ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 578/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, S.I.F. Banat Crișana SA Arad,

a solicitat obligarea pârâtei, SC A.T. SA Arad, la plata sumei 168.282.025 lei,

reprezentând dividende, precum și la plata sumei de 103.970.244 lei,

reprezentând daune moratorii, începând cu data de 1 ianuarie 1997, până la data

de 30 noiembrie 1997, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 455 din 14

iulie 1998, Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă să

plătească acesteia suma de 168.282.025 lei, reprezentând dividende și 6.580.641

lei, cheltuieli de judecată.

A respins cererea reclamantei pentru

plata sumei de 103.970.244 lei, reprezentând daune moratorii.

Apelurile declarate de părți,

împotriva sentinței mai sus menționate, au fost respinse, ca nefondate de către

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin

decizia civilă nr. 420/A din 25 mai 1999.

Prin decizia nr. 2348 din 9 mai

2000, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a anulat, ca insuficient timbrat,

recursul declarat de reclamanta S.I.F. Banat Crișana SA Arad, împotriva

deciziei curții de apel, arătate mai sus.

În cauză a declarat recurs și pârâta

SC A.T. SA Arad, însă, instanța a omis să se pronunțe și în legătură cu acesta.

Reclamanta a formulat o contestație în

anulare, pe care Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis-o prin decizia

nr. 1587 din 5 martie 2002, a anulat decizia nr. 2348/2000 a Curții Supreme de

Justiție, secția comercială, și a fixat termen de judecată a recursurilor la data

de 2 iulie 2002.

Asupra recursurilor părților, se constată

următoarele:

În ce privește recursul pârâtei, se

reține că, deși aceasta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de

timbru, în sumă de 3.290.321 lei, și timbru judiciar, în valoare de 50.000 lei,

(dosar recurs), ea nu a dat curs obligației legale de timbrare, astfel cum a

fost dispusă de instanță, și, în consecință, se va face aplicarea dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, iar recursul declarat de pârâta SC A.T.

SA Arad va fi anulat, ca netimbrat.

Referitor la recursul declarat de

reclamantă, se reține că acesta critică decizia pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara - nr. 420/A din 25 mai 1999, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și

11 C. proc. civ., sub aspectul neacordării daunelor-interese moratorii solicitate

prin acțiune.

Astfel, recurenta-reclamantă susține

că greșit instanțele i-au respins acest capăt de cerere, atâta timp cât prejudiciul

suferit, prin neplata la termen a dividendelor, este cert, iar suma pretinsă drept

daune moratorii, pe perioada 1 ianuarie 1997 - 30 noiembrie 1997, a fost

raportată la dobânda practicată de B.A., unde are depozite constituite și nu la

taxa de scont a B.N.R., care este, oricum, mai mare decât dobânda pe care ea a pretins-o

prin introducerea acțiunii.

În concluzie, solicită admiterea recursului

și, în rejudecarea cauzei, admiterea capătului de cerere privind obligarea intimatei

la plata daunelor-interese moratorii, în sumă de 103.970.244 lei, și a cheltuielilor

de judecată aferente judecării la toate instanțele.

Recursul reclamantei este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 43 C.

com.: „datoriile comerciale lichide și plătibile în bani, produc dobândă de

drept, din ziua când devin exigibile”.

Din cuprinsul acestui text de lege rezultă

că dobânzile comerciale reprezintă daune compensatorii pentru sumele de bani

datorate.

Dobânda solicitată în cauză trebuie să

reprezinte expresia de netăgăduit a daunelor-interese moratorii, datorate pentru

simpla întârziere în executarea obligațiilor, având ca obiect sumele de bani ce

i se cuveneau reclamantei cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar 1995.

În cauza de față, reclamanta a

susținut constant că prejudiciul pe care l-ar fi suferit în mod real este echivalent

cu dobânzile de depozit, acordate de B.A. și de care a fost lipsită ca urmare a

nedepunerii sumelor datorate de pârâtă.

Având în vedere cele mai sus

arătate, se reține că, în mod greșit, instanța de apel i-a respins reclamantei

capătul de cerere privind daunele-interese moratorii solicitate prin acțiune, deoarece

acestea sunt datorate în temeiul dispozițiilor art. 43 din C. com. și în

cuantumul pretins, respectiv, în sumă de 103.970.244 lei, sumă calculată la

nivelul dobânzilor practicate de B.A.

În consecință, recursul reclamantei

va fi admis și se va modifica decizia atacată, în sensul că se va admite și

apelul aceleiași părți, împotriva sentinței tribunalului, iar pârâta va fi

obligată și la plata sumei de 103.970.244 lei, reprezentând daune-interese

moratorii.

Vor fi menținute celelalte dispoziții

ale sentinței și deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează,

ca netimbrat, recursul declarat de pârâta, SC A.T. SA Arad, împotriva deciziei nr.

420 din 25 mai 1999 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ.

Admite recursul declarat de

reclamanta, S.I.F. Banat Crișana SA Arad, împotriva aceleiași decizii, pe care

o modifică, în sensul că admite apelul aceleiași reclamante, formulat împotriva

sentinței nr. 455 din 14 iulie 1998 a Tribunalului Arad și obligă pârâta, SC A.T.

SA Arad, și la plata sumei de 103.970.244 lei, reprezentând daune-interese

moratorii. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 4 februarie 2003.