zona Harghita, împotriva deciziei nr.

683/A din 13 noiembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, modifică în parte decizia atacată,

în sensul că reduce suma de plată cu titlu de dobânzi la suma de 40.347.150

lei.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 15 aprilie 2003.