ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1328/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea precizată reclamanta

SC F.D.I. SRL Arad, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Finanțelor Publice a municipiului Arad – fostă

Administrație Financiară a municipiului Arad – anularea procesului verbal de

control nr. 77.636/27.10.2000, a deciziei nr. 806/30 mai 2001 a Ministerului

Finanțelor Publice referitoare la obligația de a plăti impozit pe profit,

majorări de întârziere pentru neplata la termen a T.V.A. și majorări de

întârziere pentru neplata la termen a impozitului pe salarii, precum și

restituirea sumei de 597.332.884 lei reprezentând debitele mai sus-menționate,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că procesul verbal încheiat de Administrația Financiară se situează în

afara cadrului legislativ privind efectuarea controlului fiscal (se efectuează

o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioadă supusă

impozitării.

Chiar dacă primul proces verbal de

control a fost desființat în cadrul procedurii prealabile administrative, acest

lucru nu dădea dreptul organului de control să efectueze o nouă verificare a

aceleiași perioade.

Prin sentința nr. 27 din 12

februarie 2002 s-a admis acțiunea în parte acțiunea, s-a anulat procesul verbal

nr. 7736/2000 al Administrației Financiare a municipiului Arad, hotărârea nr.

56 din 14 decembrie 2000 emisă de aceeași pârâtă și decizia nr. 806/30 mai 2001

a Ministerului Finanțelor cu referire la obligarea reclamantei la plata sumei

de 217.463.893 lei impozit pe profit și 288.983.352 lei majorări de întârziere

aferente către bugetul de stat, obligând pârâții să-i restituie aceste sume au

mai fost obligați pârâții la 18.100.530 lei cheltuieli de judecată reclamantei.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:

Prin decizia nr. 806/30 mai 2001 a

Ministerului Finanțelor Publice s-a respins contestația reclamantei ca

neîntemeiată pentru suma de 506.447.245 lei impozit pe profit și majorări de

întârziere.

Prin aceeași decizie Ministerul

Finanțelor Publice a dispus desființarea capitalului referitor la majorările de

întârziere aferente impozitului pe salarii pe luna iunie 1999, din procesul

verbal contestat și a dispus ca o nouă echipă de control să recalculeze și să

încheie un nou act de control.

S-a constatat că la data judecării

în contencios administrativ exista un singur proces-verbal de control încheiat

la 27 octombrie 2000 cu nr. 77636 fiind singurul titlu de creanță fiscală.

Cu referire la suma de 217.463.893

lei impozit pe profit și majorările de întârziere aferente de 299.983.352 lei,

instanța a constatat că nu sunt datorate – în cauză fiind efectuată și o

expertiză financiar - contabilă.

Împotriva sentinței a formulat

recurs Curtea de Apel Timișoara, D.G.F.P. a județului Arad și Administrația

Finanțelor Publice a municipiului Arad.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara a criticat sentința astfel.

Față de reglementările legale se

constată că reclamanta F.A. a importat bunuri destinate majorării capitalului

social al societății comerciale în care este unic asociat, operațiunea pentru

care a beneficiat de facilitățile prevăzute la art. 13 lit. a) din O.U.G. nr.

92/1997, facilități de care nu poate beneficia și SC F.D.I. SRL Arad, pentru

că, în această situație, nu are, ca persoană juridică calitatea de investitor.

În consecință, SC F.D.I. SRL nu

poate beneficia de facilitățile prevăzute de art. 13 lit. c) alin. (2) din

actul normativ, care precizează că investitorii beneficiază de deducerea din

profitul impozabil aferent exercițiului financiar, a unei cote de 20% din

prețul de achiziție a echipamentelor tehnologice – mașini și unelte – ce

constituie active amortizabile achiziționate în cursul respectivului exercițiu

financiar, acest simulent fiscal fiind acordat în directa corelație cu bunurile

de același gen achiziționate din import sau de pe piața internă pentru care (în

situația bunurilor importate) se acordă și facilitățile prevăzute la art. 13

lit. b).

Atunci când asemenea achiziții de

bunuri se fac din resursele proprii ale societății comerciale sau din resurse atrase

ori împrumutate ale agentului economic, pe lângă facilitățile prevăzute de art.

13 lit. b) din ordonanță, beneficiază și de stimulente fiscale, putându-se opta

pentru una din formele prevăzute de art. 13 lit. c).

Conform alin. (1) al art. 12 din O.U.G.

nr. 92/1997 „orice investiție efectuată potrivit prezente ordonanțe de urgență,

beneficiază de facilități vamale și fiscale prevăzute în prezentul capitol”.

