ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7346/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7346/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 367 din 28
noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,
rejudecând cauza după casare, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O.U.
SA Podari, împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, a
Ministerului Finanțelor Publice, a Direcției Regionale Vamale Interjudețene
Craiova și a Biroului Vamal Craiova, a anulat actele administrative atacate și
a exonerat-o pe reclamantă, de plata sumelor de 1.439.847.704 lei, reprezentând
taxe vamale și T.V.A. și 3.131.262.953 lei, majorări de întârziere.
Împotriva acestei soluții au
declarat recurs, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Craiova, în numele și
pentru Direcția Generală a Vămilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice a
județului Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 458 din 5 februarie 2004,
a admis recursurile formulate, a casat sentința atacată și pe fond, a respins
acțiunea, reținând că în cauză nu a fost vorba de un aport în natură al
acționarilor, la majorarea capitalului social al societății comerciale,
majorarea capitalului social făcându-se prin reinvestirea profitului obținut de
unitate.
Împotriva acestei ultime hotărâri,
SC O.U. SA Podari a formulat contestație în anulare, susținând în esență că,
din eroare, Curtea nu a examinat criticile recursului și apărările sale.
Contestația în anulare este
nefondată.
Potrivit legii, contestația în anulare
este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ
arătate de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură și
necompetența instanței) și art. 318 (când dezlegarea dată este rezultatul unei
greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul
din motivele de casare). Se tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu
pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit
erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Dar arătând că o hotărâre dată în
recurs poate fi retractată, dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale,
textul se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale
judecării procesului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau ca
insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost
depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este
necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă
părților, calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași
instanță pe motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.
Or, în cauză, susținerile formulate
prin contestație în anulare, au fost invocate și examinate atât de instanța de
fond, cât și de instanța de recurs și respinse, ca neîntemeiate.
Față de considerentele prezentate,
se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 317 și 318 C.
proc. civ., întrucât contestația în anulare urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de SC O.U. SA, Podari, județul Dolj, împotriva deciziei nr. 458 din 5
februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 5 octombrie 2004.