ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5564/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, SC F.P. SA Arad a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea procesului-verbal de control nr. 1304 din 19 aprilie 2004 și a deciziei nr. 177 din 22 iunie 2004, arătând că în mod nelegal a fost obligată de pârâte, să plătească la bugetul de stat, impozit pe profit suplimentar, dobânzi și penalități de întârziere, în sumă totală de 6.565.201.050 lei. Prin întâmpinare, pârâta a invocat tardivitatea introducerii acțiunii, iar pe fond a arătat că acțiunea nu este întemeiată, precizând că organele de control au stabilit obligații bugetare suplimentare în sarcina reclamantei, făcând aplicarea art. 22 din O.G.

nr. 70/1994 și ale art. 27 din Legea nr. 414/2002. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 98 din 23 martie 2005, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F.P. SA Arad împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad. A anulat în parte decizia nr. 177 din 22 iunie 2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală și procesul-verbal de control nr. 1304 din 19 aprilie 2004, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 6.171.100.925 lei, reprezentând 3.791.889.572 lei impozit pe profit, 1.930.098.103 lei dobânzi accesorii impozitului pe profit și 449.119.250 lei majorări de întârziere aferente.

A luat act de renunțarea la judecată la capătul de cerere privind suspendarea executării procesului-verbal nr. 1304 din 19 aprilie 2004. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Având în vedere relația contractuală dintre SC F.P. SA și SC F. SA Arad, aceasta din urmă beneficiind de facilități fiscale, organul de control a procedat la recalcularea valorii de piață a tranzacțiilor practicate între cele două societăți comerciale, rezultând diferențe de impozit pe profit, reținute prin actul de control, precum și dobânzi și penalități de întârziere. Așa cum a rezultat și din raportul de expertiză, procedura urmată a fost una greșită, în ceea ce privește delimitarea cheltuielilor și în ceea ce privește algoritmul de calcul al marjei profitului.

S-a reținut că acțiunea este nefondată, cu privire la suma de 193.920.967 lei, întrucât reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 170 lit. c) și d) C. proc. fisc. În ceea ce privește contestarea sumei de 200.179.158 lei, această cerere a rămas fără obiect, procesul-verbal fiind desființat în parte prin decizia nr. 177/2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Recurenta a reiterat excepția tardivității acțiunii reclamantei, față de capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 177 din 22 iunie 2004, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală București, având în vedere că reclamanta și-a precizat acțiunea la termenul din 5 octombrie 2004, iar Agenția Națională de Administrare Fiscală a emis decizia sus-menționată, la data de 22 iunie 2004. În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că în mod corect organul de control a stabilit, pe de o parte, categoriile de cheltuieli care sunt aferente în întregime activității de marketing, publicitate și management, iar pe de altă parte, cheltuielile care nu sunt aferente acestei activități, precum și cele care sunt aferente doar într-o anumită proporție.

Astfel, s-a stabilit că nu sunt aferente veniturilor din activitatea de marketing, publicitate, management, cheltuielile cu diferențele nefavorabile la curs valutar aferente furnizorilor externi rezultate din derularea operațiunilor de import. Pe de altă parte, a mai susținut recurenta, în perioada 1 aprilie 2001 - 30 iunie 2005, SC F. SA a beneficiat de facilități fiscale privind impozitul pe profit, fiind scutită de plata impozitului pe profit pentru partea din profitul brut reinvestit în temeiul art. 21.2 din Legea nr. 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor privați, pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește stabilirea costurilor reale ale acestor prestări de servicii executate și facturate de SC F. SA, către SC F.P.

