ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2582/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

civilă nr. 170 din 17 ianuarie 2001, a respins acțiunea introdusă de Fondul

Proprietății de Stat (în prezent Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului) împotriva SC C.P. SA Deva, prin care se solicita

obligarea acesteia la plata sumei de 102.762.499 lei daune-interese moratorii

calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite

de persoanele juridice pe termen de 1 an.

S-a reținut că dividendele datorate

de pârâtă pentru anul 1996, în sumă de 132.209.800 lei, au fost plătite de

pârâtă la data de 31 august 1997, iar pentru daune nu s-a făcut nici o dovadă.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins de Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin decizia nr. 497 din 13 iunie

2001, a considerat că dividendele au fost plătite cu întârziere din culpa

reclamantei, care nu le-a cerut de la pârâtă, nu se pot pretinde daune, iar

delăsarea sa nu poate fi imputată pârâtei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului, care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., a susținut că temeiul legal al daunelor-interese este art. 1088 C.

civ., coroborat cu art. 43 C. com.

Din coroborarea acestor texte, care

greșit nu au fost reținute de instanțe, rezultă că, în raporturile de drept

comercial, daunele se cuvin creditorului, fără ca acesta să fie ținut a

justifica vreo pagubă, iar aceste daune curg de drept de la data scadenței,

fără punere în întârziere.

Cum pârâta a plătit cu întârziere

dividendele operau în cauză dispozițiile art. 43 C. com.

Deși, prin recursul scris, calculul

daunelor-interese moratorii s-a cerut, așa cum a fost stabilit în acțiune, s-a

depus și o notă de calcul al acestora la nivelul dobânzii de referință a B.N.R.

Recursul este fondat pentru

următoarele motive:

Ambele instanțe, deși, practic,

instanța de apel nu a motivat respingerea acestei cereri, au considerat că

pârâta nu datorează daune-interese moratorii, fie pentru că nu a făcut dovada

prejudiciului, fie pentru că întârzierea în plata dividendelor s-a datorat

culpei pârâtei.

În oricare din cele două situații,

soluțiile sunt greșite pentru că, potrivit art. 43 C. com., se naște pentru

debitor obligația de a plăti dobânzi pentru datoriile scadente și este pus de

drept în întârziere, iar potrivit art. 1088 C. civ., creditorul nu trebuie să

facă dovada prejudiciului.

Deci, din acest punct de vedere, al

dreptului de a alege pentru creditor cu privire la dobânzile comerciale,

cererea formulată trebuia admisă, din moment ce a rezultat că plata

dividendelor s-a făcut cu întârziere.

În ceea ce privește calculul

dobânzilor, dacă, pe parcursul judecării recursului, recurenta nu-și revizuia

cererea în sensul calculului și la nivelul de referință al B.N.R., recursul

urma să fie respins, dat fiind atât practica constantă a Curții Supreme de

Justiție, creată până la publicarea O.G. nr. 9/2000, cât și dispozițiile

acestui act normativ.

La dosarul de recurs se află nota de

calcul a daunelor-interese moratorii în varianta dobânzii de referință B.N.R.,

notă care nu a fost contestată de pârâtă, din care rezultă că, pentru

dividendele aferente anului 1996, daunele sunt în sumă de 93.964.017 lei.

Cum situația de fapt s-a schimbat prin

depunerea actului arătat, varianta calculului din acest act fiind singura

corectă, urmează a se admite recursul și a se modifica decizia, în sensul

schimbării în tot a sentinței, admiterea în parte a acțiunii și obligarea

pârâtei la plata sumei de 93.964.017 lei daune-interese moratorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 497/A din 13 iunie

2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia atacată, în sensul

că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 110/CA din 17

ianuarie 2001 a Tribunalului Hunedoara, pe care o schimbă în tot și admite în

parte acțiunea reclamantei. Obligă pârâta, SC C.P. SA Deva, la plata sumei de

93.964.017 lei, reprezentând daune-interese moratorii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 14 mai 2003.