ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 178/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 178/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27
martie 2001, reclamanta SC. A.I. SRL Craiova a solicitat anularea
procesului-verbal nr. 3324 din 6 februarie 2001, încheiat de Administrația
Financiară Craiova.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că în actul de control contestat a fost nelegal obligată să plătească la
bugetul statului, o diferență de T.V.A., în sumă de 108.594.681 lei, cu
majorări de întârziere, în sumă de 25.294.780 lei, pentru că administrația
pârâtă nu a analizat corect prețul de vînzare a produselor sale de export și
prevederile cuprinse la pct. 10.10 din H.G. nr. 401/2000, cu privire la modul
de deducere a T.V.A.
Prin sentința nr. 843 din 5
decembrie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea, a anulat
procesul-verbal nr. 3324 din 6 februarie 2001 și a exonerat reclamanta de plata
sumei de 133.889.561 lei, reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere
aferente.
Hotărând astfel, instanța a reținut
că pentru operațiunile de export efectuate, reclamanta beneficiază de cota zero
de T.V.A., conform pct. 9.4 din H.G. nr. 401/2000 și că nu datorează sumele
stabilite de organele de control.
Împotriva acestei sentințe și în
termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a
județului Dolj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
În primul motiv de casare, recurenta
a susținut că, fără temei, instanța de fond a soluționat cauza, fără a exista
actul administrativ, respectiv decizia serviciului de soluționare a
contestațiilor.
Prin cel de-al doilea motiv de
casare, recurenta a arătat că procesul-verbal de control a fost legal întocmit,
deoarece T.V.A. deductibilă trebuia calculată în funcție de costul de achiziție
al unui bun, care include prețul de cumpărare, cheltuielile de
transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii, necesare pentru punerea
în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.
Recursul este întemeiat și urmează a
fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 12 alin. (1) din
O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001, deciziile direcțiilor
generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene,
precum și deciziile Ministerului Finanțelor Publice, prin care se soluționează
contestațiile împotriva măsurilor dispuse în actele de control sau de impunere
întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, pot fi atacate la
instanța de contencios administrativ competentă.
O asemenea decizie, ca act
administrativ-jurisdicțional, nu a fost emisă cu privire la contestația
formulată de societatea intimată, împotriva - nr. 3324 din 6 februarie 2001.
În atare situație, se constată că nu
a fost finalizată procedura administrativ-jurisdicțională, reglementată ca
procedură obligatorie prin O.U.G. nr. 13/2001 și deci, fondul pricinii a fost
greșit dedus judecății pe calea acțiunii în anulare a procesului-verbal de
control.
Instanța de fond a apreciat eronat
că a fost legal învestită, deși, din actele dosarului rezultă că nu au fost
parcurse toate căile de atac prevăzute în procedura prealabilă, și pentru emiterea
deciziilor în cadrul acestei proceduri, societatea intimată avea posibilitatea
să solicite în justiție, obligarea autorităților administrative competente, să
se pronunțe asupra obiecțiunilor și contestației formulate.
În consecință, nefiind îndreptățită
procedura prealabilă prevăzută în legea specială cu o condiție pentru sesizarea
instanței de contencios administrativ, acțiunea în anulare formulată de
intimata-reclamantă este inadmisibilă, astfel cum întemeiat s-a invocat în
prezentul recurs.
Pentru considerentele expuse, Curtea
va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va respinge ca inadmisibili,
acțiunea formulată de SC A.I. SRL.
Față de soluția dată recursului
pentru primul motiv de casare invocat, Curtea constată că nu se mai impune
examinarea celui de al doilea motiv de recurs, care cuprinde critici formulate
pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, împotriva sentinței civile nr.
843 din 5 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și, pe
fond, respinge acțiunea, ca inadmisibilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 ianuarie 2003.