SA, organele de control corect au stabilit că aceste cheltuieli sunt aferente doar într-o anumită proporție activității de marketing, publicitate, management, această cotă fiind stabilită prin înmulțirea acestor cheltuieli, cu ponderea veniturilor din activitatea de marketing, publicitate, management, în total cifra de afaceri. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Între reclamanta SC F.P. SA și SC F. SA Arad, societăți comerciale care fac parte dintr-un grup de firme în care SC F. SA deține 99,9% din capitalul social, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 9 din 16 iulie 1998, în baza acelui contract și a actului adițional nr. 3415 din 17 iunie 1998 convenindu-se ca reclamanta să plătească 5% din cifra de afaceri, celeilalte societăți comerciale, pentru prestări servicii.

Conform contractului, SC F. SA s-a obligat să presteze în favoarea reclamantei, servicii de marketing și publicitate pentru produsele și mărfurile acesteia, servicii de import-export. Prin actul adițional nr. 3415 din 17 iulie 1998, SC F. SA s-a obligat să presteze servicii de studiere a pieței, sondaj și publicitate pentru produsele și mărfurile reclamantei, servicii de import-export și consultanță pentru afaceri și management. Organele de control au făcut aplicarea art. 22 din O.G. nr. 70/1994, considerând că, date fiind raporturile dintre SC F. SA și reclamantă, aceasta din urmă s-a aflat în avantaj; prin relațiile cu SC F. SA beneficiază de facilități fiscale (în baza Legii nr. 133/1999), procedând la recalcularea valorii de piață a tranzacțiilor practicate, între cele două societăți comerciale rezultând diferențe de impozit pe profit reținute în actul de control, precum și ca accesorii impozitului, dobânzi și penalități de întârziere.

Soluția organului de control este greșită. Potrivit dispozițiilor art. 22 din O.G. nr. 70/1994, „în vederea determinării obligațiilor fiscale potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, organele de control au dreptul de a controla și a) operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor; b) operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor care acționează în numele acestora. De asemenea, potrivit H.G. nr. 402/2000, prin care au fost aprobate Instrucțiunile privind metodologia de calcul a impozitului pe profit: „în cazul tranzacțiilor dintre contribuabili sau dintre aceștia și o persoană fizică sau o entitate fără personalitate juridică care participă sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entități, fără personalitate juridică, valoarea ce va fi recunoscută de autoritatea fiscală, este valoarea de piață a tranzacțiilor.

La estimarea valorii de piață a tranzacțiilor vor fi utilizate următoarele: c) metoda „cost plus”, în care prețul obișnuit al pieței trebuie determinat ca valoare a costurilor principale, mărite cu o rată de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului. Prin expertiza administrată în cauză, însușită în mod corect de instanța de fond s-a arătat că pentru aplicarea metodei cost plus, algoritmul corect de calcul al prețului este Prețul - Costuri + (Costuri x Rata procentuală a profitului față de costuri/100), organele de control aplicând un algoritm greșit. Expertul a mai arătat că marjele de profit înregistrate pe întreaga activitate a SC F. SA, astfel cum sunt reflectate în bilanțurile contabile, în condițiile inflației din 2001, 2002, 2003, „se încadrează în mod evident în normalitate și în practica pieței și sunt, astfel, mult inferioare ratelor medii de profit ale societăților similare selectate de organele de control”.

Astfel că actele administrative contestate sunt nelegale în ceea ce privește obligarea acestei societăți comerciale la plata către bugetul de stat a sumei de 6.171.100.925 lei reprezentând 3.791.883.572 lei impozit pe profit, 1.930.098.103 lei dobânzi și 449.119.250 lei penalități de întârziere aferente, astfel că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a anulat procesul-verbal de control și decizia nr. 177 din 22 iunie 2004, cu privire la aceste sume. În ce privește tardivitatea precizării acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 177/2004, în mod corect instanța de fond a respins această excepție, prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2004, având în vedere că decizia contestată a fost comunicată la data de 25 iunie 2004, iar reclamanta și-a precizat acțiunea, cu privire și la acest act administrativ, la data de 21 iunie 2004, înăuntrul termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Așa fiind, instanța constată ca fiind nefondate, criticile formulate în prezenta cauză, urmând a se respinge recursul în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 98 din 23 martie 2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2005.