ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5564/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ, SC F.P. SA Arad a solicitat, în contradictoriu cu

Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și Agenția Națională de

Administrare Fiscală, anularea procesului-verbal de control nr. 1304 din 19

aprilie 2004 și a deciziei nr. 177 din 22 iunie 2004, arătând că în mod nelegal

a fost obligată de pârâte, să plătească la bugetul de stat, impozit pe profit

suplimentar, dobânzi și penalități de întârziere, în sumă totală de

6.565.201.050 lei.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat

tardivitatea introducerii acțiunii, iar pe fond a arătat că acțiunea nu este

întemeiată, precizând că organele de control au stabilit obligații bugetare

suplimentare în sarcina reclamantei, făcând aplicarea art. 22 din O.G. nr.

70/1994 și ale art. 27 din Legea nr. 414/2002.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 98 din 23 martie

2005, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F.P. SA Arad

împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Arad.

A anulat în parte decizia nr. 177

din 22 iunie 2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală și

procesul-verbal de control nr. 1304 din 19 aprilie 2004, emis de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Arad, cu privire la obligarea reclamantei la

plata sumei de 6.171.100.925 lei, reprezentând 3.791.889.572 lei impozit pe

profit, 1.930.098.103 lei dobânzi accesorii impozitului pe profit și

449.119.250 lei majorări de întârziere aferente.

A luat act de renunțarea la judecată

la capătul de cerere privind suspendarea executării procesului-verbal nr. 1304

din 19 aprilie 2004.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Având în vedere relația contractuală

dintre SC F.P. SA și SC F. SA Arad, aceasta din urmă beneficiind de facilități

fiscale, organul de control a procedat la recalcularea valorii de piață a

tranzacțiilor practicate între cele două societăți comerciale, rezultând

diferențe de impozit pe profit, reținute prin actul de control, precum și

dobânzi și penalități de întârziere.

Așa cum a rezultat și din raportul

de expertiză, procedura urmată a fost una greșită, în ceea ce privește

delimitarea cheltuielilor și în ceea ce privește algoritmul de calcul al marjei

profitului.

S-a reținut că acțiunea este

nefondată, cu privire la suma de 193.920.967 lei, întrucât reclamanta nu s-a

conformat prevederilor art. 170 lit. c) și d) C. proc. fisc.

În ceea ce privește contestarea

sumei de 200.179.158 lei, această cerere a rămas fără obiect, procesul-verbal

fiind desființat în parte prin decizia nr. 177/2004, emisă de Agenția Națională

de Administrare Fiscală.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, în nume propriu

și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Recurenta a reiterat excepția

tardivității acțiunii reclamantei, față de capătul de cerere privind anularea

deciziei nr. 177 din 22 iunie 2004, emisă de Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală București,

având în vedere că reclamanta și-a precizat acțiunea la termenul din 5

octombrie 2004, iar Agenția Națională de Administrare Fiscală a emis decizia

sus-menționată, la data de 22 iunie 2004.

În ceea ce privește fondul cauzei,

recurenta a arătat că în mod corect organul de control a stabilit, pe de o

parte, categoriile de cheltuieli care sunt aferente în întregime activității de

marketing, publicitate și management, iar pe de altă parte, cheltuielile care

nu sunt aferente acestei activități, precum și cele care sunt aferente doar

într-o anumită proporție. Astfel, s-a stabilit că nu sunt aferente veniturilor

din activitatea de marketing, publicitate, management, cheltuielile cu diferențele

nefavorabile la curs valutar aferente furnizorilor externi rezultate din

derularea operațiunilor de import.

Pe de altă parte, a mai susținut

recurenta, în perioada 1 aprilie 2001 - 30 iunie 2005, SC F. SA a beneficiat de

facilități fiscale privind impozitul pe profit, fiind scutită de plata

impozitului pe profit pentru partea din profitul brut reinvestit în temeiul

art. 21.2 din Legea nr. 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor

privați, pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii,

cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește stabilirea

costurilor reale ale acestor prestări de servicii executate și facturate de SC

F. SA, către SC F.P. SA, organele de control corect au stabilit că aceste

cheltuieli sunt aferente doar într-o anumită proporție activității de

marketing, publicitate, management, această cotă fiind stabilită prin

înmulțirea acestor cheltuieli, cu ponderea veniturilor din activitatea de

marketing, publicitate, management, în total cifra de afaceri.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Între reclamanta SC F.P. SA și SC F.

