ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2000/2003

S-a

luat în examinare recursul  declarat  de  reclamanta A.P.A.P.S.

La apelul

nominal se constată lipsa părților.

Procedura de

citare  legal îndeplinită.

S-a referit  de

către magistratul asistent că recursul este legal scutit de taxă și că

recurenta a solicitat judecata în lipsă conform art.242.2 Cod procedură civilă.

Curtea

constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.

C U

R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

F.P.S.București a chemat-o în judecată pe pârâta SC „C.” SA Crișineu Criș,

solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 107.590.424 lei reprezentând

dividende datorate pentru exercițiul financiar 1996 și 1997 și 80.315.969 lei

daune interese calculate la nivelul dobânzilor acordate de B.R.D. la depozitele

persoanelor juridice pe termen de un an.

Prin sentința

civilă nr.537 din 22 mai 2000, Tribunalul Arad – Secția comercială și

contencios administrativ a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă

să-i plătească acestuia suma de 107.590.424 lei reprezentând contravaloare

dividende pe anii 1996 – 1997.

A anulat pentru

netimbrare cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la plata de daune

interese moratorii,fără cheltuieli de judecată.

Prin decizia

civilă nr.871/A din 21 septembrie 2000, Curtea de Apel Timișoara – Secția

comercială și de contencios administrativ a respins apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței tribunalului.

Curtea Supremă

de Justiție – Secția comercială, prin decizia nr.948 din 13 februarie 2002 a

admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, a casat decizia

pronunțată de Curtea de apel și a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru

soluționarea apelului reclamantei.

În considerente

s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997, sunt

scutite de plata taxei judiciare de timbru cererile și acțiunile, inclusiv

căile de atac formulate potrivit, ale M.F., precum și cele formulate de alte

instituții publice, când au ca obiect venituri publice.

În rejudecare,

după casare, prin decizia civilă nr.45 din 4 iulie 2002, Curtea de Apel

Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ a admis apelul

declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva sentinței civile nr.537

din 22 mai 2000 pronunțată de Tribunalul Arad și, în consecință:

A anulat

hotărârea atacată în partea privitoare la daunele interese moratorii, și,

rejudecând în fond:

A respins

cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la daune interese moratorii

calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite

de persoanele juridice pe termen de un an.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că este exclusă acordarea

unei despăgubiri moratorii în alt cuantum  decât dobânzile legale, în

condițiile generale ale răspunderii civile prevăzute de art.928 din Codul

civil, așa cum pretinde implicit reclamantul când cere repararea prejudiciului

rezultat din faptul că a fost lipsit de folosința banilor ce i se cuveneau

prin constituirea unui depozit bancar și, de altfel, nu s-au făcut probe concludente

cu privire la întrunirea condițiilor acestei răspunderi, îndeosebi sub aspectul

existenței prejudiciului.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București,

întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă și

solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii sale

astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea intimatei la plata sumei de

80.315.969 lei cu titlu de daune interese moratorii (76.138.984 lei pentru 1996

și 4.176.985 lei pentru anul 1997) calculate la nivelul dobânzilor bonificate

de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Recurenta-reclamantă

susține astfel că în mod greșit nu i-au fost acordate daunele interese moratorii,

în cuantumul solicitat, neobservându-se că și-a fondat acțiunea pe dispozițile

art.43 din Codul comercial, în conformitate cu care dobânda comercială curge de

drept, de la data când datoria a devenit exigibilă, nefiind necesară dovedirea

legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit de creditor și fapta

culpabilă a debitorului constând în întârzierea plății sumei de bani datorate.

În ceea ce

privește cuantumul daunelor, consideră că acestea sunt datorate la nivelul

dobânzii pe care ar fi încasat-o, dacă ar fi avut suma de bani în cauză, depusă

în cont la bancă, respectiv B.R.D., - dobândă la depozit.

Recursul este

fondat.

Din examinarea

actelor dosarului, se constată următoarele:

În conformitate

cu dispozițiile art.43 și art.370 din Codul comercial, datoriile comerciale

lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin

exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere și nici ca reclamantul

creditor să facă dovada vreunui prejudiciu (art.1088 din Codul civil), astfel

încât instanța de apel în mod greșit a reținut că, în speță, pârâta nu

datorează reclamantului daune interese moratorii  sub forma dobânzilor

comerciale.

În ce privește

însă cuantumul acestor daune, s-a considerat că în condițiile în care nici

părțile, nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar

acordarea lor se impune conform art.43 din Codul comercial, sarcina evaluării

în concret a nivelului lor, pentru a reprezenta o indemnizație echitabilă a

creditorului menită să repare prejudiciul cauzat prin întârzierea plății de

către debitor, revine instanțelor judecătorești.

În speță,

cererea reclamantului recurent de a-i fi aplicabile dobânzile practicate de

societățile bancare, respectiv B.R.D., în cazul contractelor de depozit bancar nu-și

are temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisiblă numai în

condițiile existenței unui contract de depozit, - ceea ce în speță lipsește.

În consecință,

instanța apreciază că fixarea dobânzii la nivelul taxei de scont practicată de

B.N.R. răspunde cel mai bine sub aspectul echității nivelului dobânzilor

comerciale medii practicate pe piață și, ca atare, acesta este cuantumul în

care daunele vor fi acordate reclamantului, conform calculului depus în recurs,

la filele 8 și 9 respectiv 62.935.618 lei pentru anul 1996 și 3.427.449 lei

pentru anul 1997, deci daune interese moratorii cumulate, în sumă totală de

66.363.067 lei.

Astfel fiind,

se va admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București și se va

modifica decizia recurată, în sensul că va fi obligată pârâta SC „A.C.”SA

Chișineu Criș la plata sumei de 66.363.067 lei cu titlu de daune.

Va fi menținut

restul dispozițiilor deciziei și sentinței.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite  recursul

declarat de reclamanta A.P.A.P.S.împotriva deciziei nr.45  din 4 iulie 2002  a

Curții de Apel Timișoara,  secția comercială și de contencios administrativ,

modifică decizia recurată în sensul că obligă pârâta SC „A.C.”SA la suma de

66.363.067 lei cu titlu de daune. Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  1 aprilie 2003.