ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 458/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 367 din  28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, rejudecând după casare, a admis acțiunea formulată

de reclamanta S.C. ”O.U.” SA împotriva autorităților administrative pârâte

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Ministerul Finanțelor Publice,

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Craiova și Biroul Vamal Craiova, a

anulat actele administrative atacate și  a exonerat-o pe reclamantă de la plata

sumelor de 1.439.847.704 lei reprezentând taxe vamale și TVA și  3.131.262.953

lei reprezentând majorări de întârziere.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:

Societatea

comercială reclamantă a cerut anularea actelor administrative încheiate și,

respectiv, emise de către autoritățile administrative pârâte, prin care s-au

stabili și respectiv, menținut în  sarcina sa obligații fiscale suplimentare de

1.439.847.704 lei taxe vamale și TVA, plus majorările  de întârziere aferente

în sumă de 3.131.262.953 lei în legătură cu 6 importuri de utilaje, susținând

că potrivit prevederilor art.13 lit.a) din O.U.G.nr. 92/1997 trebuia să

beneficieze de facilitățile acordate de acest act normativ din moment ce

adunarea generală a acționarilor societății comerciale a aprobat majorarea

capitalului social cu  contravaloarea acelor utilaje importate.

Printr-o

primă soluție sentința civilă nr. 287 din 9 mai 2001, curtea de apel a admis

acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a exonerat-o pe reclamantă

de la plata sumelor respective, aceasta fiind casată prin decizia nr. 2057 din

4 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

dispunând rejudecarea cauzei și cu citarea Biroului Vamal Craiova, autoritate

administrativă emitentă a notelor de constatare care au fost anulate de

instanța de fond.

Rejudecând

cauza, Curtea de apel a adoptat aceeași soluție cu motivarea că organele

fiscale au stabilit și, respectiv, menținut în mod nelegal obligații fiscale

suplimentare în sarcina societății comerciale reclamante pentru importurile de

utilaje care s-au constituit în aport la capitalul social, fiind aplicabile

prevederile art. 13 lit.a) din O.U.G. nr. 92/1997, reclamanta fiind

îndreptățită să beneficieze  de facilitățile fiscale acordate prin acest act normativ.

Împotriva

acestei ultime soluții au formulat recursuri autoritățile administrative pârâte

care, în esență, au susținut că instanța de fond a dat o hotărâre bazată pe o

interpretare greșită a prevederilor legale în materie, cu o motivare contradictorie.

Recursurile

sunt întemeiate.

Este

necontestat că societatea comercială intimată, prin adunarea generală a

acționarilor, a hotărât la 13 aprilie 1998 și 5 octombrie 1998 majorarea

capitalului social pe seama unor importuri în natură achiziționate din profitul

propriu.

De

asemenea, este stabilit că în perioada 15 iunie -13 august 1998 societatea

comercială a efectuat un număr de 6 importuri de echipamente tehnologice pentru

liniile de producție, Biroul Vamal Craiova acordându-i un regim vamal de exceptare

de la plata taxelor vamale și a TVA în conformitate cu prevederile art. 13 lit.

a) din O.U.G. nr. 92/1997 privind stimularea investițiilor directe.

Prin

procesul verbal nr. 9575 din 15 noiembrie 2000 organele vamale au constatat că

prevderile art.13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997 au fost aplicate în mod greșit

și prin actele de constatare nr. 534-538 și 540-596 din 14 decembrie 2000 au

fost calculate taxe vamale  și TVA de 1.439.847.704 lei și majorări de

întârziere de 3.131.262.953 lei.

Ministerul

Finanțelor Publice, prin direcția de specialitate, a respins contestația

formulată de societatea comercială și a menținut obligațiile fiscale stabilite,

cu motivarea că importurile respective nu întrunesc condițiile necesare pentru

a fi considerate aport în natură la majorarea capitalului social.

În

conformitate cu prevederile art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997,

investitorii beneficiază de exceptare de la plata taxelor vamale și de la plata

taxelor pe valoarea adăugată pentru importul de bunuri mobile, corporale și/sau

necorporale, care constituie aport în natură la capitalul social al societății

comerciale sau reprezintă contribuția la o asociație în participațiune ori la o

asociație familială, necesară pentru realizarea obiectului de activitate.

Deci,

pentru ca un investitor  să beneficieze de aceste facilități fiscale este

necesar ca importul să îndeplinească toate condițiile enumerate mai sus, între

care și condiția ca bunurile respective să constituie aport în natură la

capitalul social al societății comerciale.

Potrivit

prevederilor art. 207 alin.(1) din Legea nr. 31/1990, republicată în M. Of. al

României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, societatea comercială pe

acțiuni își va putea  majora capitalul social cu respectarea dispozițiilor

prevăzute pentru constituirea societății.

Într-adevăr,

conform prevederilor art.15 alin. (2) din această lege, aporturile în natură

sunt admise la toate formele de societate, deci și în cazul societăților

comerciale pe acțiuni, precum societatea comercială intimată.

Iar,

potrivit art.35 alin. (2) lit.c) din aceeași lege, cererea trebuie să fie

însoțită de actele privind proprietatea aporturilor în natură, iar în cazul

imobilelor și de certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate.

Or, în

cauză nu a fost vorba de un aport în natură al acționarilor care au hotărât

majorarea capitalului social al societății comerciale intimate, ci a

reprezentat o majorare de capital prin reinvestirea profitului obținut de

unitate.

Așa cum

s-a arătat mai sus, aspect necontestat nici de intimata-reclamantă, importurile

respective au fost achiziționate din profitul societății comerciale.

În

raport cu cele de mai sus, rezultă că prevederile art. 13 lit. a) din O.U.G.

nr. 92/1997 sunt aplicabile numai în cazul în care bunurile importate

reprezintă aportul în natură al acționarilor (în cazul de față) la majorarea

capitalului social al societății comerciale.

Împrejurarea

că hotărârea AGA a fost înregistrată la Oficiul registrului comerțului are doar

semnificația majorării capitalului social al societății comerciale prin

reinvestirea profitului obținute, iar nu semnificația conferită în mod greșit

de instanța de fond, că acea majorare s-ar fi realizat prin aportarea în natură

de către acționari a bunurilor importate.

În

concluzie, recursurile de față sunt întemeiate, actele administrative atacate

fiind legale și temeinice, astfel că sentința recurată va fi casată iar

acțiunea va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Craiova în

numele și pentru Direcția Generală a Vămilor și de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Dolj în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice.

Casează

sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  5 februarie 2004.