ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2184/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sub nr. 281/A/2002,

reclamanta SC T.M.C SA Filiași a chemat în judecată pe pârâții Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dolj și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

anularea deciziei nr. 2040 din 17 decembrie 2001, emisă de Ministerul

Finanțelor Publice, prin care a fost soluționată contestația formulată de

societate împotriva procesului-verbal încheiat la 26 octombrie 2001 de către

reprezentanții Direcției de Control Financiar Dolj, pe care o consideră

nelegală și netemeinică.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

prin procesul-verbal încheiat la 26 octombrie 2001, organele de control din

cadrul D.C.F. Dolj au stabilit că societatea datorează suma de 3.022.077.041

lei reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere, precum și suma de

3.219.131.054 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și

T.V.A., iar contestația formulată împotriva acestui act de control, în mod

greșit a fost respinsă de Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia a cărei

anulare se solicită.

Prin întâmpinarea formulată în

cauză, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a invocat excepția

tardivității formulării acțiunii în anularea actelor administrative.

Instanța a constatat că excepția

invocată este neîntemeiată și că acțiunea a fost introdusă în termen.

Prin sentința civilă nr. 288 din 4

octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de SC T.M.C. SA Filiași, împotriva pârâților

Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și

Administrația Finanțelor Publice Filiași. A anulat actul de control încheiat la

26 octombrie 2001, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și

decizia nr. 2040 din 17 decembrie 2001 a Ministerului Finanțelor și a

exonerat-o pe reclamantă de plata datoriilor.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că din examinarea certificatului de sarcini fiscale rezultă

că datoria care formează obiectul cauzei nu a fost cuprinsă în certificatul de

sarcini fiscale și de altfel, nici nu putea fi cuprinsă, întrucât controlul s-a

realizat ulterior privatizării și ca urmare, datoria la data privatizării nu

era stabilită.

S-a mai reținut că în conformitate

cu prevederile art. 14 alin. (4) din O.U.G. nr. 88/1997, modificată, în

certificatul de sarcini fiscale se cuprind toate obligațiile bugetare, iar în

cazul în care există obligații scadente la data raportului și neevidențiate în

certificat, în baza art. 14 alin. (6) din actul normativ citat, societatea

comercială privatizată va fi exonerată de drept de plata acestor obligații

bugetare.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Dolj și Ministerul Finanțelor Publice.

Recurenții au invocat excepția

tardivității formulării acțiunii, arătând că decizia nr. 2040 din 17 decembrie

2001 a fost comunicată contestatoarei în data de 20 decembrie 2001, iar

acțiunea a fost înregistrată la data de 7 februarie 2002.

Pe fondul cauzei, recurenții au

arătat că în mod legal organul de control a apreciat că vânzările de produse

finite ale SC T.M.C. SA Filiași către SC B.T. SRL, SC S. SRL și SC E.B.L. SRL,

se încadrează în categoria tranzacțiilor cu alți contribuabili care dețin părți

de capital la societatea contestatoare.

S-a mai susținut că majorările de

întârziere au fost calculate potrivit O.G. nr. 11/1996, deoarece debitele nu au

fost achitate la scadență și că privatizarea unei societăți nu o exonerează de

plata obligațiilor bugetare pe care le are după privatizare.

Recursul este întemeiat, în sensul

și pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În primul rând, în ceea ce privește

excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de către pârâți, se constată

că instanța de fond a reținut că anterior introducerii acțiunii la Curtea de

Apel Craiova, SC T.M.C. SA Filiași ar fi formulat acțiune la Curtea de Apel

Timișoara, cu toate că singurul act de care se prevalează reclamanta, respectiv

borderoul, nu reprezintă o dovadă concludentă în acest sens.

Acesta este primul motiv pentru care

sentința instanței de fond este criticabilă, impunându-se admiterea recursului

și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanța de rejudecare va trebui să

verifice realitatea susținerilor reclamantei, anume, dacă și când acțiunea

acesteia a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, urmând să se solicite

reclamantei să prezinte un certificat de la Curtea de Apel Timișoara în acest

sens sau eventual să se solicite prin adresă un astfel de document care să

conțină datele necesare soluționării excepției de tardivitate a introducerii

acțiunii.

Dacă în funcție de dovezile ce vor

fi administrate, se va aprecia că acțiunea a fost introdusă în termen, instanța

de rejudecare urmează să analizeze fiecare debit reținut în sarcina reclamantei

și să-și expună motivele de fapt și de drept în legătură cu fiecare debit,

dispunând, dacă apreciază necesar, suplimentarea probatoriului administrat în

cauză.

Se impune, în principal,

suplimentarea expertizei economico-financiare pentru a stabili debitele reale

datorate de reclamantă către bugetul de stat și temeiurile de fapt și de drept

ale acestora, în funcție de sumele contestate de reclamantă și de motivațiile

acesteia, cu atât mai mult, cu cât instanța de fond s-a pronunțat în sensul că

datoriile societății nu sunt trecute în caietul de sarcini, deși din conținutul

acțiunii introductive nu rezultă că acesta era obiectul cauzei.

În consecință, având în vedere

considerentele prezentate, urmează ca recursul de față să fie admis, cu

consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și de Ministerul Finanțelor

Publice, împotriva sentinței civile nr. 288 din 4 octombrie 2002 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 iunie 2003.