ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 178/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 martie 2001, reclamanta SC. A.I. SRL Craiova a solicitat anularea procesului-verbal nr. 3324 din 6 februarie 2001, încheiat de Administrația Financiară Craiova. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în actul de control contestat a fost nelegal obligată să plătească la bugetul statului, o diferență de T.V.A., în sumă de 108.594.681 lei, cu majorări de întârziere, în sumă de 25.294.780 lei, pentru că administrația pârâtă nu a analizat corect prețul de vînzare a produselor sale de export și prevederile cuprinse la pct. 10.10 din H.G. nr. 401/2000, cu privire la modul de deducere a T.V.A.

Prin sentința nr. 843 din 5 decembrie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea, a anulat procesul-verbal nr. 3324 din 6 februarie 2001 și a exonerat reclamanta de plata sumei de 133.889.561 lei, reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere aferente. Hotărând astfel, instanța a reținut că pentru operațiunile de export efectuate, reclamanta beneficiază de cota zero de T.V.A., conform pct. 9.4 din H.G. nr. 401/2000 și că nu datorează sumele stabilite de organele de control. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. În primul motiv de casare, recurenta a susținut că, fără temei, instanța de fond a soluționat cauza, fără a exista actul administrativ, respectiv decizia serviciului de soluționare a contestațiilor.

Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a arătat că procesul-verbal de control a fost legal întocmit, deoarece T.V.A. deductibilă trebuia calculată în funcție de costul de achiziție al unui bun, care include prețul de cumpărare, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii, necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunului respectiv. Recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Potrivit art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001, deciziile direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene, precum și deciziile Ministerului Finanțelor Publice, prin care se soluționează contestațiile împotriva măsurilor dispuse în actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă.

O asemenea decizie, ca act administrativ-jurisdicțional, nu a fost emisă cu privire la contestația formulată de societatea intimată, împotriva - nr. 3324 din 6 februarie 2001. În atare situație, se constată că nu a fost finalizată procedura administrativ-jurisdicțională, reglementată ca procedură obligatorie prin O.U.G. nr. 13/2001 și deci, fondul pricinii a fost greșit dedus judecății pe calea acțiunii în anulare a procesului-verbal de control. Instanța de fond a apreciat eronat că a fost legal învestită, deși, din actele dosarului rezultă că nu au fost parcurse toate căile de atac prevăzute în procedura prealabilă, și pentru emiterea deciziilor în cadrul acestei proceduri, societatea intimată avea posibilitatea să solicite în justiție, obligarea autorităților administrative competente, să se pronunțe asupra obiecțiunilor și contestației formulate.

În consecință, nefiind îndreptățită procedura prealabilă prevăzută în legea specială cu o condiție pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, acțiunea în anulare formulată de intimata-reclamantă este inadmisibilă, astfel cum întemeiat s-a invocat în prezentul recurs. Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va respinge ca inadmisibili, acțiunea formulată de SC A.I. SRL. Față de soluția dată recursului pentru primul motiv de casare invocat, Curtea constată că nu se mai impune examinarea celui de al doilea motiv de recurs, care cuprinde critici formulate pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, împotriva sentinței civile nr. 843 din 5 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea, ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.