ÎCCJ, Decizia nr. 651/2001

Taxă vamală și TVA.Facilități în cazul autoturismului importat ca aport la capitalul social, conform H.G. nr.92/1997 privind stimularea investițiilor directe.Consecințele ieșirii autoturismului din capitalul social al societății Scoaterea autoturismului din capitalul social al societății înainte de expirarea unui termen de 5 ani de la data importului, și trecerea lui în proprietatea unuia din asociați constituie o înstrăinare, în sensul art.4 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.92/1997,aprobate prin H.G. nr.94/1998, cu consecința plății facilităților acordate la import.

Secția de contencios administrativ, decizia nr.2929 din 8 octombrie 2002 Prin sentința nr.13/2001, Colegiul Jurisdicțional Galați a admis sesizarea procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Galați și a obligat Societatea comercială „R” SRL să plătească către bugetul de stat : - 143.935.819 lei cu titlu de taxe vamale și 112.701.747 lei cu titlu de majorări de întârziere; -177.760.736 lei cu titlu de TVA și 139.186.656 lei cu titlu de majorări de întârziere. S-a reținut că societatea comercială a înstrăinat autoturismul importat în regim de aport la capital înainte de împlinirea termenului de 5 ani prevăzut de lege, cu toate consecințele decurgând din schimbarea regimului vamal, deci nemaibeneficiind de facilitățile reglementate prin OUG nr.92/1997 privind stimularea investițiilor directe.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi prin decizia nr.651/2001, a menținut dispozițiile în legătură cu plata sumelor reprezentând taxe vamale și TVA cu majorările de întârziere corespunzătoare. Împotriva deciziei Curții de Conturi a formulat recurs societatea comercială susținând că: - eronat cele două instanțe au reținut că societatea a înstrăinat autoturismul, deoarece acest bun nu a fost scos din patrimoniul societății; - greșit s-a reținut că autoturismul a fost scos din capitalul social înainte de împlinirea termenului de 5 ani, termenul curgând de la data de 24 februarie 1995 când s-a pronunțat încheierea Tribunalului Galați prin care s-a constatat că autoturismul a fost inclus în capitalul social.

Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art.4 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/1997 – privind stimularea investițiilor directe -, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.94/1998 “înstrăinarea bunului individual, constituind activ amortizabil, importat prin regimul stabilit de art.13 lit.a și b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/1997, constituie schimbare de regim vamal potrivit regulamentelor vamale și se efectuează cu îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute de lege, determinate cu noua încadrare ca regim vamal”. Prin această dispoziție legală este instituită deci sancțiunea în cazul înstrăinării bunului individual constituind aport la capital, care constă în plata facilităților acordate la import, deoarece înstrăinarea constituie schimbare de regim vamal potrivit reglementărilor vamale.

De la regula stabilită prin textul de lege mai sus-indicat sunt prevăzute două excepții dintre care cea reglementată de art.4 lit.a vizează situația în care “înstrăinarea bunului individual se face după expirarea termenului de 5 ani de la data declarației vamale sau după amortizarea integrală a activului …”. Deci, sancțiunea prevăzută de art.4 din Hotărârea Guvernului nr.94/1998 ca urmare a schimbării regimului vamal, nu se aplică în cazul în care înstrăinarea bunului individual constituit ca aport la capital s-a făcut după expirarea termenului de 5 ani de la data declarației vamale. În cazul de față însă, excepția din art.4 lit.a nu se aplică.

Societatea recurentă, la data de 18 septembrie 1995, în baza facturii nr.11400/940411004/1994 și conform declarației vamale nr.1400 din 18 septembrie 1995 importă autoturismul Mitsubischi Pajero, reprezentând aport la capital beneficiind de scutire de plată de taxe vamale conform Legii nr.35/1991, accize și TVA conform Hotărârii Guvernului nr.94/1994. Întrucât declarația vamală a fost întocmită la 18 septembrie 1995, de la această dată, expres prevăzută în lege, a curs termenul de 5 ani. Or, înainte de împlinirea acestui termen, (30 noiembrie 1999) adunarea generală a asociaților a hotărât trecerea în proprietatea asociatului român P.Z. a autoturismului, adus inițial ca aport la capitalul social.

Este evidentă intenția înstrăinării autoturismului, prin scoaterea sa din capitalul social și trecerea în proprietatea unui acționar. Hotărârea adunării generale s-a concretizat prin actul adițional autentificat sub nr.2944 din 7 decembrie 1999 iar prin încheierea judecătorului delegat pronunțată la 5 martie 2000 s-a constatat reducerea capitalului social. În raport de datele mai sus menționate, (18 septembrie 1995 - data declarației vamale; 7 decembrie 1999 - data autentificării actului adițional; și 5 aprilie 2000 - data încheierii privind reducerea capitalului social), Curtea constată că în mod corect cele două instanțe au reținut ca înstrăinarea bunului individual, constituind aport la capital, s-a făcut înăuntrul termenului de 5 ani și nu după expirarea lui, așa cum susține recurenta.

În consecință, prin schimbarea regimului vamal ca urmare a înstrăinării, sancțiunea constând în restituirea facilităților vamale (taxe vamale + TVA cu majorările corespunzătoare) a fost legal aplicată conform art.4 din Hotărârea Guvernului nr.94/1998. Cât privește susținerea recurentei în sensul că nu poate fi vorba de o înstrăinare a autoturismului, deoarece bunul nu a ieșit din patrimoniul societății, aceasta urmează a fi înlăturată ca neîntemeiată, dată fiind confuzia ce se face între patrimoniul societății comerciale pe de o parte și capitalul social de pe altă parte. Sub acest aspect este de reținut că cele două noțiuni nu se confundă în sensul că patrimoniul societății cuprinde mase de bunuri cu regimuri juridice distincte, iar din acesta face parte și capitalul social (bunurile aduse ca aport de asociați ce ies din patrimoniul lor și intră în patrimoniul societății) care asigură dezdăunarea asociaților în caz de dizolvare.

Rezultă deci că autoturismul în discuție, fiind scos din capitalul social nu mai are același regim juridic – cel al capitalului social – independent de faptul că se află în patrimoniul societății. În raport de cele mai sus reținute recursul a fost respins ca nefondat.