ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 97/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

S.C.”S” SA a chemat în judecată Administrația Financiară Craiova, Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și Ministerul Finanțelor

Publice, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea

contenciosului administrativ să dispună anularea parțială a procesului verbal

nr. 39868 din 6 octombrie 1999, anularea hotărârii nr. 52 din 28 octombrie 1999

întocmită de Administrația Financiară, anularea dispoziției nr.16 din 9 martie

2000 a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

Dolj și anularea deciziei nr.719 din 27 aprilie 2000 emisă de Ministerul de

Finanțe.

În

motivarea acțiunii reclamanta a susținut că nu datorează plata sumei de

134.699.814 lei și majorări de întârziere, întrucât din acestea suma de

52.215.625 lei este stinsă conform O.M.F. nr. 620/1997, iar suma de 82.484.189

lei nu se datorează conform O.U.G.nr.68/1999, pentru că TVA

s-a plătit la 31

august 1999.

Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 550 din

27 octombrie 2000 a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanta S.C.”S” SA  în

sensul anulării parțiale a actului de control, a menținerii dispoziției și

deciziei pentru suma de 134.699.814 lei și exonerării de plată, menținând

restul.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta achitând integral

la termenele stabilite de lege, obligațiile de plată reflectate în declarațiile

de impunere și în contabilitate, în mod greșit s-a aplicat art. 2.3 din O.M.F. nr.

620/1997, întrucât reclamanta nu  a făcut plăți parțiale în contul obligațiilor

bugetare înregistrate și a respectat termenele de plată ale acestora.

A mai

reținut și că reclamanta a achitat debitul restant până la 31 august 1999

astfel că nu era  obligată nici la plata majorărilor de întârziere în sumă de

82.484.189 lei.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu, în numele

Administrației Financiare a municipiului  Craiova și în numele Ministerului

Finanțelor Publice.

Recurenții

au susținut, în esență că soluția instanței de fond este greșită, întrucât

începând cu data de 1 aprilie 1997 societatea avea obligația de a stinge

obligațiile bugetare în ordinea vechimii debitului și a majorărilor de  întârziere

conform O.M.F. nr. 620/1997.

Referitor

la suma de 82.484.189 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente

debitelor la 30 aprilie 1999 a susținut că pentru a beneficia de prevederile

O.G.nr. 68/1999 petenta avea obligația de a achita în întregime până la 31

august 1999 debitele restante la 30 aprilie 1999.

Recursul

este nefondat.

În fapt

prin procesul verbal nr. 698 din 6 octombrie 1999 organele de control ale

Administrației Financiare Craiova verificând perioada 1 iulie 1993 – 6

octombrie 1999 au constatat că S.C.”S” SA nu a aplicat prevederile Ordinului

Ministrului Finanțelor nr.620/1997 și a Normelor de aplicare a Ordonanței

Guvernului nr.11/1996, potrivit cărora plățile făcute după 31 martie 1997,

majorările de întârziere aferente acestora se operează în evidență în ordinea

vechimii debitului restant existent ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată și

apoi în contul majorărilor de întârziere aferente.

Prin

acest proces verbal au fost stinse din debitul achitat majorările de întârziere

în sumă de 52.215.625 lei, societatea având obligația de a le înregistra în

contabilitate.

Societatea

reclamantă a contestat această sumă, precum și pe aceea de 82.484.189 lei

reprezentând majorări de întârziere calculate pentru debitul existent la 30

aprilie 1999 și pentru care s-a solicitat reeșalonarea la plată conform

O.G.nr.68/1999, printr-o interpretare eronată, de către organele de control, a

prevederilor art.4 alin.1 din  această ordonanță.

Adresându-se

cu contestație, pe rând, la Administrația Financiară Craiova, la  Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dolj și la Ministerul Finanțelor Publice aceasta

i-a fost soluționată nefavorabil, motiv pentru care a formulat acțiune la

Curtea de Apel Craiova.

În

cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile în care expertul a

conchis că debitul de 134.699.814 lei nu are temei legal, acesta fiind stabilit

eronat de organele de control prin interpretarea eronată a prevederilor O.G.nr.

68/1999 a O.G.nr. 11/1996 și prevederilor pct. 2.2; 2.3 și 2.4 din Normele

Ministerului Finanțelor aprobate prin O.M.F. nr.620/1997 și astfel că acest

debit urmează a fi anulat parțial, suma de mai sus urmând să fie restituită în

contul reclamantei care și-a achitat toate obligațiile față de bugetul de stat..

Într-adevăr,

așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanta și-a achitat integral

obligațiile de plată reflectate în contabilitate astfel că în mod greșit s-au

aplicat în cauză dispozițiile art .2.3 din O.M.F. nr. 620/1997, societatea

nefăcând plăți parțiale ale obligațiilor bugetare ci a respectat termenele de

plată ale acestora.

Pe de

altă parte, potrivit art. 2 din O.U.G.nr.68/1999 privind stimularea plății

obligațiilor față de bugetul de stat, în categoria majorărilor de întârziere

sunt cuprinse și majorările de întârziere stabilite prin acte de constatare

încheiate de organele competente, ulterior datei intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe, datorate pentru impozite, taxe și alte venituri ale

bugetului de stat pentru perioada de până la 30 aprilie 1999.

Întrucât

în cauză reclamanta a achitat debitul restant la 30 aprilie 1999, până la 31

august 1999 conform dispozițiilor art. 1 și 4 din sus-menționatul act normativ

nu era obligată nici la plata majorărilor de întârziere în sumă de 82.484.189

lei.

Față de

această situație soluția instanței de fond de anulare a procesului verbal de

control pentru suma de 134.699.814 lei, precum și de anulare a hotărârii

dispoziției și deciziei Ministerului Finanțelor, este temeinică și legală.

Examinând

și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare recursul

declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj în

nume propriu, în numele Administrației Finanțelor Publice a municipiului

Craiova și al Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 550

din 27 octombrie 2000 a  Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  16 ianuarie 2004.