ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2653/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, reclamanta F.P.S. București a chemat în judecată pârâta S.C. F. S.A. București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 383.020.959 lei dividende pentru exercițiul financiar 1996 și de 733.613.421 lei dobânzi comerciale, reprezentând daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 3133 din 8 iunie 1999, a admis acțiunea F.P.S. și a obligat pârâta la plata a 383.020.959 lei dividende, la 733.613.412 lei dobânzi comerciale cu titlu de daune și la 19.431.343 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 207 din 24 ianuarie 2000, Curtea de Apel București a admis acțiunea pârâtei S.C. F. S.A. București declarată împotriva hotărârii instanței de fond pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantei. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 504 din 31 ianuarie 2001, a admis apelul declarat de reclamantul F.P.S. împotriva deciziei civile nr. 207 din 24 ianuarie 2000 a Curții de Apel București pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, după rejudecare, prin decizia civilă nr. 110 din 5 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 3133 din 8 iunie 1999 a Tribunalului București.

Împotriva menționatei decizii, pârâta S.C. F. S.A. București a declarat recurs, care este insuficient timbrat. La declararea recursului, pârâta a achitat numai 50.000 lei timbru judiciar. Pentru termenul de astăzi, recurenta a fost citată cu mențiunea să achite 15.988.844 lei taxă judiciară de timbru, obligație legală pe care, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit-o. Cum problema timbrajului se analizează prioritar față de alte cereri, excepții, motive de casare și reținând că recurenta nu și-a achitat taxa legală de timbru, Curtea, în baza art. 20, alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995, cu modificările ulterioare, urmează să anuleze recursul pârâtei ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de pârâta S.C. F. S.A. București împotriva deciziei nr. 110 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.