ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 804/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 31 ianuarie 2000 reclamantul F.P.S. București a

solicitat obligarea pârâtei S.C. T. S.A. cu sediul în Miercurea Ciuc la plata

sumei de 321.736.600 lei reprezentând dividende pe anul financiar 1996-1997,

223.414.509 lei daune interese, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul

Harghita, Miercurea Ciuc, prin sentința civilă nr. 280 din 11 aprilie 2000 a

admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la dividende datorate

pe anii 1996-1997 în valoare de 321.737.600 lei și daune interese constând din

dobândă pentru perioada de la 2 iulie 1999 până la data pronunțării sentinței

în valoare de 24.328.572 lei.

Pentru

a hotărî astfel s-a reținut că pârâta datorează dobânda în temeiul art. 1081 C.

civ. de la 2 iulie 1999 data punerii în întârziere, iar valoarea acesteia în

lipsa unei convenții a părților s-a stabilit în raport de rata dobânzii la

vedere de 10% pe an având în vedere adresa B.R.D.  unde reclamantul are contul

curent.

Prin

decizia nr. 658 din 2 noiembrie 2000 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și contencios administrativ, s-a admis apelul reclamantului

împotriva sentinței tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că pârâta

a fost obligată la plata sumei de 223.414.509 lei daune interese moratorii

conform calculelor reclamantului anexă la acțiune a cărui conținut face parte

integrantă din prezenta decizie, în loc de 24.328.572 lei cum a hotărât

instanța de fond.

S-a

reținut în considerentele deciziei că plata cu întârziere a dividendelor atrage

răspunderea debitorului în temeiul art. 43 C. com. raportat la art. 1084 C. civ.,

iar reclamantul a făcut dovada că și-a păstrat la B.R.C. – disponibilitățile

bănești în cadrul unui contract de cont curent.

În

termen legal, pârâta S.C. T. M.C. S.A. cu sediul în Miercurea Ciuc a declarat

recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 11 C. proc. civ. susținând că

decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică.

A

arătat recurenta că în mod greșit instanța de apel a calculat daunele moratorii

la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de

persoane juridice pe termen de un an, întrucât în speță se poate acorda în

temeiul dispozițiilor art. 43 C. com. dobânda de referință a Băncii Naționale a

României care este de 35% pe an și nu de 55-85% pe an așa cum s-a stabilit de

instanță. Că este de acord cu dobânda la vedere care este de 10 % pe an și care

este practica judiciară în prezent.

Prin

întâmpinare, intimata A.P.A.P.S. București a solicitat respingerea recursului

întrucât a făcut dovada că a avut deschis la B.R.D. S.M.B. un cont de colectare

a dividendelor în perioada 1993-1999, iar potrivit art. 26 din Legea nr. 58/1991

privind privatizarea societăților comerciale, veniturile FPS trebuiau depuse în

conturi bancare purtătoare de dobânzi.

Examinând

recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că

acesta este întemeiat în sensul celor ce urmează:

Problema

de drept invocată de recurentă în prima critică adusă deciziei pronunțată în

apel este cea a dobânzii în materie comercială reglementată de art. 43 C. com. prin

derogare de la normele dreptului civil. Ea este strâns legată de materia

daunelor pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.

Când

obligația contractuală constă în „facere” sau „dare” a unui alt bun decât o

sumă de bani, regula izvorâtă din principiul despăgubirii integrale a

creditorului este că acesta are dreptul să pretindă debitorului potrivit art. 1084

C. civ. atât pierderea suferită cât și beneficiul nerealizat cu condiția să

facă dovada existenței și întinderii lor.

Dacă

prestația constă într-o sumă de bani daunele sunt prezumate, așa încât

creditorul nu mai este obligat să facă dovada lor [art. 1088 alin. (2) C. civ.

]

.

În

speță, obligația care nu a fost îndeplinită este de natură comercială așa încât

sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com.

Potrivit

acestui text de lege datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc

dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

Astfel,

cuantumul dobânzii comerciale se stabilește de lege în afara cazului când

părțile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legilor speciale.

Părțile

din litigiul dedus judecății, nu au stipulat un cuantum al dobânzii care deși

curge de drept trebuia determinat, iar pe de altă parte, reclamanta nu a

solicitat dobânda legală, ci o dobândă bancară la nivelul dobânzilor bonificate

de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

În

materie comercială dobânzile reprezintă echivalentul daunelor provocate

creditorilor prin neexecutarea obligației de către debitor.

Au

fost menținute principiile care guvernează daunele compensatorii pentru sume de

bani cu o derogare de ordin general care privește momentul de la care curg

dobânzile și faptul că acestea curg de drept.

Așa

fiind, în mod greșit instanța de apel a avut în vedere susținerile intimatei

reclamante și a reținut în considerentele deciziei că aceasta a făcut dovada că

și-a păstrat la B.C.R. disponibilitățile bănești în cadrul unui contract de

cont curent și sumele de 178.214.600 lei și respectiv 143.522.000 lei nu au

fost virate la scadență de intimată în acest cont.

Intimatei

reclamante nu i se cuvine nici dobânda de 10% pe an calculată în raport de contul

curent pe care aceasta îl are la B.R.D. așa cum s-a stabilit de instanța de

fond, și nici dobânda bonificată de aceeași bancă la depozitele constituite de

persoanele juridice pe termen de un an cum s-a reținut de instanța de apel.

În

cererea de recurs, pârâta a arătat că este de acord cu dobânda la vedere de 10%

pe an la care a fost obligată de instanța de fond.

Față

de cele mai sus reținute, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C.

proc. civ. să se admită recursul declarat de pârâtă, să se modifice decizia

atacată în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. T.M.C. S.A.

Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 658/A din 2 noiembrie 2000 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de A.P.A.P.S.

împotriva sentinței nr. 280 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Harghita.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.