ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 97/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C.”S” SA a chemat în judecată Administrația Financiară Craiova, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea parțială a procesului verbal nr. 39868 din 6 octombrie 1999, anularea hotărârii nr. 52 din 28 octombrie 1999 întocmită de Administrația Financiară, anularea dispoziției nr.16 din 9 martie 2000 a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dolj și anularea deciziei nr.719 din 27 aprilie 2000 emisă de Ministerul de Finanțe.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că nu datorează plata sumei de 134.699.814 lei și majorări de întârziere, întrucât din acestea suma de 52.215.625 lei este stinsă conform O.M.F. nr. 620/1997, iar suma de 82.484.189 lei nu se datorează conform O.U.G.nr.68/1999, pentru că TVA s-a plătit la 31 august 1999. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 550 din 27 octombrie 2000 a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanta S.C.”S” SA în sensul anulării parțiale a actului de control, a menținerii dispoziției și deciziei pentru suma de 134.699.814 lei și exonerării de plată, menținând restul. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta achitând integral la termenele stabilite de lege, obligațiile de plată reflectate în declarațiile de impunere și în contabilitate, în mod greșit s-a aplicat art. 2.3 din O.M.F.

nr. 620/1997, întrucât reclamanta nu a făcut plăți parțiale în contul obligațiilor bugetare înregistrate și a respectat termenele de plată ale acestora. A mai reținut și că reclamanta a achitat debitul restant până la 31 august 1999 astfel că nu era obligată nici la plata majorărilor de întârziere în sumă de 82.484.189 lei. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu, în numele Administrației Financiare a municipiului Craiova și în numele Ministerului Finanțelor Publice. Recurenții au susținut, în esență că soluția instanței de fond este greșită, întrucât începând cu data de 1 aprilie 1997 societatea avea obligația de a stinge obligațiile bugetare în ordinea vechimii debitului și a majorărilor de întârziere conform O.M.F.

nr. 620/1997. Referitor la suma de 82.484.189 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente debitelor la 30 aprilie 1999 a susținut că pentru a beneficia de prevederile O.G.nr. 68/1999 petenta avea obligația de a achita în întregime până la 31 august 1999 debitele restante la 30 aprilie 1999. Recursul este nefondat. În fapt prin procesul verbal nr. 698 din 6 octombrie 1999 organele de control ale Administrației Financiare Craiova verificând perioada 1 iulie 1993 – 6 octombrie 1999 au constatat că S.C.”S” SA nu a aplicat prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor nr.620/1997 și a Normelor de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.11/1996, potrivit cărora plățile făcute după 31 martie 1997, majorările de întârziere aferente acestora se operează în evidență în ordinea vechimii debitului restant existent ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată și apoi în contul majorărilor de întârziere aferente.

Prin acest proces verbal au fost stinse din debitul achitat majorările de întârziere în sumă de 52.215.625 lei, societatea având obligația de a le înregistra în contabilitate. Societatea reclamantă a contestat această sumă, precum și pe aceea de 82.484.189 lei reprezentând majorări de întârziere calculate pentru debitul existent la 30 aprilie 1999 și pentru care s-a solicitat reeșalonarea la plată conform O.G.nr.68/1999, printr-o interpretare eronată, de către organele de control, a prevederilor art.4 alin.1 din această ordonanță. Adresându-se cu contestație, pe rând, la Administrația Financiară Craiova, la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și la Ministerul Finanțelor Publice aceasta i-a fost soluționată nefavorabil, motiv pentru care a formulat acțiune la Curtea de Apel Craiova.

În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile în care expertul a conchis că debitul de 134.699.814 lei nu are temei legal, acesta fiind stabilit eronat de organele de control prin interpretarea eronată a prevederilor O.G.nr. 68/1999 a O.G.nr. 11/1996 și prevederilor pct. 2.2; 2.3 și 2.4 din Normele Ministerului Finanțelor aprobate prin O.M.F. nr.620/1997 și astfel că acest debit urmează a fi anulat parțial, suma de mai sus urmând să fie restituită în contul reclamantei care și-a achitat toate obligațiile față de bugetul de stat.. Într-adevăr, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanta și-a achitat integral obligațiile de plată reflectate în contabilitate astfel că în mod greșit s-au aplicat în cauză dispozițiile art .2.3 din O.M.F.

nr. 620/1997, societatea nefăcând plăți parțiale ale obligațiilor bugetare ci a respectat termenele de plată ale acestora. Pe de altă parte, potrivit art. 2 din O.U.G.nr.68/1999 privind stimularea plății obligațiilor față de bugetul de stat, în categoria majorărilor de întârziere sunt cuprinse și majorările de întârziere stabilite prin acte de constatare încheiate de organele competente, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, datorate pentru impozite, taxe și alte venituri ale bugetului de stat pentru perioada de până la 30 aprilie 1999. Întrucât în cauză reclamanta a achitat debitul restant la 30 aprilie 1999, până la 31 august 1999 conform dispozițiilor art. 1 și 4 din sus-menționatul act normativ nu era obligată nici la plata majorărilor de întârziere în sumă de 82.484.189 lei.

Față de această situație soluția instanței de fond de anulare a procesului verbal de control pentru suma de 134.699.814 lei, precum și de anulare a hotărârii dispoziției și deciziei Ministerului Finanțelor, este temeinică și legală. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj în nume propriu, în numele Administrației Finanțelor Publice a municipiului Craiova și al Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 550 din 27 octombrie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 ianuarie 2004.