SA Arad, societăți comerciale care fac parte dintr-un grup de firme în care SC

F. SA deține 99,9% din capitalul social, a fost încheiat contractul de prestări

servicii nr. 9 din 16 iulie 1998, în baza acelui contract și a actului

adițional nr. 3415 din 17 iunie 1998 convenindu-se ca reclamanta să plătească

5% din cifra de afaceri, celeilalte societăți comerciale, pentru prestări

servicii.

Conform contractului, SC F. SA s-a

obligat să presteze în favoarea reclamantei, servicii de marketing și

publicitate pentru produsele și mărfurile acesteia, servicii de import-export.

Prin actul adițional nr. 3415 din 17 iulie 1998, SC F. SA s-a obligat să

presteze servicii de studiere a pieței, sondaj și publicitate pentru produsele

și mărfurile reclamantei, servicii de import-export și consultanță pentru

afaceri și management.

Organele de control au făcut

aplicarea art. 22 din O.G. nr. 70/1994, considerând că, date fiind raporturile

dintre SC F. SA și reclamantă, aceasta din urmă s-a aflat în avantaj; prin

relațiile cu SC F. SA beneficiază de facilități fiscale (în baza Legii nr.

133/1999), procedând la recalcularea valorii de piață a tranzacțiilor

practicate, între cele două societăți comerciale rezultând diferențe de impozit

pe profit reținute în actul de control, precum și ca accesorii impozitului,

dobânzi și penalități de întârziere.

Soluția organului de control este

greșită.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din

O.G. nr. 70/1994, „în vederea determinării obligațiilor fiscale potrivit

prevederilor prezentei ordonanțe, organele de control au dreptul de a controla

și

a) operațiunile care au ca scop

evitarea sau diminuarea plății impozitelor;

b) operațiunile efectuate în numele contribuabilului,

dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor care acționează în

numele acestora.

De asemenea, potrivit H.G. nr.

402/2000, prin care au fost aprobate Instrucțiunile privind metodologia de

calcul a impozitului pe profit: „în cazul tranzacțiilor dintre contribuabili

sau dintre aceștia și o persoană fizică sau o entitate fără personalitate

juridică care participă sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul

altui contribuabil sau altei entități, fără personalitate juridică, valoarea ce

va fi recunoscută de autoritatea fiscală, este valoarea de piață a

tranzacțiilor.

La estimarea valorii de piață a

tranzacțiilor vor fi utilizate următoarele:

c) metoda „cost plus”, în care

prețul obișnuit al pieței trebuie determinat ca valoare a costurilor

principale, mărite cu o rată de profit similară domeniului de activitate al

contribuabilului.

Prin expertiza administrată în

cauză, însușită în mod corect de instanța de fond s-a arătat că pentru

aplicarea metodei cost plus, algoritmul corect de calcul al prețului este

Prețul - Costuri + (Costuri x Rata procentuală a profitului față de

costuri/100), organele de control aplicând un algoritm greșit.

Expertul a mai arătat că marjele de

profit înregistrate pe întreaga activitate a SC F. SA, astfel cum sunt

reflectate în bilanțurile contabile, în condițiile inflației din 2001, 2002,

2003, „se încadrează în mod evident în normalitate și în practica pieței și

sunt, astfel, mult inferioare ratelor medii de profit ale societăților similare

selectate de organele de control”.

Astfel că actele administrative

contestate sunt nelegale în ceea ce privește obligarea acestei societăți

comerciale la plata către bugetul de stat a sumei de 6.171.100.925 lei

reprezentând 3.791.883.572 lei impozit pe profit, 1.930.098.103 lei dobânzi și

449.119.250 lei penalități de întârziere aferente, astfel că în mod corect

prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a anulat procesul-verbal de

control și decizia nr. 177 din 22 iunie 2004, cu privire la aceste sume.

În ce privește tardivitatea

precizării acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea

deciziei nr. 177/2004, în mod corect instanța de fond a respins această

excepție, prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2004, având în

vedere că decizia contestată a fost comunicată la data de 25 iunie 2004, iar

reclamanta și-a precizat acțiunea, cu privire și la acest act administrativ, la

data de 21 iunie 2004, înăuntrul termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr.

29/1990.

Așa fiind, instanța constată ca

fiind nefondate, criticile formulate în prezenta cauză, urmând a se respinge

recursul în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în nume propriu și în

reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, împotriva sentinței

civile nr. 98 din 23 martie 2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 noiembrie 2005.