ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2583/2003

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub nr. 4252/2000, F.P.S. București a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.C. F.B. S.A., să oblige pârâta la plata sumei de 13.566.149 lei cu titlu de daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor pe anul 1996, sumă calculată la nivelul dobânzilor bonificate de B.N.R. pentru depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 72 din 12 februarie 2001, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată reținând că dividendele s-au achitat cu întârziere, motiv pentru care pârâta datorează dobânzi.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 443 din 27 septembrie 2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate pe care a schimbat-o în întregime și a respins acțiunea, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată, că acordarea dobânzilor practicate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an nu se justifică deoarece reclamanta nu a dovedit că are conturile deschise la acea bancă. A.P.A.P.S. a declarat recurs împotriva deciziei arătând că instanța, prin soluția pronunțată, a nesocotit dispozițiile art. 43 C. com., potrivit cărora dobânzile curg de drept la creanțele lichide, certe și exigibile. Datoria principală devenind exigibilă, respectiv plata dividendelor la data hotărârii A.G.A.

prin care a fost aprobată acordarea lor. Au solicitat dobânzi la nivelul celor practicate de B.R.D. pentru că, până la data de 8 aprilie 1999, au avut deschise conturile în care trebuiau depuse dividendele la banca respectivă. Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, iar potrivit dispozițiilor art. 1088 C. civ. la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală. Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 13.566.149 lei reprezentând daune interese calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Suma a fost calculată pentru perioada 1 octombrie 1997 – 26 noiembrie 1999. Decretul nr. 311/1954 ce stabilea nivelul dobânzilor pentru sumele depuse pe termen și în conturi curente a fost abrogat în 1997, O.G. nr. 9/2000 a intrat în vigoare la 21 ianuarie 2000. În lipsa unei convenții între părți asupra cuantumului dobânzilor, cât și a inexistenței unei reglementări legale în acest sens, în perioada în discuție, întinderea acestora a fost stabilită prin practica judiciară la nivelul ratei de scont B.N.R. Reclamanta, având în vedere dispozițiile art. 43 C. com. și 1088 C. civ., este într-adevăr îndreptățită, pentru plata de către pârâtă cu întârziere a sumelor datorate, la dobânzi, dar la nivelul ratei de scont B.N.R.

Cum reclamanta nu a solicitat dobânzile la acest nivel, corect a fost admis apelul pârâtei și s-a respins acțiunea, cu această motivare decizia pronunțată în cauză este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 443/ 2001 /C - A din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.