ÎCCJ, Decizia nr. 651/2001

Taxă vamală și TVA.Facilități în cazul autoturismului

importat ca aport la capitalul social, conform H.G. nr.92/1997 privind

stimularea investițiilor directe.Consecințele ieșirii autoturismului din

capitalul social al societății

Scoaterea autoturismului din capitalul social al societății înainte de

expirarea unui termen de 5 ani de la data importului, și trecerea lui în

proprietatea unuia din asociați constituie o înstrăinare, în sensul art.4 din

Normele metodologice de aplicare a OUG nr.92/1997,aprobate prin H.G.

nr.94/1998, cu consecința plății facilităților acordate la import.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.2929 din 8 octombrie 2002

Prin sentința nr.13/2001, Colegiul

Jurisdicțional Galați a admis sesizarea procurorului financiar de pe lângă

Camera de Conturi a județului Galați și a obligat Societatea comercială „R” SRL

să plătească către bugetul de stat :

- 143.935.819 lei cu titlu de taxe vamale și 112.701.747 lei cu titlu de

majorări de întârziere;

-177.760.736 lei cu titlu de TVA și 139.186.656 lei cu titlu de majorări de

întârziere.

S-a reținut  că societatea comercială a înstrăinat autoturismul importat

în regim de aport la capital înainte de  împlinirea termenului de 5 ani

prevăzut de lege, cu toate consecințele  decurgând din schimbarea

regimului vamal, deci nemaibeneficiind de facilitățile reglementate prin OUG

nr.92/1997 privind stimularea investițiilor directe.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi prin decizia nr.651/2001, a menținut

dispozițiile în legătură cu plata sumelor reprezentând taxe vamale și TVA cu

majorările de întârziere corespunzătoare.

Împotriva deciziei Curții de Conturi a formulat recurs societatea comercială

susținând  că:

- eronat cele două instanțe au reținut că societatea a înstrăinat autoturismul,

deoarece acest  bun nu a fost scos din patrimoniul societății;

- greșit s-a reținut că autoturismul a fost scos din capitalul social înainte

de împlinirea termenului de 5 ani, termenul curgând de la data de 24 februarie

1995 când s-a pronunțat încheierea  Tribunalului Galați prin care s-a

constatat că autoturismul a fost  inclus în capitalul social.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art.4 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței

de Urgență a Guvernului nr.92/1997 – privind stimularea  investițiilor

directe -, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.94/1998 “înstrăinarea bunului

individual, constituind activ amortizabil, importat prin regimul stabilit de

art.13 lit.a și b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/1997,

constituie   schimbare de regim vamal  potrivit

regulamentelor

vamale și se efectuează cu îndeplinirea tuturor

obligațiilor prevăzute  de lege, determinate cu noua  încadrare

ca regim vamal”.

Prin această dispoziție legală este instituită deci  sancțiunea în cazul

înstrăinării bunului individual  constituind aport la capital,  care

constă în  plata facilităților acordate la import, deoarece

înstrăinarea constituie schimbare de regim vamal potrivit reglementărilor

vamale.

De la regula  stabilită prin textul de lege mai sus-indicat sunt prevăzute

două  excepții dintre care cea reglementată de art.4 lit.a vizează

situația în care “înstrăinarea bunului individual se face după expirarea termenului

de 5 ani de la data declarației vamale  sau după amortizarea integrală a

activului …”.

Deci, sancțiunea  prevăzută de art.4 din Hotărârea Guvernului nr.94/1998

ca urmare a schimbării regimului vamal, nu se aplică în cazul în care înstrăinarea

bunului individual constituit ca aport la capital  s-a făcut după

expirarea termenului de 5 ani de la data  declarației vamale.

În cazul de față însă, excepția din art.4 lit.a nu se aplică. Societatea

recurentă, la data de 18 septembrie 1995, în baza facturii

nr.11400/940411004/1994 și conform declarației vamale nr.1400 din 18 septembrie

1995 importă autoturismul Mitsubischi Pajero, reprezentând  aport la

capital beneficiind de scutire de plată de taxe vamale conform Legii nr.35/1991,

accize și TVA conform Hotărârii Guvernului nr.94/1994.

Întrucât declarația vamală a fost întocmită la 18 septembrie 1995, de la

această dată, expres prevăzută în lege, a curs termenul de 5 ani.

Or, înainte de împlinirea acestui termen, (30 noiembrie 1999) adunarea generală

a asociaților a hotărât trecerea în proprietatea asociatului român P.Z.  a

autoturismului, adus inițial ca aport la capitalul social.

Este evidentă intenția înstrăinării

autoturismului, prin  scoaterea sa din capitalul social și trecerea în

proprietatea unui acționar.

Hotărârea adunării generale s-a concretizat prin actul adițional autentificat

sub nr.2944 din 7 decembrie  1999 iar prin încheierea  judecătorului

delegat pronunțată la 5 martie 2000  s-a constatat reducerea capitalului

social.

În raport de datele mai sus menționate, (18 septembrie 1995 - data declarației

vamale; 7 decembrie 1999 - data autentificării actului adițional; și 5 aprilie

2000 - data încheierii privind reducerea capitalului social), Curtea constată

că în mod corect cele două instanțe au reținut ca înstrăinarea bunului

individual, constituind aport la capital, s-a făcut înăuntrul termenului de 5

ani și nu după expirarea lui, așa cum susține recurenta. În consecință, prin schimbarea

regimului vamal ca urmare a înstrăinării, sancțiunea constând în restituirea

facilităților vamale (taxe vamale + TVA cu majorările corespunzătoare) a fost

legal aplicată conform art.4 din Hotărârea Guvernului nr.94/1998.

Cât privește susținerea recurentei în sensul că nu poate fi vorba de o

înstrăinare a autoturismului, deoarece bunul nu a ieșit din patrimoniul

societății, aceasta urmează a fi înlăturată ca neîntemeiată, dată fiind

confuzia ce se face între patrimoniul societății comerciale pe de o parte

și  capitalul social de pe altă parte. Sub acest aspect este de reținut că

cele două noțiuni nu se confundă în sensul că patrimoniul societății cuprinde

mase de bunuri cu regimuri juridice distincte, iar din acesta face parte și

capitalul social (bunurile aduse ca aport  de asociați ce ies din

patrimoniul lor și intră în patrimoniul societății) care asigură dezdăunarea

asociaților în caz de dizolvare.

Rezultă deci că autoturismul în discuție, fiind scos din capitalul social

nu mai are același regim juridic – cel al capitalului social – independent de

faptul că se află în patrimoniul societății.

În raport de cele mai sus reținute recursul a fost respins ca nefondat.