ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 804/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 ianuarie 2000 reclamantul F.P.S. București a solicitat obligarea pârâtei S.C. T. S.A. cu sediul în Miercurea Ciuc la plata sumei de 321.736.600 lei reprezentând dividende pe anul financiar 1996-1997, 223.414.509 lei daune interese, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Harghita, Miercurea Ciuc, prin sentința civilă nr. 280 din 11 aprilie 2000 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la dividende datorate pe anii 1996-1997 în valoare de 321.737.600 lei și daune interese constând din dobândă pentru perioada de la 2 iulie 1999 până la data pronunțării sentinței în valoare de 24.328.572 lei.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că pârâta datorează dobânda în temeiul art. 1081 C. civ. de la 2 iulie 1999 data punerii în întârziere, iar valoarea acesteia în lipsa unei convenții a părților s-a stabilit în raport de rata dobânzii la vedere de 10% pe an având în vedere adresa B.R.D. unde reclamantul are contul curent. Prin decizia nr. 658 din 2 noiembrie 2000 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, s-a admis apelul reclamantului împotriva sentinței tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 223.414.509 lei daune interese moratorii conform calculelor reclamantului anexă la acțiune a cărui conținut face parte integrantă din prezenta decizie, în loc de 24.328.572 lei cum a hotărât instanța de fond.

S-a reținut în considerentele deciziei că plata cu întârziere a dividendelor atrage răspunderea debitorului în temeiul art. 43 C. com. raportat la art. 1084 C. civ., iar reclamantul a făcut dovada că și-a păstrat la B.R.C. – disponibilitățile bănești în cadrul unui contract de cont curent. În termen legal, pârâta S.C. T. M.C. S.A. cu sediul în Miercurea Ciuc a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 11 C. proc. civ. susținând că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că în mod greșit instanța de apel a calculat daunele moratorii la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoane juridice pe termen de un an, întrucât în speță se poate acorda în temeiul dispozițiilor art. 43 C. com.

dobânda de referință a Băncii Naționale a României care este de 35% pe an și nu de 55-85% pe an așa cum s-a stabilit de instanță. Că este de acord cu dobânda la vedere care este de 10 % pe an și care este practica judiciară în prezent. Prin întâmpinare, intimata A.P.A.P.S. București a solicitat respingerea recursului întrucât a făcut dovada că a avut deschis la B.R.D. S.M.B. un cont de colectare a dividendelor în perioada 1993-1999, iar potrivit art. 26 din Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societăților comerciale, veniturile FPS trebuiau depuse în conturi bancare purtătoare de dobânzi. Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat în sensul celor ce urmează: Problema de drept invocată de recurentă în prima critică adusă deciziei pronunțată în apel este cea a dobânzii în materie comercială reglementată de art. 43 C. com.

prin derogare de la normele dreptului civil. Ea este strâns legată de materia daunelor pentru neexecutarea obligațiilor contractuale. Când obligația contractuală constă în „facere” sau „dare” a unui alt bun decât o sumă de bani, regula izvorâtă din principiul despăgubirii integrale a creditorului este că acesta are dreptul să pretindă debitorului potrivit art. 1084 C. civ. atât pierderea suferită cât și beneficiul nerealizat cu condiția să facă dovada existenței și întinderii lor. Dacă prestația constă într-o sumă de bani daunele sunt prezumate, așa încât creditorul nu mai este obligat să facă dovada lor [art. 1088 alin. (2) C. civ. ] . În speță, obligația care nu a fost îndeplinită este de natură comercială așa încât sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com.

Potrivit acestui text de lege datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. Astfel, cuantumul dobânzii comerciale se stabilește de lege în afara cazului când părțile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legilor speciale. Părțile din litigiul dedus judecății, nu au stipulat un cuantum al dobânzii care deși curge de drept trebuia determinat, iar pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat dobânda legală, ci o dobândă bancară la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. În materie comercială dobânzile reprezintă echivalentul daunelor provocate creditorilor prin neexecutarea obligației de către debitor.

Au fost menținute principiile care guvernează daunele compensatorii pentru sume de bani cu o derogare de ordin general care privește momentul de la care curg dobânzile și faptul că acestea curg de drept. Așa fiind, în mod greșit instanța de apel a avut în vedere susținerile intimatei reclamante și a reținut în considerentele deciziei că aceasta a făcut dovada că și-a păstrat la B.C.R. disponibilitățile bănești în cadrul unui contract de cont curent și sumele de 178.214.600 lei și respectiv 143.522.000 lei nu au fost virate la scadență de intimată în acest cont. Intimatei reclamante nu i se cuvine nici dobânda de 10% pe an calculată în raport de contul curent pe care aceasta îl are la B.R.D. așa cum s-a stabilit de instanța de fond, și nici dobânda bonificată de aceeași bancă la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an cum s-a reținut de instanța de apel.

În cererea de recurs, pârâta a arătat că este de acord cu dobânda la vedere de 10% pe an la care a fost obligată de instanța de fond. Față de cele mai sus reținute, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de pârâtă, să se modifice decizia atacată în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. T.M.C. S.A. Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 658/A din 2 noiembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de A.P.A.P.S. împotriva sentinței nr. 280 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Harghita. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.