ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1420/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 26 iulie 2001, SC C. SA

Dolj a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, să se dispună anularea parțială a

deciziei nr. 035 din 6 iulie 2001, emisă de primul pârât, precum și a procesului-verbal

nr. 842 din 13 martie 2001, încheiat de un consilier al Direcției Controlului

Fiscal Dolj, ca nelegale.

Pe cale de consecință, reclamanta a

cerut exonerarea sa de obligația de virare la bugetul statului, a majorărilor

de întârziere în sumă de 8.402.086.655 lei, aferente T.V.A., evidențiată în

tabloul creditorilor și respectiv, de 16.726.619.874 lei, aferente T.V.A.

pentru perioada 1 decembrie 1998 – 31 ianuarie 2001.

În motivarea acțiunii, societatea

comercială a arătat că se află în curs de reorganizare judiciară și sumele de

bani mai sus menționate nu sunt datorate, întrucât conform art. 37 din Legea

nr. 64/1995, creanțelor negarantate existente la data deschiderii acelei

proceduri nu li se poate adăuga nici o dobândă sau cheltuială.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 742 din 11 octombrie 2001, a

admis în parte acțiunea și a anulat actele juridice supuse controlului

jurisdicțional, în limita sumei de 8.402.086.565 lei, reprezentând majorări de

întârziere aferente T.V.A., calculată anterior deschiderii procedurii de

reorganizare judiciară.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, deoarece pentru creanțele existente la data deschiderii

procedurii respective și înscrise în tabloul creditorilor, nu se mai pot

calcula majorări sau alte cheltuieli.

Pentru creanțele care apar în cadrul

activității desfășurate de reclamantă, ulterior deschiderii procedurii, nu se

mai poate aplica regula înscrisă în art. 37 din Legea nr. 64/1995.

S-a apreciat, totodată, că dacă s-ar

admite ipoteza că pentru creanțele bugetare ivite după data deschiderii

procedurii, ca urmare a activității desfășurate, nu se datorează majorări de

întârziere, ar însemna că pentru societățile comerciale aflate în reorganizare

judiciară, să se fi creat un regim preferențial, față de societățile care își

desfășoară activitatea în mod curent și care nu se găsesc sub incidența unei

astfel de proceduri.

Împotriva sentinței au declarat

recurs reclamanta SC C. SA Dolj și pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dolj, în nume propriu și al celuilalt pârât, Ministerul Finanțelor

Publice.

Recurenta-reclamantă a susținut că

prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995,

republicată, deoarece din formularea acestui text legal rezultă că legiuitorul

nu a făcut nici o distincție între creanțele negarantate, existente la data

deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și creanțele apărute ulterior.

Că, adăugarea de majorări la aceste din urmă creanțe ar conduce la perturbarea

activității specifice și implicit, la nerealizarea finalității legii, care

vizează redresarea activității debitorului.

În cadrul recursului lor,

autoritățile publice pârâte au susținut că acțiunea trebuia respinsă, întrucât

textul legal invocat nu se referă și la majorările de întârziere, ci doar la

dobânzi și alte cheltuieli.

Oral, la termenul de astăzi,

reprezentanții tuturor părților, precum și procurorul au invocat lipsa în

dispozitivul sentinței a elementelor de identificare (numărul, organ emitent și

data emiterii), a actelor administrative care formează obiectul litigiului.

Au precizat că din această cauză,

hotărârea pronunțată de intanță nu poate fi pusă în executare.

Critica este întemeiată.

Deși a admis parțial acțiunea

formulată de reclamanta SC C. SA Dolj, cu consecința anulării „deciziei și

actului de control”, pentru suma de 8.402.086.565 lei, prima instanță nu a

identificat actele respective, prin menționarea organului emitent, număul și

data,la care ele au fost emise.

Omisiunile respective fac, desigur,

inaplicabilă hotărârea pronunțată și sunt de natură să prejudicieze în mod grav

toate părțile litigante.

Ținând seama de această împrejurare,

care vizează nelegalitatea soluției, se impune admiterea recursului și casarea

sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiași curte de

apel.

Cu prilejul rejudecării, instanța de

trimitere va aprecia și asupra necesității verificării apărărilor

contradictorii ale părților, în legătură cu existența și întinderea fiecărei creanțe

bugetare, solicitând în acest scop, opinia unui expert contabil.

Vâzând și dispozițiile art. 313 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D C I D E

Admite recursurile declarate de SC

C. SA Dolj și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume

propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr.

742 din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare,

aceleiași instanței.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2003.