ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2610/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 3 noiembrie 2000, la Tribunalul Timiș, reclamanta S.I.F. Banat Crișana SA a chemat în judecată pârâta SC H.C.S.C. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 170.491.500 lei, reprezentând dividende aferente anului 1998, plus 44.672.500 lei dobânzi și 13.840.010 lei cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 202/PI, pronunțată, la 30 ianuarie 2001, în dosarul nr. 9995/COM din 2000, Tribunalul Timiș, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să plătească suma de 61.225.383 lei dividende și a respins cererea pentru plata dobânzii, apreciind că, potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G.

nr. 9/2000, dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi. Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentințe, a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin decizia civilă nr. 487/A, pronunțată în dosarul nr. 2765/COM/2001, la data de 3 mai 2001, a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei și suma de 61.225.883 lei cu titlul de dobânzi legale, începând cu data de 1 ianuarie 2000, până la achitarea sumei, precum și 5.000.000 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului său, reclamanta susține că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul cuantumului dividendelor acordate, deoarece, potrivit prevederilor legale și practicii, dividendele trebuie plătite imediat după închiderea exercițiului financiar și aprobarea bilanțului sau într-un interval rezonabil după aceasta, iar, în caz de nerespectare a obligației, administratorii pot fi obligați la plata de daune-interese. De altfel, la Adunarea Generală a Acționarilor, când s-a aprobat bilanțul pe anul 1999, s-a hotărât acoperirea pierderilor pe 1998, cu dividendele pentru anul 1999, ceea ce nu este legal. Recursul nu este fondat. Instanța de apel a reținut corect că, în condițiile în care A.G.A.

a stabilit că o parte a dividendelor aferente anului 1998 să fie folosite pentru acoperirea pierderilor din același an, iar hotărârea acesteia nu a fost atacată de reclamantă, aceasta este obligatorie și pentru acționarii care nu au luat parte la vot, iar nelegalitatea hotărârii nu poate fi stabilită incidental, în cauza de față. Pentru aceste considerente, recursul reclamantei S.I.F. Banat Crișana SA urmează să fie respins, reținându-se că, atât data de la care se naște obligația de plată a dobânzilor, cât și cuantumul acestora, au fost corect stabilite de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Banat Crișana SA Arad, împotriva deciziei nr. 478/A din 3 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.