ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2582/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 170 din 17 ianuarie 2001, a respins acțiunea introdusă de Fondul Proprietății de Stat (în prezent Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului) împotriva SC C.P. SA Deva, prin care se solicita obligarea acesteia la plata sumei de 102.762.499 lei daune-interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an. S-a reținut că dividendele datorate de pârâtă pentru anul 1996, în sumă de 132.209.800 lei, au fost plătite de pârâtă la data de 31 august 1997, iar pentru daune nu s-a făcut nici o dovadă.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin decizia nr. 497 din 13 iunie 2001, a considerat că dividendele au fost plătite cu întârziere din culpa reclamantei, care nu le-a cerut de la pârâtă, nu se pot pretinde daune, iar delăsarea sa nu poate fi imputată pârâtei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că temeiul legal al daunelor-interese este art. 1088 C. civ., coroborat cu art. 43 C. com. Din coroborarea acestor texte, care greșit nu au fost reținute de instanțe, rezultă că, în raporturile de drept comercial, daunele se cuvin creditorului, fără ca acesta să fie ținut a justifica vreo pagubă, iar aceste daune curg de drept de la data scadenței, fără punere în întârziere.

Cum pârâta a plătit cu întârziere dividendele operau în cauză dispozițiile art. 43 C. com. Deși, prin recursul scris, calculul daunelor-interese moratorii s-a cerut, așa cum a fost stabilit în acțiune, s-a depus și o notă de calcul al acestora la nivelul dobânzii de referință a B.N.R. Recursul este fondat pentru următoarele motive: Ambele instanțe, deși, practic, instanța de apel nu a motivat respingerea acestei cereri, au considerat că pârâta nu datorează daune-interese moratorii, fie pentru că nu a făcut dovada prejudiciului, fie pentru că întârzierea în plata dividendelor s-a datorat culpei pârâtei. În oricare din cele două situații, soluțiile sunt greșite pentru că, potrivit art. 43 C. com., se naște pentru debitor obligația de a plăti dobânzi pentru datoriile scadente și este pus de drept în întârziere, iar potrivit art. 1088 C. civ., creditorul nu trebuie să facă dovada prejudiciului.

Deci, din acest punct de vedere, al dreptului de a alege pentru creditor cu privire la dobânzile comerciale, cererea formulată trebuia admisă, din moment ce a rezultat că plata dividendelor s-a făcut cu întârziere. În ceea ce privește calculul dobânzilor, dacă, pe parcursul judecării recursului, recurenta nu-și revizuia cererea în sensul calculului și la nivelul de referință al B.N.R., recursul urma să fie respins, dat fiind atât practica constantă a Curții Supreme de Justiție, creată până la publicarea O.G. nr. 9/2000, cât și dispozițiile acestui act normativ. La dosarul de recurs se află nota de calcul a daunelor-interese moratorii în varianta dobânzii de referință B.N.R., notă care nu a fost contestată de pârâtă, din care rezultă că, pentru dividendele aferente anului 1996, daunele sunt în sumă de 93.964.017 lei.

Cum situația de fapt s-a schimbat prin depunerea actului arătat, varianta calculului din acest act fiind singura corectă, urmează a se admite recursul și a se modifica decizia, în sensul schimbării în tot a sentinței, admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 93.964.017 lei daune-interese moratorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 497/A din 13 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 110/CA din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului Hunedoara, pe care o schimbă în tot și admite în parte acțiunea reclamantei. Obligă pârâta, SC C.P. SA Deva, la plata sumei de 93.964.017 lei, reprezentând daune-interese moratorii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 mai 2003.