ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC L. SRL Arad a

solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Administrația

Finanțelor Publice a municipiului Arad, anularea deciziei nr. 1049 din 11 iulie

2001 și a procesului-verbal nr. 12 din 9 februarie 2001, privind obligarea

societății de a vira la bugetul de stat suma de 1.254.785.543 lei reprezentând

majorări de întârziere aferente T.V.A.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 1.254.785.543 lei,

reținându-se că nu a achitat debitul în sumă de 1.480.232.157 lei până la data

de 31 octombrie 2000, conform prevederilor O.U.G. nr. 163/2000, în condițiile

în care, în realitate, societatea a achitat debitul respectiv, precum și în

plus suma de 50.000.000 lei, organele de control omițând a lua în considerare

ordinele de plată nr. 112 din 21 septembrie 2000 și nr. 115 din 3 octombrie

2000.

Prin sentința civilă nr. 6 din 21

ianuarie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea în contencios administrativ (astfel cum a fost

precizată) a reclamantei SC L. SRL Arad și a anulat decizia nr. 1049 din 11

iulie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și procesul-verbal nr.12 din 9

februarie 2001 al Administrației Finanțelor Publice Arad privind obligarea

reclamantei de a vira la bugetul de stat 1.254.785.543 lei, reprezentând

majorări de întârziere aferente T.V.A.

A obligat pârâții să-i plătească

reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 8.441.500 lei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanta a îndeplinit condițiile cumulative

prevăzute de art. 4 și 6 din O.U.G. nr. 163/2000, astfel că nu datorează

majorările de întârziere aferente T.V.A., astfel cum s-a reținut prin actele

atacate în instanță.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate au declarat recurs atât Administrația Finanțelor Publice a

municipiului Arad, precum și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Arad și Ministerul Finanțelor Publice.

În motivarea recursului său,

Administrația Finanțelor Publice a municipiului Arad a susținut, în esență, că

la data de 9 februarie 2001 (data controlului), societatea reclamantă a achitat

cu Ordinul de plată nr. 11 din 9 februarie 2001, o ultimă plată în sumă de

50.000.000 lei pentru o restanță neachitată din T.V.A. - ul de plată stabilit

la data de 9 octombrie 2000, situație în care nu poate beneficia de prevederile

O.U.G. nr. 163/2000, din moment ce nu a respectat condițiile stabilite, în mod

imperativ, în respectivul act normativ.

S-a mai susținut că organul de

control a luat în considerare Ordinul de plată nr. 11 din 21 septembrie 2000,

pentru suma de 50.000.000 lei, Ordinul de plată nr. 115 din 3 octombrie 2000,

tot pentru suma de 50.000.000 lei, precum și Ordinul de plată nr. 58 din 26 mai

1998, în sumă de 40.000.000 lei și că expertiza dispusă în cauză de instanță nu

a fost comunicată niciodată respectivei recurente.

În recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Arad și Ministerul Finanțelor Publice

s-a susținut, în esență, că societatea nu a achitat integral debitul restant la

data de 19 octombrie 2000, în sumă de 1.430.232.157 lei reprezentând T.V.A.,

rămânând o diferență de 50.000.000 lei care s-a achitat în timpul controlului,

cu Ordinul de plată nr. 11 din 9 februarie 2001 și, în consecință, nu poate

beneficia de scutire la plata majorărilor de întârziere aferente T.V.A.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului și a normelor juridice incidente în cauză, se constată că ambele

recursuri sunt nefondate.

Astfel cum rezultă din încheierea de

ședință din 5 noiembrie 2002, toți pârâții au fost reprezentați de consilierul

juridic B.P., iar instanța a dispus amânarea judecării cauzei la 3 decembrie

2002 pentru efectuarea raportului de expertiză, acordând tuturor părților

termenul în cunoștință.

Prin încheierea de ședință din 3

decembrie 2002, pârâții au fost prezentați de consilierul juridic M.B., iar

instanța a dat termen în cunoștința tuturor părților, pentru a se studia

raportul de expertiză și pentru eventuale obiecțiuni.

Cu toate că raportul de expertiză

fusese depus la dosar anterior termenului din 3 decembrie 2002, iar

reprezentanta pârâților cunoștea acest lucru, fiind prezentă la termenul respectiv,

pârâții nu au depus diligențe pentru a studia raportul de expertiză și pentru a

formula obiecțiuni.

În consecință, susținerile

recurentei Administrația Finanțelor Publice a municipiului Arad, în sensul că

nu a putut formula obiecțiuni cu privire la constatările expertului, precum și

invocarea prevederilor art. 86 alin. (1) și ale art. 208 alin. (1) C. proc.

civ., sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 4 din O.U.G. nr.

163/2000, majorările de întârziere aferente importurilor și taxelor datorate

bugetului de stat, restante la data intrării în vigoare a ordonanței, 19

octombrie 2000, se scutesc la plată dacă debitele care le-au generat, s-au

plătit până la data de 31 octombrie 2000.

Art. 6 din același act normativ

prevede și condiția cumulativă cu cea din art. 4, ca debitele bugetare cu

termene de plată scadente începând cu 19 octombrie 2000, data intrării în

vigoare a ordonanței, să fie, de asemenea, achitate până la data de 29

decembrie 2000, inclusiv.

Din concluziile raportului de

expertiză aflat la dosar rezultă că societatea reclamantă a achitat integral

T.V.A. scadentă la 19 octombrie 2000, până la termenul limită prevăzut de

O.U.G. nr. 163/2000 – 29 octombrie 2000.

Se mai reține că organele de control

au stabilit obligațiile societății către bugetul de stat pornind de la date

eronate și ignorând Ordinul de plată nr. 58 din 26 mai 1998, prin care aceasta

a achitat la buget suma de 40.000.000 lei în două tranșe, în mai și iunie 1998,

sumă care a fost omisă din situația întocmită cu ocazia verificării SC L. SRL.

Prin procesul-verbal de control nr.

12 din 9 februarie 2001, întocmit de Administrația Finanțelor Publice a

municipiului Arad, se refuză scutirea societății de la plata majorărilor de

întârziere la T.V.A., pe motivul că aceasta nu a achitat suma de 50.000.000 lei

în contul T.V.A. până la data de 31 decembrie 2000.

Organul de control nu a luat, însă,

în calcul cele 2 Ordine de plată pentru câte 50.000.000 lei, respectiv Ordinul

de plată nr. 112 din 20 septembrie 2000 și Ordinul de plată nr. 115 din 3 octombrie

2000.

În consecință, în mod întemeiat,

instanța de fond a reținut că societatea reclamantă a îndeplinit condițiile

cumulative prevăzute de art. 4 și 6 din O.U.G. nr. 163/2000 și că nu datorează

majorările de întârziere aferente T.V.A., astfel cum s-a reținut prin

procesul-verbal de control nr. 12 din 9 februarie 2001 și prin decizia

Ministerului Finanțelor Publice nr. 1049 din 11 iulie 2001.

Având în vedere considerentele

prezentate, recursurile declarate în cauză urmează să fie respinse ca nefondate,

iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenții pârâți vor fi obligați să

plătească societății intimate suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată,

reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Administrația Finanțelor Publice a municipiului Arad, precum și de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Arad și Ministerul Finanțelor

Publice, împotriva sentinței civile nr. 6 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Obligă recurenții la plata sumei de 15.000.000 lei

cheltuieli de judecată către SC L. SRL Arad.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2003.