ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 458/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 367 din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, rejudecând după casare, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. ”O.U.” SA împotriva autorităților administrative pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Craiova și Biroul Vamal Craiova, a anulat actele administrative atacate și a exonerat-o pe reclamantă de la plata sumelor de 1.439.847.704 lei reprezentând taxe vamale și TVA și 3.131.262.953 lei reprezentând majorări de întârziere.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: Societatea comercială reclamantă a cerut anularea actelor administrative încheiate și, respectiv, emise de către autoritățile administrative pârâte, prin care s-au stabili și respectiv, menținut în sarcina sa obligații fiscale suplimentare de 1.439.847.704 lei taxe vamale și TVA, plus majorările de întârziere aferente în sumă de 3.131.262.953 lei în legătură cu 6 importuri de utilaje, susținând că potrivit prevederilor art.13 lit.a) din O.U.G.nr. 92/1997 trebuia să beneficieze de facilitățile acordate de acest act normativ din moment ce adunarea generală a acționarilor societății comerciale a aprobat majorarea capitalului social cu contravaloarea acelor utilaje importate.

Printr-o primă soluție sentința civilă nr. 287 din 9 mai 2001, curtea de apel a admis acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a exonerat-o pe reclamantă de la plata sumelor respective, aceasta fiind casată prin decizia nr. 2057 din 4 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, dispunând rejudecarea cauzei și cu citarea Biroului Vamal Craiova, autoritate administrativă emitentă a notelor de constatare care au fost anulate de instanța de fond. Rejudecând cauza, Curtea de apel a adoptat aceeași soluție cu motivarea că organele fiscale au stabilit și, respectiv, menținut în mod nelegal obligații fiscale suplimentare în sarcina societății comerciale reclamante pentru importurile de utilaje care s-au constituit în aport la capitalul social, fiind aplicabile prevederile art. 13 lit.a) din O.U.G.

nr. 92/1997, reclamanta fiind îndreptățită să beneficieze de facilitățile fiscale acordate prin acest act normativ. Împotriva acestei ultime soluții au formulat recursuri autoritățile administrative pârâte care, în esență, au susținut că instanța de fond a dat o hotărâre bazată pe o interpretare greșită a prevederilor legale în materie, cu o motivare contradictorie. Recursurile sunt întemeiate. Este necontestat că societatea comercială intimată, prin adunarea generală a acționarilor, a hotărât la 13 aprilie 1998 și 5 octombrie 1998 majorarea capitalului social pe seama unor importuri în natură achiziționate din profitul propriu. De asemenea, este stabilit că în perioada 15 iunie -13 august 1998 societatea comercială a efectuat un număr de 6 importuri de echipamente tehnologice pentru liniile de producție, Biroul Vamal Craiova acordându-i un regim vamal de exceptare de la plata taxelor vamale și a TVA în conformitate cu prevederile art. 13 lit. a) din O.U.G.

nr. 92/1997 privind stimularea investițiilor directe. Prin procesul verbal nr. 9575 din 15 noiembrie 2000 organele vamale au constatat că prevderile art.13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997 au fost aplicate în mod greșit și prin actele de constatare nr. 534-538 și 540-596 din 14 decembrie 2000 au fost calculate taxe vamale și TVA de 1.439.847.704 lei și majorări de întârziere de 3.131.262.953 lei. Ministerul Finanțelor Publice, prin direcția de specialitate, a respins contestația formulată de societatea comercială și a menținut obligațiile fiscale stabilite, cu motivarea că importurile respective nu întrunesc condițiile necesare pentru a fi considerate aport în natură la majorarea capitalului social.

În conformitate cu prevederile art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997, investitorii beneficiază de exceptare de la plata taxelor vamale și de la plata taxelor pe valoarea adăugată pentru importul de bunuri mobile, corporale și/sau necorporale, care constituie aport în natură la capitalul social al societății comerciale sau reprezintă contribuția la o asociație în participațiune ori la o asociație familială, necesară pentru realizarea obiectului de activitate. Deci, pentru ca un investitor să beneficieze de aceste facilități fiscale este necesar ca importul să îndeplinească toate condițiile enumerate mai sus, între care și condiția ca bunurile respective să constituie aport în natură la capitalul social al societății comerciale.

Potrivit prevederilor art. 207 alin.(1) din Legea nr. 31/1990, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, societatea comercială pe acțiuni își va putea majora capitalul social cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea societății. Într-adevăr, conform prevederilor art.15 alin. (2) din această lege, aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate, deci și în cazul societăților comerciale pe acțiuni, precum societatea comercială intimată. Iar, potrivit art.35 alin. (2) lit.c) din aceeași lege, cererea trebuie să fie însoțită de actele privind proprietatea aporturilor în natură, iar în cazul imobilelor și de certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate.

Or, în cauză nu a fost vorba de un aport în natură al acționarilor care au hotărât majorarea capitalului social al societății comerciale intimate, ci a reprezentat o majorare de capital prin reinvestirea profitului obținut de unitate. Așa cum s-a arătat mai sus, aspect necontestat nici de intimata-reclamantă, importurile respective au fost achiziționate din profitul societății comerciale. În raport cu cele de mai sus, rezultă că prevederile art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997 sunt aplicabile numai în cazul în care bunurile importate reprezintă aportul în natură al acționarilor (în cazul de față) la majorarea capitalului social al societății comerciale.

Împrejurarea că hotărârea AGA a fost înregistrată la Oficiul registrului comerțului are doar semnificația majorării capitalului social al societății comerciale prin reinvestirea profitului obținute, iar nu semnificația conferită în mod greșit de instanța de fond, că acea majorare s-ar fi realizat prin aportarea în natură de către acționari a bunurilor importate. În concluzie, recursurile de față sunt întemeiate, actele administrative atacate fiind legale și temeinice, astfel că sentința recurată va fi casată iar acțiunea va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Craiova în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 februarie 2004.