ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 729/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 729/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Decizia nr.
729 Dosar
nr. 8331/2001
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 204/CA din 3 aprilie
2001 pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios
administrativ, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de A.P.A.P.S., cu
sediul în București, împotriva pârâtei S.C. A. S.A. cu sediul în Alba Iulia,
Județul Alba.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
reținut că reclamanta, pentru acordarea daunelor, trebuia să facă dovada
legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins suferit și de fapta
culpabilă a debitorului, constând în întârzierea plății dividendelor. De
asemenea s-a constatat că reclamanta nu a solicitat dobânda pieței, care să fie
atestată de Banca Națională, ci a solicitat daune echivalente cu dobânzile
plătite la creditele bancare agreate, în speță B.R.D.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și
contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 651/A din 7 septembrie 2001 a
respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București
împotriva sentinței civile nr. 204 din 3 aprilie 2001 a Tribunalului Alba,
secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a
stabilit că societatea pârâtă a plătit reclamantei dividendele cuvenite
acesteia pe anul 1996, iar această plată a fost făcută de pârâtă anterior
notificării. La stabilirea rezultatelor financiare ale societății și la
întocmirea fișei de raportare către F.P.S. pe anii 1996, 1997 și 1998 au
participat doi reprezentanți ai reclamantei care administrau efectiv societatea
și au stabilit și dividendele cuvenite către F.P.S. Astfel, cum din propria
neglijență sau culpă, reclamanta nu a cerut sau nu și-a prelevat dividendele
cuvenite, delăsarea nejustificată și inexplicabilă a acesteia nu poate fi
imputabilă societății comerciale emitente.
Împotriva deciziei civile nr. 651/A din 7
septembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și
de contencios administrativ, a declarat recurs A.P.A.P.S., cu sediul în
București, care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și
netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul de a obliga
intimata pârâtă la plata sumei de 58.804.588 lei reprezentând daune interese
moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele
constituite de persoane juridice pe termen de un an.
Intimata pârâtă S.C. A. S.A. cu sediul în Alba
Iulia a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat
respingerea recursului.
Curtea, analizând probele administrate în cauză,
în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt
nefondate, pentru următoarele considerente.
Instanțele judecătorești anterioare, printr-o
corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi
juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor în cadrul
societății comerciale, răspunderea care se instituie în speță, toate acestea în
cadrul juridic reglementat de dispozițiile Legii nr. 15/1990 și Legii nr. 31/1990
republicată.
Corect s-a stabilit că reclamanta era obligată
să solicite dobânda pieței raportată la rata de scont a B.N.R. și nu cum în mod
greșit a solicitat daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor
bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoane juridice pe termen
de un an.
Este irelevant aspectul că recurenta reclamantă
în răspunsul său la întâmpinarea formulată de intimata pârâtă S.C. A. S.A., a
solicitat ca o alternativă acordarea daunelor moratorii la nivelul taxelor de scont
a B.N.R. în cuantum de 43.740.892 lei deoarece în principal, atât în această
precizare cât și conform motivelor de recurs, a apărării constante din faza de
fond și de apel, a solicitat daune interese la nivelul taxei de scont a B.R.D.
Astfel fiind, urmează a respins ca nefondat
recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S., cu sediul în București, nefiind
îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca
legală și temeinică decizia civilă nr. 651/A din 7 septembrie 2001 pronunțată
de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta A.PA.P.S. București împotriva deciziei nr. 651 din 7
februarie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios
administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7
februarie 2003.