ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2000/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal scutit de taxă și că recurenta a solicitat judecata în lipsă conform art.242.2 Cod procedură civilă. Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul F.P.S.București a chemat-o în judecată pe pârâta SC „C.” SA Crișineu Criș, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 107.590.424 lei reprezentând dividende datorate pentru exercițiul financiar 1996 și 1997 și 80.315.969 lei daune interese calculate la nivelul dobânzilor acordate de B.R.D.

la depozitele persoanelor juridice pe termen de un an. Prin sentința civilă nr.537 din 22 mai 2000, Tribunalul Arad – Secția comercială și contencios administrativ a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acestuia suma de 107.590.424 lei reprezentând contravaloare dividende pe anii 1996 – 1997. A anulat pentru netimbrare cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii,fără cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr.871/A din 21 septembrie 2000, Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. Curtea Supremă de Justiție – Secția comercială, prin decizia nr.948 din 13 februarie 2002 a admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.

București, a casat decizia pronunțată de Curtea de apel și a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea apelului reclamantei. În considerente s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit, ale M.F., precum și cele formulate de alte instituții publice, când au ca obiect venituri publice. În rejudecare, după casare, prin decizia civilă nr.45 din 4 iulie 2002, Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ a admis apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva sentinței civile nr.537 din 22 mai 2000 pronunțată de Tribunalul Arad și, în consecință: A anulat hotărârea atacată în partea privitoare la daunele interese moratorii, și, rejudecând în fond: A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că este exclusă acordarea unei despăgubiri moratorii în alt cuantum decât dobânzile legale, în condițiile generale ale răspunderii civile prevăzute de art.928 din Codul civil, așa cum pretinde implicit reclamantul când cere repararea prejudiciului rezultat din faptul că a fost lipsit de folosința banilor ce i se cuveneau prin constituirea unui depozit bancar și, de altfel, nu s-au făcut probe concludente cu privire la întrunirea condițiilor acestei răspunderi, îndeosebi sub aspectul existenței prejudiciului.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București, întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă și solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea intimatei la plata sumei de 80.315.969 lei cu titlu de daune interese moratorii (76.138.984 lei pentru 1996 și 4.176.985 lei pentru anul 1997) calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

Recurenta-reclamantă susține astfel că în mod greșit nu i-au fost acordate daunele interese moratorii, în cuantumul solicitat, neobservându-se că și-a fondat acțiunea pe dispozițile art.43 din Codul comercial, în conformitate cu care dobânda comercială curge de drept, de la data când datoria a devenit exigibilă, nefiind necesară dovedirea legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit de creditor și fapta culpabilă a debitorului constând în întârzierea plății sumei de bani datorate. În ceea ce privește cuantumul daunelor, consideră că acestea sunt datorate la nivelul dobânzii pe care ar fi încasat-o, dacă ar fi avut suma de bani în cauză, depusă în cont la bancă, respectiv B.R.D., - dobândă la depozit.

Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: În conformitate cu dispozițiile art.43 și art.370 din Codul comercial, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere și nici ca reclamantul creditor să facă dovada vreunui prejudiciu (art.1088 din Codul civil), astfel încât instanța de apel în mod greșit a reținut că, în speță, pârâta nu datorează reclamantului daune interese moratorii sub forma dobânzilor comerciale.

În ce privește însă cuantumul acestor daune, s-a considerat că în condițiile în care nici părțile, nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea lor se impune conform art.43 din Codul comercial, sarcina evaluării în concret a nivelului lor, pentru a reprezenta o indemnizație echitabilă a creditorului menită să repare prejudiciul cauzat prin întârzierea plății de către debitor, revine instanțelor judecătorești. În speță, cererea reclamantului recurent de a-i fi aplicabile dobânzile practicate de societățile bancare, respectiv B.R.D., în cazul contractelor de depozit bancar nu-și are temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisiblă numai în condițiile existenței unui contract de depozit, - ceea ce în speță lipsește.

În consecință, instanța apreciază că fixarea dobânzii la nivelul taxei de scont practicată de B.N.R. răspunde cel mai bine sub aspectul echității nivelului dobânzilor comerciale medii practicate pe piață și, ca atare, acesta este cuantumul în care daunele vor fi acordate reclamantului, conform calculului depus în recurs, la filele 8 și 9 respectiv 62.935.618 lei pentru anul 1996 și 3.427.449 lei pentru anul 1997, deci daune interese moratorii cumulate, în sumă totală de 66.363.067 lei. Astfel fiind, se va admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București și se va modifica decizia recurată, în sensul că va fi obligată pârâta SC „A.C.”SA Chișineu Criș la plata sumei de 66.363.067 lei cu titlu de daune.

Va fi menținut restul dispozițiilor deciziei și sentinței. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.împotriva deciziei nr.45 din 4 iulie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia recurată în sensul că obligă pârâta SC „A.C.”SA la suma de 66.363.067 lei cu titlu de daune. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.