ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2583/2003

Asupra recursului se rețin

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Satu Mare sub nr. 4252/2000, F.P.S. București a solicitat instanței

ca, prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.C. F.B. S.A., să oblige

pârâta la plata sumei de 13.566.149 lei cu titlu de daune interese moratorii

pentru plata cu întârziere a dividendelor pe anul 1996, sumă calculată la

nivelul dobânzilor bonificate de B.N.R. pentru depozitele constituite de

persoanele juridice pe termen de un an.

Tribunalul Satu Mare, prin sentința

civilă nr. 72 din 12 februarie 2001, a admis acțiunea astfel cum a fost

formulată reținând că dividendele s-au achitat cu întârziere, motiv pentru care

pârâta datorează dobânzi.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 443 din 27 septembrie 2001, a admis apelul formulat de pârâtă

împotriva sentinței mai sus menționate pe care a schimbat-o în întregime și a

respins acțiunea, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată, că

acordarea dobânzilor practicate de B.R.D. la depozitele constituite de

persoanele juridice pe termen de 1 an nu se justifică deoarece reclamanta nu a

dovedit că are conturile deschise la acea bancă.

A.P.A.P.S. a declarat recurs

împotriva deciziei arătând că instanța, prin soluția pronunțată, a nesocotit

dispozițiile art. 43 C. com., potrivit cărora dobânzile curg de drept la

creanțele lichide, certe și exigibile. Datoria principală devenind exigibilă,

respectiv plata dividendelor la data hotărârii A.G.A. prin care a fost aprobată

acordarea lor.

Au solicitat dobânzi la nivelul

celor practicate de B.R.D. pentru că, până la data de 8 aprilie 1999, au avut

deschise conturile în care trebuiau depuse dividendele la banca respectivă.

Recursul a fost respins, ca

nefondat, pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 43 C.

com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept

din ziua când devin exigibile, iar potrivit dispozițiilor art. 1088 C. civ. la

obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese nu pot cuprinde

decât dobânda legală.

Prin acțiune, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 13.566.149 lei reprezentând daune interese

calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite

de persoanele juridice pe termen de un an. Suma a fost calculată pentru

perioada 1 octombrie 1997 – 26 noiembrie 1999.

Decretul nr. 311/1954 ce stabilea

nivelul dobânzilor pentru sumele depuse pe termen și în conturi curente a fost

abrogat în 1997, O.G. nr. 9/2000 a intrat în vigoare la 21 ianuarie 2000.

În lipsa unei convenții între părți

asupra cuantumului dobânzilor, cât și a inexistenței unei reglementări legale

în acest sens, în perioada în discuție, întinderea acestora a fost stabilită

prin practica judiciară la nivelul ratei de scont B.N.R.

Reclamanta, având în vedere

dispozițiile art. 43 C. com. și 1088 C. civ., este într-adevăr îndreptățită,

pentru plata de către pârâtă cu întârziere a sumelor datorate, la dobânzi, dar

la nivelul ratei de scont B.N.R.

Cum reclamanta nu a solicitat

dobânzile la acest nivel, corect a fost admis apelul pârâtei și s-a respins

acțiunea, cu această motivare decizia pronunțată în cauză este legală și

temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 443/ 2001 /C

- A din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 mai 2003.