În speță SC F.D.I. SRL Arad nu a

efectuat nici o cheltuială de natură investițională, nu are calitate de

investitor, fiind exclusă acordarea facilităților pentru investitori.

În mod legal organele de control au

stabilit că societatea nu beneficiază de facilitățile fiscale prevăzute la art.

13 lit. c) alin. (2) din ordonanță, importul respectiv fiind făcut în nume

propriu de asociată și nu de către societate, astfel că în mod legal au

reîntregit profitul agentului economic și au recalculat impozitul pe profit

datorat (Anexa 4 din actul de control), astfel că societatea datorează suma de

217.463.893 lei impozit pe profit și 288.983.352 lei majorări de întârziere.

Direcția Generală a Finanțelor

Publice prin reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, a criticat sentința

astfel:

În procedura prealabilă

administrativă nu s-a solicitat de către agentul economic restituirea sumei de

597.332.884 lei, nu s-a dovedit că suma s-ar fi achitat la bugetul de stat,

astfel că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în faza

procedurii prealabile administrative.

Prin procesul-verbal de control al

Administrației Financiare a municipiului Arad, s-a reținut că F.A., persoană

fizică în 1998 a achiziționat din import, în nume propriu mașini și utilaje pe

care le-a adus ca aport în natură la capitalul reclamantei, beneficiind conform

prevederilor art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997 de scutirea de la plata

taxelor vamale și T.V.A.

Deși reclamanta intimată SC F.D.I.

SRL, persoană juridică, nu avea calitatea de investitor pentru aceste bunuri, a

calculat și dedus din profitul impozabil 20% din prețul de achiziție, cu toate

că nu a efectuat nici o cheltuială de natură investițională și că potrivit

legii de această facilitățile beneficiază numai investitorii - art. 13 lit. c).

În mod legal organele de control au

stabilit că pentru aceste operațiuni societatea nu beneficiază de facilitățile

fiscale prevăzute de ordonanța citată.

Cu privire la scutirea de impozit la

profitul reinvestit aferent unor utilaje aduse ca aport la capital de către

asociat, se constată că în perioada 1 ianuarie 1999 - 7 martie 1999 investiția realizată

s-a finanțat exclusiv din resursele proprii ale asociatului unic și nu din cele

ale societății comerciale.

Conform art. 13 lit. f) O.U.G. nr.

92/1997, modificată și completată prin Legea nr. 241/1998, aportul adus în

natură la capitalul social, de către asociata F.A. în 1999, nu constituie

profit reinvestit.

Administrația Finanțelor Publice a

declarat recurs cu specificarea că sunt de acord și se raliază motivelor de

recurs formulate de D.G.F.P. Arad.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Cu referire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru bunurile importate de

reclamanta F.A., destinate majorării capitalului social al societății

comerciale în care este unic asociat, operațiunea a beneficiat de facilitățile

prevăzute de art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997, însă SC F.D.I.  SRL Arad

nu putea beneficia, întrucât la data importurilor ca persoană juridică nu avea

calitatea de investitor și nu a făcut nici o cheltuială în acest sens, astfel

că în mod legal organele de control financiar au stabilit că societatea nu

beneficiază de facilitățile fiscale prevăzute de art. 13 lit. c) alin. (2) din

O.U.G. nr. 92/1997, astfel că în mod corect s-a reîntregit profitul agentului

economic și s-a recalculat impozitul pe profit datorat (Anexa 4 din actul de

control), fiind bine stabilită în sarcina societății suma de plată 217.463.893

lei impozit pe profit și 288.983.352 lei majorări de întârziere.

Recursul pentru considerentele

expuse este fondat, se va admite ca atare, se va casa sentința și în fond se va

respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

În ceea ce privește recursul

Direcției Generale a Finanțelor Publice prin reprezentarea Ministerului

Finanțelor Publice constată:

Prin acțiunea înregistrată la

1597/CA/2001, reclamanta SC F.D.I. SRL Arad a solicitat și restituirea sumei de

597.332.884 lei debite nedatorate vizând impozite și majorări, care nu a format

obiect de contestare în procedura prealabilă administrativă, astfel că nici

instanța de contencios administrativ nu putea soluționa cauza sub acest aspect.

Celelalte motive de recurs fiind

similare cu cele invocate de Parchet ca și cele din recursul Administrației

Finanțelor Publice Arad, pentru considerentele expuse, se vor admite cu casarea

sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice

prin D.G.F.P. a județului Arad și Administrația Finanțelor Publice a

municipiului Arad împotriva sentinței nr. 27 din 12 februarie 2003 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ

Casează sentința atacată și pe fond

respinge acțiunea reclamantei SC F.D.I. SRL Arad.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2003.