ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 968/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 1440 din 23 februarie 2001,

Tribunalul București, secția comercială, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanta Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea

Participațiilor Statului, în contradictoriu cu pârâta S.C. T.M.P. SA București,

prin care se solicita obligarea la plata sumei de 15.783.629 lei, reprezentând

daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite

pentru exercițiul financiar al anului 1996, calculate la nivelul dobânzilor

bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen

de un an.

În considerentele sentinței, se reține că pârâta a

plătit cu întârziere dividendele datorate, la 29 aprilie 1998, dar cererea

reclamantei nu se justifică în raport cu prevederile art. 67 alin. (3) și art.

68 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, întrucât s-ar depăși

cuantumul beneficiilor reale.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia nr. 1428 din 30 noiembrie 2001, a respins, ca neîntemeiată,

excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de intimata

pârâtă și, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.

Se reține că solicitarea de daune interese moratorii

sub forma dobânzii comerciale, conform art. 43 C. com. apare, ca nefondată,

față de prevederile art. 68 din Legea nr. 31/1990, conform cărora aportul la

capital nu este purtător de dobânzi.

În contra deciziei a declarat recurs reclamanta

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând

modificarea acesteia și admiterea acțiunii formulate.

Critica formulată vizează greșita interpretare a

prevederilor art. 43 C. com., deoarece obligația de plată a dividendelor este o

obligație comercială, greșit făcându-se aplicarea art. 67 din Legea nr.

31/1990.

Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care

solicită respingerea recursului, întrucât, cu O.P. 1362 din 15 noiembrie 2000,

a plătit suma solicitată de recurenta reclamantă, cu titlu de daune interese

moratorii și anume 15.338.025 lei.

La cererea recurentului, Curtea a acordat un termen

pentru ca aceasta să verifice afirmația intimatei, susținută de ordinul de

plată și extrasul de cont depus în copie la dosar.

Cum, la termenul acordat, recurenta nu s-a mai

prezentat, în lipsa oricărei comunicări, se prezumă confirmarea de către

aceasta a susținerii intimatei pârâte cu privire la stingerea prin plată a

obligației.

Prin urmare, Curtea, reținând plata cu O.P. nr. 136

din 15 noiembrie 2000 a sumei de 15.338.025 lei, cu titlul de „penalități”

dividende pe anul 1996, depus în copie la dosar, va respinge, ca nefondat,

recursul declarat pentru acest considerent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta

Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului

București împotriva deciziei nr. 1428 din 30 noiembrie 2001 a Curții de Apel

București, secția VI comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie

2003.